Video Marș în memoria victimelor din Colectiv. "Mă revoltă faptul că încă nu avem un spital pentru mari arși"
Zece ani de tăcere. Un deceniu de durere şi o lecție care nu ar fi trebuit niciodată învățată așa: "Corupția ucide." Tragedia din Colectiv sau noaptea care a frânt destine și a schimbat pentru totdeauna România. Sute de oameni au mărșăluit în tăcere prin centrul Capitalei, cu lumânări și flori în mâini, pentru cei care nu s-au mai întors acasă. Iar flăcările din acea noapte de 30 octombrie 2015 s-au transformat acum în lumânări aprinse şi la Constanța, în memoria celor pe care România nu trebuie să-i uite vreodată.
România a învățat, în urmă cu un deceniu, cea mai cruntă lecție: "Corupția ucide". Sute de oameni au adus un omagiu în memoria celor celor 64 de tineri care nu s-au mai întors niciodată acasă.
"Sunt zece ani de când familia, prietenii şi oamenii de rând au cerut răspunsuri şi dreptate, pentru fiecare mort în incendiu. Un deceniu de la tragedie a fost marcat printr-un marş Colectiv, iar în faţa clubului, zeci de lumânări au fost aprinse în memoria tinerilor", a transmis reporterul Observator Marko Pavlovici.
"Toate aceste suflete care au pierit în incendiu sau în zilele de după merită să fim aici şi să aprindem o lumânare. În momente ca astea, sper măcar ca vieţile lor să însemne ceva şi să nu îi uităm niciodată", spune o participantă.
"Am depus un buchet de flori şi nu pot decât să spun ca Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au pierit în această tragedie. Transmit toată compasiunea mea acestor familii", a declarat premierul Ilie Bolojan.
Sub pașii tăcuți ai celor care au ieșit din nou în stradă s-au strâns zece ani de promisiuni uitate.
"Colectivul înseamnă suferinţă şi incapabilitatea statului de a-şi trata cetăţenii în propria ţară", spune un participant.
"Mă revoltă faptul că încă nu avem un spital de mari arşi", susţine un alt participant.
Un tânăr care a fost la concertul trupei Goodbye to Gravity în seara de 30 octombrie 2015 şi-a propus de acasă să rămână doar la primele patru piese, ca să ajungă la un alt eveniment. Când a plecat, muzica răsuna încă în boxe. Câteva minute mai târziu, era înlocuită de sunetul sirenelor. A fost alegerea care l-a salvat.
"Mă încearcă foarte multe gânduri, foarte multe stări. Să mă bucur că am scăpat sau să plâng în acelaşi timp pentru nefericiţii care au rămas acolo", spune tânărul care care a plecat din club înainte de tragedie.
Pentru mulți, rana tragediei de la Colectiv e o poveste spusă la televizor. Pentru alții însă, e o viață frântă între un "am fost" și un "aș fi putut fi acolo". Iar pentru aceia, şi la Constanţa oamenii au aprins lumânări în memoria celor 64 de victime.
