Video Mărturiile tinerilor care au reușit să spargă stereotipul că un bărbat nu plânge şi nu are nevoie de terapie
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
"Fii bărbat", "taci şi mergi mai departe" şi, poate cea mai periculoasă dintre ele "nu te plânge ca o fetiţă". Sunt replicile unor generaţii întregi de bărbaţi, reduşi la tăcere şi învăţaţi că vulnerabilitatea nu există la masculin. Rezultatul? Probleme ascunse sub preş, furie extremă şi o presiune uriaşă de a reprima orice emoţie, chiar şi atunci când nu mai pot. Generaţia tânără schimbă aceste stereotipuri, iar tot mai mulţi bărbaţi ajung să facă terapie, la psiholog.
"Mi-am dat seama că am ajuns într-un punct în care de unul singur nu pot să fac acel shift mental încât să-mi duc activitatea mai departe și acela a fost punctul în care mi-am lăsat mândria la o parte și mi-am dat voie să fiu vulnerabil ca să pot primi ajutor specializat. Am conștientizat tiparele care mă țineau pe loc și nu-mi asigurau o calitate a vieții așa cum mi-aș fi dorit.", explică Ştefan Onaciu, 32 de ani.
"Fii bărbat", "Taci şi mergi mai departe", "Nu te plânge ca o fetiţă", replicile transmise din generaţie în generaţie
Un impas profesional l-a trimis pe Ştefan pe canapeaua unui psiholog, pe când avea 25 de ani. Nu a fost o decizie uşoară să ceară ajutorul într-o societate care etichetează bărbaţii ca fiind "slabi" atunci când cedează. Dar în câţiva ani, au venit şi rezultatele. Iar Ştefan a continuat să facă terapie şi atunci când relaţia cu iubita lui a început să nu mai funcţioneze.
"Oricare dintre noi ca bărbați avem în noi acea dorință de a nu abandona, de a fi puternici, de a părea strong, dar în adâncul sufletului nostru cu toții suntem vulnerabili și simțim emoțiile respective. Recunosc că și mie mi-a fost greu la început să mă vulnerabilizez. Să nu mai fiu ăla care să mă bat cu cărămida în piept și să spun sunt bun la toate, eu pot orice pentru că nu era așa.", adaugă Ştefan Onaciu.
Ca Ştefan, sunt tot mai mulţi bărbaţi care ajung, astăzi, în cabinetul unui psiholog. Vorbesc despre anxietate, relaţii, burnout sau presiunea de a fi partener şi tată. Denis s-a destăinuit pentru prima oară unui specialist acum câţiva ani. Acum plănuieşte să meargă inclusiv cu iubita lui la terapie de cuplu.
"Cred că cel mai bun lucru este să nu ții în tine, mai ales dacă ai probleme, frustrări sau mai știu eu ce.", spune Denis, 24 de ani.
Tot mai mulţi bărbaţi ajung, astăzi, în cabinetul unui psiholog
Bărbații par să lase tot mai des armura jos. 57% dintre terapeuții care lucrează cu bărbați spun că au văzut, în ultimul an, mai mulți pacienți de sex masculin la cabinet. Doar că începutul nu e întotdeauna simplu: specialiștii care interacționează cu ei spun că bărbații sunt mai sceptici decât femeile, cel puțin în primele ședințe.
Chiar și așa, sunt mult mai deschiși către terapie decât generația taților sau bunicilor lor. Generații întregi de bărbați care au fost învățați să tacă, să reziste, să rezolve și să nu arate când le este greu.
"N-am fost. Munceam, aveam grijă de copii, de familie. N-am simțit niciodată că sunt depresiv sau că am ceva. Sunt subiecte despre care e mai greu de discutat.", spune un bărbat, 70 de ani.
"România este în continuare preponderent o societate tradițională, iar în acest univers nu e bine să ceri ajutor. Adică trebuie să te descurci prin forță. Să ne gândim la filmele de la Hollywood din anii '80. Rambo, anii '90, nu știu, Bruce Willis și întreaga pleiadă. Deci, cumva, eroii autonomi, independenți. În cazul acestei generații Z ei sunt mult mai deschiși în această direcție. În același timp, ei au nevoi mult mai mari. Este cea mai anxioasă generație din istorie.", spune Dan Petre, sociolog.
"Noi nu am avut neapărat o cultură a exprimării vulnerabilității masculine. Poate vă aduceți aminte: Nu plânge, fii bărbat! Problema este că am confundat în societatea noastră foarte mult timp reglarea emoțională cu inhibarea emoțională.", explică George Bozga, psiholog.
Bărbatul de astăzi îşi permite să nu mai poarte singur povara de a rezolva totul
Astăzi, pentru un bărbat să spună "nu mai pot" înseamnă că își permite, în sfârșit, să nu mai poarte singur povara de a rezolva totul.
Bărbat: Este un lucru minunat să-ți înțelegi emoțiile și eu cred că am crescut într-o perioadă în care nu era permis să se vorbească și emoțiile erau oarecum acolo, ținute în suflet.
Reporter: Bănuiesc că nici tatăl dumneavoastră sau bunicul dumneavoastră n-au mers la terapie.
Bărbat: Nu, săracii, nu, terapie se făcea la câmp.
"Foarte important, pentru că bărbații au început să fie puțin cam dificili în ultimul timp. Nu te mai înțelegi cu ei cum era odată", spune Simona, 26 de ani.
"Băieții, de exemplu, care nu merg la terapie sunt mult mai închiși și pot fi chiar, eu am observat din cel puțin experiența personală, sunt mai aroganți și cu nasul pe sus așa, dar bărbații și băieții care merg în general la terapie sunt oameni mult mai sociabili și mai solidari cu cei din jur.", explică Miriam, 18 ani.
Pentru că o suferință neprocesată reapare în alte forme, atrag atenția psihologii. Bărbații pot deveni anxioși, ușor iritabili, epuizați sau pot avea probleme cu somnul. Alții se retrag emoțional.
"Nu pot să spun mi-e frică, dar pot deveni excesiv de controlat. Nu pot spune mă simt insuficient. Dar pot încerca permanent să demonstrez că sunt cel mai bun. Nu pot spune m-a rănit, dar răspund cu furie.", adaugă George Bozga.
În concluzie, bărbații încep să înțeleagă că a cere ajutor nu le anulează independența și că a fi vulnerabil nu le ia din masculinitate. Una din 10 persoane care merg la psihoterapie în România este bărbat, arată estimările specialiștilor din domeniu.
