MESAJUL creștinilor ortodocși: Cine suntem noi, să numărăm păcatele din Colectivul îmbibat cu sânge de rocker?

Viață și moarte. Rugăciune și implicare. Asta tot văd, din noaptea lui 30 spre 31 octombrie. Tineri alături de tineri! Este paradoxal, dar moartea unește, de multe ori, mai mult decât viața. De ce? Pentru că nu ne prețuim viața îndeajuns, nu o mai vedem ca dar al lui Dumnezeu, ca participare la viața Sfintei Treimi. Dar, când moartea își ia tributul, deodată viața devine prețioasă, devine… viață!

Toți am rămas marcați, la auzul știrii despre moartea tinerilor din Clubul bucureștean Colectiv. Da, Colectiv, adică împreună… nu singuri… Da, pentru că un club nu este doar un loc de distracție, ci una dintre puținele forme rămase și înțelese de noua generație, de a petrece timpul împreună, în afara lumii online. Sigur, pe unii îi șochează afirmația ce urmează – dar, nu avem dreptul să judecăm activitățile de prin cluburi!

Comentariile au curs și vor continua să curgă. Multe! Mai multe decât la orice tragic eveniment, în discuție încăpând oameni de la un capăt la celălalt al lumii, de la malul mării, până în liniștea Împărăției lui Dumnezeu. Din păcate, trebuie să recunoaștem că multe  dintre ele sunt răutăcioase și chiar sinistre, în sensul de: „Și-o meritau! Rockeri și petrecăreți de Halloween!”...

***

Cândva, pe străzile biblicului Ierihon, mai mulți bărbați voiau să ucidă o femeie desfrânată. Era rușinea orașului lor, deși poate că mulți dintre acuzatori trecuseră ei înșiși, în vreme de încercare, pragul casei celei rău famate. Dar, asta nu mai era important. S-a trezit morala în ei și trebuiau s-o pedepsească, pentru a stârpi păcatul și a readuce liniștea în zonă. La Ierihon sunt multe pietre, până astăzi. O parte dintre ele trebuiau să ia o viață. Nu mai era scăpare. Însă, viața femeii a întâlnit VIAȚA. Pe Hristos, care nu a judecat femeia ci, mai mult, a ridicat-o pentru veșnicie. Da, Hristos nu a judecat-o pentru păcatele ei cele multe!

Atunci, noi cine suntem, să numărăm păcatele din Colectivul îmbibat cu sânge de rocker?

Creștini fiind, nu ne aflăm în poziția de a judeca! Hristos Dumnezeu ne-a arătat clar că nu avem voie să aruncăm cu piatra sau să ne bucurăm de răul altora, mai puțin „creștini” decât noi! Un creștin nu se poate bucura într-un moment din acesta, nici nu poate veni cu replica „ți-am spus eu!”... De ce să gândim așa? Pentru că Dumnezeu nu ucide! Dumnezeu nu vorbește prin crime, ci prin dragoste! Iubirea nebună a lui Dumnezeu, formulează Evdochimov. Da, atât de „nebună” e iubirea Lui încât, cu siguranță, îi cuprinde și pe rockerii din Colectiv.

„Pomenește, Doamne, pe cei adormiți întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice”, au spus astăzi preoții și vor mai spune, până în veac. Câți dintre noi am avut și vom avea curajul ca, pe un petic de hârtie pe care-l vom preda cucernicilor, la Altar, să scriem așa, la comun, că ne rugăm pentru „victimele incendiului de la București”? „Păi, nu se poate să-i pomenim, pentru că nu știm dacă aveau credință în Dumnezeu”, vor comenta unii…