Povestea lui Karim, refugiat din Gaza devenit elev model la Motru: "Aici nu m-am simţit străin niciodată"
Războiul i-a izgonit din case, iar România a devenit "acasă" pentru ei. În ultimii ani, zeci de mii de refugiaţi s-au oprit în ţara noastră doar cu un bagaj în mână şi cu poveşti dramatice, desprinse parcă dintr-un scenariu de film. Aşa e şi povestea lui Karim din Gaza.
Şi-a pierdut bunica, dar şi cel mai bun prieten în război. A fost nevoit să fugă împreună cu toată familia. Dar, după câţiva ani, ne vorbeşte într-o română perfectă, cu accent oltenesc, şi se prezintă simplu - Karim din Motru. E fericit că aici şi-a găsit noua casă şi prieteni buni. Iar povestea lui a fost chiar publicată într-o carte.
"Am scris despre copilăria mea şi amintirea unui prieten pierdut şi este o poveste tristă pe care o pot spune doar în scris, pentru că mă emoţionează", a povestit Karim.
E povestea unui copil din Gaza. Un copil care a crescut cu războiul în faţa casei şi care şi-a pierdut prietenii de joacă, ucişi de bombe. "Mai am prieteni şi am pierdut foarte mulţi şi am pierdut din familia mea în războiul din Gaza", a povestit Karim.
Karim ducea o viaţă liniştită în Gaza, alături de familia lui şi cei 4 fraţi. Până când a început războiul. Atunci tatăl lui a decis că e mai bine să plece. Ca toţi cei aproape 2 milioane de oameni care trăiau în Fâşie, înainte să înceapă conflictul armat. Unii şi-au găsit refugiul în tabere improvizate, unde supravieţuiesc şi azi în condiţii grele. Alţii au fugit unde au văzut cu ochii.
Tatăl lui Karim a ajuns în România, la Motru, în judeţul Gorj. Şi-a deschis aici o shaormerie, a început să înveţe limba, şi-a făcut prieteni şi a înţeles că aici ar putea fi acasă pentru toţi ai lui. Aşa că i-a adus, pe rând, pe toţi.
"Când am ajuns, nu ştiam limba română şi fotbalul era salvarea mea. Am făcut primii mei prieteni prin fotbal şi, când am venit aici la şcoală, la George Coşbuc, nu m-am simţit străin niciodată", a povestit Karim.
Sora lui mai mare a terminat acelaşi liceu, cu note de 10. Ea l-a încurajat pe Karim să intre în şcoală cu mult curaj şi inimă deschisă. "La început colegii erau rezervaţi, dar după aia prietenoşi şi m-au întrebat despre cultură, religie, obiceiuri", a povestit Karim.
"A învăţat extraordinar de rapid limba noastră, descurcându-se chiar mai bine decât mulţi elevi de la noi din şcoală", a povestit Maria Negrea, colega lui Karim.
"El reprezintă chiar un model, un exemplu pentru colegii lui", a declarat Negrea Nicolae, director adjunct al Colegiului Naţional G. Coşbuc Motru.
"Vreau să spun că nu este o întâmplare, eu am mai lucrat şi cu sora lui, Farah - copii care au venit la noi dintr-o altă realitate", a declarat Constantina Negrea, profesoară de filosofie la Colegiul Naţional G. Coşbuc.
Profesoara de filosofie l-a remarcat şi l-a încurajat să îşi scrie povestea, care a şi fost publicată într-o carte, acolo unde sunt adunate, de fapt, cele mai bune texte scrise de cei mai buni elevi din şcoală. "Pentru unii, Gaza e doar o ştire de la televizor. Pentru mine, e copilăria mea, familia mea, amintirea unui prieten pierdut. Pentru unii, refugiul e doar o categorie. Pentru mine, e o renaştere"
O renaştere şi un nou început. Karim nu se mai vede trăind în altă parte. Vrea să meargă aici la facultate şi, într-o zi, să întoarcă tot binele făcut ţării care l-a adoptat şi care l-a primit cu braţele deschise.
Înapoi la Homepage
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
