Video Recrutorii religioşi, între spiritualitate şi manipulare. Sfaturile psihologului Andrei Alexandrescu

Prezentator: Cum reușesc niște persoane complet necunoscute să convingă niște oameni să se înscrie, să meargă la întâlniri? Care sunt mecanismele psihologice din spate?

Invitat: Este un act de vânzare, de influență. Dacă vrem să influențăm pe cineva, facem apel la emoție. Este cea mai ușoară rețetă. Așa că cei care vor să ne vândă ceva pur și simplu vin și profită fie de un context economic global, fie, la noi în România, de o vulnerabilitate în masă.

Prezentator: Care ar fi persoanele mai vulnerabile? Cele singure, aflate într-o situație dificilă, cele care vor să aibă sentimentul de apartenență?

Invitat: Sigur că vulnerabili suntem în momentele în care avem anumite probleme emoționale personale, încercăm să ne adaptăm la un context nou de școală, facultate sau muncă, avem probleme cu banii. Marile vulnerabilități au rămas aceleași.

Prezentator: Și atunci, cum facem diferența între o invitație religioasă autentică și una care ar putea să ne manipuleze?

Invitat: Credința este a fiecăruia dintre noi. Cred că trebuie să ne gândim, în primul rând, de ce ar veni cineva să ne vândă ceva. Și să știți că nu trebuie să dăm un răspuns pe loc, ci putem spune: "Stați puțin, mă documentez și mă gândesc."

Prezentator: Dar ce ar presupune această documentare? Care ar fi semnalele de alarmă la care ar trebui să fie atenți oamenii?

Invitat: Semnalele de alarmă apar atunci când cineva vrea să te manipuleze. Este clar că va fi foarte deschis, sociabil și prietenos cu tine, după care va încerca cu orice preț să-ți vândă ceva. Dacă nu ai drept la replică și insistențele sunt foarte mari, acesta este un semnal de alarmă și mai important. Am și un exemplu personal. Minorii și adolescenții sunt foarte influențabili, deși ei nu cred asta. Eram în școala generală și am întâlnit o doamnă pe stradă. Ne-a întrebat: "Ce faceți, băieți? Nu vreți să vă simțiți veseli după ore?" Eu nu am intrat, însă colegul meu a intrat în respectiva încăpere. Am stat afară două ore să-l aștept. Din fericire, nu s-a întâmplat nimic, dar nici nu știam ce se putea întâmpla. Eu mi-am anunțat atunci familia, părinții, lucru pe care îi sfătuiesc și astăzi pe tineri: să vorbească cu cineva cu experiență.

Prezentator: Și ce pot face prietenii sau familia dacă un apropiat a intrat într-o astfel de organizație?

Invitat: Gândiți-vă că în centrul minții noastre se află credințele. Nu cele religioase, ci setul de convingeri pe care le avem despre orice. Când cineva aderă la o astfel de organizație, practic convingerile lui se schimbă, iar noile credințe pot căpăta o putere foarte mare. De obicei, cei din jur încearcă să convingă omul cu forța să plece de acolo, fie că vorbim despre o organizație, o credință sau chiar un loc de muncă. Însă asta nu creează decât presiune. Ceea ce funcționează este să oferim înțelegere și să construim un nivel de încredere. Adică să spunem: "Am încredere în tine că ai făcut alegerea pe care ai considerat-o potrivită. Te ascult." Această punte de încredere poate crea calea prin care persoana va fi dispusă să ne asculte sfaturile și, în timp, să poată ieși din această situație.