Scrisoarea de dragoste a lui Napoleon către Josephine: "Ce efect ciudat ai asupra inimii mele!"

A avut mai multe femei decât oricare alt conducător din secolul al XIX-lea, dar de iubit cu adevărat, a iubit-o doar pe una. În rest, au fost doar capricii, pasiuni şi aventuri

Josephine îl întâlneşte pe “micuţul general” Napoleon la finalul secolului al XVII-lea, când acesta începea sa îsi consolideze puterea în Europa. Josephine de Beauharnais mai fusese căsătorită în trecut şi avea doi copii.

Ea avea reputaţia de femeie cuceritoare!

Napoleon se îndrăgosteşte nebuneşte de Josephine. La 9 martie 1795, Josephine de Beauharnais devine soţia lui Napoleon Bonaparte. Diferenţa de vârstă dintre ei era de sase ani.

Imediat după nuntă, la două zile, Napoleon este nevoit să plece să conducă armata franceză în Italia. Purtându-i o dragoste imensă, acesta îi trimitea foarte multe scrisori de dragoste. Acasă, Josephine cade în plasa năravurilor şi, cu toate că era căsătorită de foarte puţin timp, nu îi este fidelă şi acceptă o aventură cu un locotenent.

Napoleon simte că ceva nu este în regulă, însă continua să îi trimisă scrisori. Simţind distanţa dintre ei şi sentimentele de dragoste mai puţin puternice ale Josefinei, iată ce îi scria Napoleon iubitei lui: “Iubeşte-mă mai mult decât pe tine, mai mult ca pe gândurile tale, mai mult ca viaţa ta, mai mult ca pe întreaga fiinţă ta”. După îndelungi rugăminţi din partea Josephinei, Napoleon îi iartă aceste aventuri, însă declinul continua.

Înfuriat peste măsură de trădarea iubitei sale, Bonaparte şi-a schimbat semnificativ sentimentele pentru ea şi a început să calce şi el strâmb. Ajunge să o înşele pe iubita lui soţie cu cât mai multe femei.

Iată una dintre scrisorile trimise de Napoleon:

 

"Mă trezesc cu mintea umplută de gânduri pentru tine. Portretul tău şi după amiaza intoxicanta ce am petrecut-o ieri împreună mi-au lăsat simţurile ameţite. Dulce, incomparabila Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele! Eşti supărată? Te simt eu oare tristă? Eşti îngrijorată ? Sufletul meu suspină cu tristeţe, şi nu va putea exista odihnă pentru iubitul tău, dar încă mai există adunat acolo ceva pentru mine când urmându-mi dorinţele profunde ce mă copleşesc, beau de pe buzele tale, din inima ta, o dragoste ce mă arde ca focul. Ah! noaptea trecută am realizat cu adevărat cât de falsă este imaginea ce mi-o dezvăluie portretul tău. Vei pleca la prânz; te voi vedea în trei ore. Până atunci, mio dolce amor, o mie de săruturi; dar nu-mi da nici unul înapoi căci îmi încing sângele ca focul…

Nu te mai iubesc, din contră, te detest. Eşti o rea, chiar pervesa şi stupidă, un fel de Cenuşăreasa. Nu mi-ai scris deloc, tu nu-ţi iubeşti soţul cu adevărat; cunoşti prea bine bucuria pe care scrisorile tale de dragoste i-o aduc şi totuşi nu te oboseşti să-i scrii măcar câteva rânduri aşternute într-un sfert de ceas. Ce faci atunci tu toată ziua Doamnă? Ce problema e atât de vitală încât te împiedică să găseşti timpul pentru ai scrie soţului tău credincios? Ce afecţiune sufoca şi înlătura iubirea, tandreţea şi dragostea constantă pe care mi le-ai promis mie? Cine poate fi acest nemaipomenit nou iubit care-ţi răpeşte tot timpul, care-ţi stăpâneşte toate zilele şi te împiedică să-ţi oferi toată devoţiunea şi atenţia soţului tău? Ai grijă Josephine; în cea mai liniştită noapte uşile se vor sparge şi acolo voi apărea eu. Într-adevăr, sunt îngrijorat, iubita mea, pentru că n-am nici o veste de la tine, scrie-mi imediat o scrisoare de dragoste de patru pagini umplute cu acele cuvinte delicioase care-mi umplu inima de emoţie şi fericire. Sper să te strâng în braţe curând, când am să te acopăr cu un million de sărutări, arzătoare ca soarele ecuatorial." (decembrie 1795, Paris).

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰