Video "Sunt foarte trist că nu avem așa ceva în Finlanda". Reacția unui vlogger finlandez la micii din Obor
E 1 Mai azi. Mai frig decât de obicei, dar mai bine pentru grătare. Ştim cu toţii, n-ar fi sărbătoare fără mici. Istoria lor e, însă. învăluită, în fum. Nu se ştie exact cine i-a inventat, dar nu ducem lipsă de teorii. Cele mai multe vorbesc despre un cârciumar Iordache, care ar fi fost primul care a pus, din întâmplare, carnea tocată asezonată cu usturoi pe grătar, când nu a mai avut în ce să înfăşoare cârnaţii. Cât e adevăr, şi cât e legendă, nici nu mai contează. Azi, a rămas doar gustul irezistibil al micilor noştri, despre care se vorbeşte peste tot în lume. În special de 1 Mai, când în România se depăşeşte, an de an, recordul de mici pe grătar.
Reporter: Ce e micul pentru român?
Bărbat: Păi, cred că face parte din ADN-ul lui.
Cum ar fi apărut micii: legenda cârciumarului Iordache
Pentru precizie, istoria gastronomiei româneşti notează că micul ar fi apărut pe teritoriul ţării noastre acum mai bine de 160 de ani.
Chiar în acest loc pe Strada Covaci. E cârciuma unde se spune că veneau frecvent şi Eminescu, şi Caragiale. Mai ales pe vreme ploioasă, ca acum, pentru discutii literare, la o halba de bere. si o portie de carnati ca la Iordache.
Iordache, cârciumarul, era bucătar vestit. Doar că într-o zi a avut parte de o intamplare care cu siguranţă a produs multă panică şi pe la mese, şi în bucătărie. Şi-a dat seama că nu mai are înveliş pentru cârnaţi.
În inima Bucureștiului, pe Strada Covaci, cârciuma unde ar fi început povestea micilor
Cârciuma era plină de clienţi. În disperare, Iordache a pus carnea direct pe grătar. Aşa s-a născut primul mic original românesc. Iar cel care i-a dat şi numele de mititel este Nicolae Orăşanu, zis Nichiperchea, un gazetar celebru al vremii care, prieten bun cu Conu Iancu, şi care se ştie că avea mereu rezervată masa chiar aici.
Micul dă repede marea lovitură. Intră în meniurile multor restaurante celebre ale Bucureştiului din acea vreme. Ba chiar, mititeii eu fost vedeta Expozitiei de la Paris din 1889. Unde, Romania l-a trimis la standul său pe celebrul deja Iordache, cateva kilograme de mici şi un taraf.
În perioada interbelică exista şi o glumă, printre aviatori. Care spuneau că n-ai cum să ratezi Bucureştiul. De la fumul de mici.
Ascensiunea micilor: de la cârciumă la Expoziția de la Paris din 1889
În perioada comunistă micii sunt mâncarea de sărbătoare a muncitorului român. Cine mergea la defilare pe stadion, în drum spre casă se oprea la Obor.
"Acolo se țineau marile parade și după aia veneau pe jos, că nu se înghesuiau în mașini, și veneau aici. Și până la urmă a rămas cam aceeași idee: mici și bere.", spune Adrian Rebenciuc, manager terasă din Obor.
E combinația care a făcut din mititei un brand național și din Obor un reper pentru oameni de tot felul.
"Hai să mergem la mici", spun nişte femei.
Uită-te atent la cine intră în terasa de la Obor și vezi ce-a făcut micul din români. I-a unit. I-a adus împreună la aceeași masă. "La terasa din Obor vin și prinț, și cerșetor", scrie pe-un perete.
15 ani de Obor: povestea unui fenomen românesc
"E o mică Românie aici. România reală.", adaugă Adrian Rebenciuc, manager terasă din Obor.
Adrian Rebenciuc a construit aici decorul perfect pentru această Românie. De 15 ani e omul din spatele unui adevărat fenomen care vorbește despre noi, ca societate - de unde am plecat și unde am ajuns. Dar, mai ales, spre ce ne îndreptăm.
"Prima imagine a terasei Obor sau una din primele imagini a fost Răpirea din Serai. Noi am avut norocul de a primi multe carpete, donații, și le-am afișat până se degradau. Și puneam alta nouă, și alta nouă. Acum nu am mai găsit, gata. S-a terminat stocul. Da, dacă e război în Iran nu mai ai cum să faci rost. Ăsta e primul grătar, da. De aici s-a pornit, de aici a început istoria.", precizează Adrian Rebenciuc, manager terasă din Obor.
De-a lungul istoriei milioane de mici au stat pe grătarul acesta cu antenă 6G, televizor color și mileu. Rețeta micilor e neschimbată de când se știu mititeii din Obor. Asta caută oamenii, de generații: gust bun, preț decent și atmosferă. La coadă la mici s-au legat prietenii ori idile, s-au pus la cale vacanțe ori viitorul țării.
"Ăsta e Oborul până la urmă, mai un mic, mai o bere, mai o muzică, mai o poveste.", spun clienţii.
Reporter: Ai mai fost în piață, la Obor?
Alexandru: N-am mai venit niciodată, sunt prima oară la Obor.
Reporter: Serios?
Alexandru: Da. Am venit să încerc, deoarece mama mea a fost printre membrii fondatori ai micilor de la Dedulești.
Reporter: Nu te cred!
Alexandru: Și toți au spus că micii de aici de la Obor au rețetă asemănătoare cu aia. Și eu am vrut să vin să văd dacă e așa.
Reporter: Și?
Alexandru: Se aseamănă.
Reporter: Veniți frecvent aici la Obor?
Ghiţă: Nu frecvent, zilnic.
Reporter: Zilnic?
Ghiţă: Da, după program îmi permit un moment de relaxare.
Reporter: Și niște mici?
Ghiţă: Sâmbătă, duminică.
Reporter:Doar sâmbătă și duminică?
Ghiţă:Când vin copiii și cu nepoții.
Acum, aici se face defilare de 1 Mai, spune domnul Ghiță. E locul în care, în fiecare an, se bate recordul național de mici la grătar.
"Te duci în 8 mii, 10 mii de mici, 10 mii? Păi se mai dau și nefăcuți, asta e ideea, unii nu rezistă psihic să stea la coadă o oră, două, și preferă să îi ia și cruzi, nefăcuți.", mai spune Adrian Rebenciuc.
Oborul, destinație pentru turiști din toată lumea
Vestea micilor din Obor s-a răspândit în toată țara și dincolo de ea. Cârciuma din mijlocul pieței e atracție turistică.
"Sunt din Finlanda. Și îmi place mâncarea bună. De asta sunt aici.", spune AAPEN KAS Ari, creator de conţinut din Finlanda.
Ari călătorește în toată lumea în căutarea celor mai bune locuri unde se mănâncă bine pe stradă și pe care le promovează pe propriul canal de YouTube.
Pasionat mai ales de lucrurile care se pot prăji pe grătar, Ari a aflat, tot de pe internet, despre mici din Obor, București, România.
AAPEN KAS Ari: Am aflat că ăsta e cel mai bun loc, numărul 1 din București.
Reporter: Și ai venit special pentru asta la București?
AAPEN KAS Ari: Da.
Reporter: Nu, nu-mi spune!
AAPEN KAS Ari: Am venit să caut mâncare bună, mâncare de stradă și cred că am găsit-o. Iubesc țara voastră și mâncarea asta și sunt foarte trist că nu avem așa ceva în Finlanda.
"Bucuria noastră e că am nimerit-o, știi? Şi a ieșit o poveste veselă aici. Am făcut exact cu drag și am pus suflet, și dacă pui suflet, e o poveste care se duce.", conchide Adrian Rebenciuc.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
