Antena Meniu Search
x

Video Vechi prieteni şi colaboratori ai lui Ivan Patzaichin i-au adus "Amiralului" un ultim omagiu, cu lacrimi în ochi şi durere în suflet

Legendele se sting, dar de fapt nu pleacă niciodată dintre noi. Ca şi Amiralul Patzaichin, care nu va rămâne în istorie doar ca unul dintre cei mai mari sportivi ai României ci şi ca un campion al modestiei, ambiţiei, perseverenţei. Cel mai bun exemplu că nicio luptă nu se abandonează. Un patriot şi un promotor neobosit al tradiţiilor româneşti. Sunt calităţi pe care le-au enumerat sutele de oameni veniţi astăzi la Stadionul Dinamo să îi aducă un ultim omagiu. 

De Corina Matlinschi la 06.09.2021, 20:34
Vezi și
  • Ivan Patzaichin ar urma să fie înmormântat marţi, la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Ivan a plecat, dar e mai prezent între noi ca niciodată. Sicriul cu trupul său a fost depus la clubul Dinamo. Aici se legitima pentru prima dată în urmă cu mai bine de 50 de ani. În faţa stadionului, oamenii vin şi pleacă. Au privirea în pâmânt. Se opresc, oftează, îşi şterg lacrimile. Vestea că "Amiralul" Patzaichin s-a stins i-a şocat pe toţi. Cum ar putea înţelege că şi legendele se duc ...

O canoe cu o poză au fost aşezate la intrare. Imaginea stă mărturie celui care a fost Ivan. Campionul care ne-a arătat tuturor că poţi câştiga chiar şi atunci când vâsleşti cu un ciot. Omul simplu, copilul de la Mila 23, fiul de pescar, sportivul excepţional, antrenorul fantastic, prietenul fără seamăn. Cel pentru care locul doi nu era niciodată o opţiune. 

Ivan Patzaichin: Pagaia asta ruptă îmi aminteşte de Olimpiada de la Munchen, când s-a rupt pagaia şi în mod normal eram descalificat dar, după contestaţii, am intrat în recalificări şi am câştigat.

Ivan Patzaichin nu ştia niciodată să se dea bătut, iar această pagaie rămâne mărturia ambiţiei sale. S-a rupt în timpul Olimpiadei de vară de la Munchen, el însă a continuat şi a luat aurul. 

Pe acelaşi subiect

Eduard Novak, ministrul Sportului: Am venit să-mi iau adio de la idolul meu, cel care m-a motivat şi mi-a arătat calea către victorie.

Mihai Covaliu, preşedinte COSR: Suntem devastaţi de durere. Rămân în urmă amintiri frumoase, care vor fi pentru totdeauna despre un mare campion. Era ca un tată pentru mine, ca un frate mai mare, un prieten, un coleg.

Gabriela Szabo, fostă campioană de atletism: Un om foarte bun, un om implicat. Nu îi plăceau jumătăţile de măsură. 

Elisabeta Lipa, Federaţia Română de Canotaj: Despre legende spui că sunt nemuritoare. Când auzi că asemenea oameni pleacă, este extrem de greu de acceptat. 

Ambiţia, talentul şi munca fără oprire l-au răsplătit cu zeci de medalii. Însă, pentru fiul Deltei, cu tată pescar şi mamă croitoreasă, altele erau adevăratele comori. 

Ivan Patzaichin: Ăsta a fost visul meu dintotdeauna, să am cât mai mulţi prieteni!

Un prieten vechi care a venit să îşi ia rămas bun este Leon Rotman. Primul mare campion al României la canoe, care a câştigat trei medalii la Olimpiadele de la Melbourne şi Roma. În vârstă de 87 de ani, cel care i-a predat ştafeta lui Patzaichin a fost devastat de veste. 

Leon Rotman: Am fost prieteni. În urmă cu o săptămână am tot vrut să dau telefoane, să vorbesc cu el. Nu-mi vine să cred că el s-a dus înaintea mea. 

Ivan Patzaichin ar urma să fie înmormântat la Cimitirul Bellu

În satul în care s-a născut, de la Mila 23, e mai linişte ca niciodată. E locul care l-a împins să fie campion al lumii. Care i-a făurit caracterul de mare om. Ivan Patzaichin era de o discreţie ieşită din comun atunci când venea vorba de viaţa sa personală. O cunoscuse pe soţia sa Georgiana, o tânără farmacistă, cu aproape 50 de ani în urmă. Au mers mână-n mâna prin viaţă. Până duminică...

Lucica Buhaev, cumnata lui Ivan Patzaichin: El a plecat repede din sat şi acum şi de lângă noi. Un om modest, un om bun, cu un suflet extraordinar de mare. El a zis aşa: Nu putem să rămânem nici ca acum o sută de ani, să trăim, trebuie să evoluăm, dar trebuie să păstrăm din cultura, din tradiţia a ce a fost odată Delta.

Ivan Patzaichin a fost un om al oamenilor, cu vocea blândă, cu sfaturi pentru oricine îşi ridica privirea către el: "Când venea aici, toată lumea se aduna să-l vadă. El nu spunea la nimeni că e bolnav. De ce să-i mai supere şi pe alţii".

Ivan nu a uitat niciodată locul din care a plecat. Festivalul Rowmania, prin care promova patrimoniului local, era în plină desfăşurare când s-a aflat vestea dureroasă: "Este un monument al acţiunilor civice. Şi, mai mult decât orice, al bunului simţ. Un bun simţ ca al lui Ivan mai greu găseşti". 

Teodor Frolu, coordontor Asociaţia Ivan Patzaichin - Mila 23: O să mergem mai departe cu ceea ce ne-a inspirat. România are nevoie de bun simţ, de curaj şi de omenie.

Organizatorii îi pregăteau o surpriză. 

Teodor Frolu, coordontor Asociaţia Ivan Patzaichin - Mila 23: Ivan iubea foarte mult muzica şi oamenii... Ivan a fost o legendă, este şi va rămâne o legendă. Începând din această seara, festivalul va lua numele lui.

Ivan Patzaichin era cucerit de tot ce înseamnă portul tradiţional, gastronomia, cultura românească. Aşa a apărut şi canotca, o combinaţie între canoe şi lotcă. 

Pe apele care l-au făcut mare, zeci de împătimiţi ai vâslitului au plecat într-o expediţie a durerii, de la Tulcea la Sf. Gheorghe. 

Mircea Târhoacă, comandor: Sper să ducem mai departe tot ceea ce ne-a învîţat. Asta era dorinţa lui Ivan, să vadă cât mai mulţi oameni bucurându-se de apă, de Dunăre, de cel mai frumos loc de pe pământ pentru el.

Fostul campion va fi înmormântat marţi, la Cimitirul Bellu

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News!

Observator » Evenimente » Vechi prieteni şi colaboratori ai lui Ivan Patzaichin i-au adus "Amiralului" un ultim omagiu, cu lacrimi în ochi şi durere în suflet