Interviu Al doilea mare pericol de pe Dunăre, pe lângă debitul scăzut. Expert: "Franța oprește tot la 28 grade Celsius"
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
România traversează o perioadă dificilă pentru sistemul energetic, în condițiile în care un reactor este oprit, debitul Dunării este scăzut, iar consumul intern nu poate fi acoperit integral din producția disponibilă. Alexandru Ciocan, expert în energie și Senior Researcher la Energy Policy Group, atrage însă atenția că problema Dunării nu trebuie privită doar prin prisma debitului. Acesta a vorbit într-un interviu EXCLUSIV la Podcasturile Observator 360.
Potrivit acestuia, temperatura apei reprezintă un al doilea factor important pentru funcționarea unei centrale nucleare. "Nu trebuie să ne uităm ca niște contabili, pentru că nu este vorba doar despre debit", spune expertul, care amintește că în Franța există situații în care centralele sunt oprite dacă temperatura apei în aval depășește 28 de grade Celsius.
Debitul Dunării, doar una dintre probleme
România funcționează în prezent într-o situație de alertă, după oprirea unui reactor. Ciocan consideră că scenariul unui blackout nu trebuie tratat ca principală amenințare în acest moment, în condițiile în care autoritățile au intervenit și au acordat Transelectrica puteri extinse pentru gestionarea situației.
Operatorul de transport poate lua decizii privind inclusiv deconectarea marilor consumatori, iar nivelul de monitorizare este unul ridicat.
"Bănuim că dânșii sunt conectați la toată aparatura necesară și că deciziile se iau în funcție de modul în care situația evoluează", explică expertul.
În ceea ce privește Dunărea, datele prezentate de Energonuclear arată că debitul este de aproximativ 2,5 ori mai mare decât necesarul. Ciocan avertizează însă că o asemenea comparație nu este suficientă pentru a evalua riscul.
"Nu trebuie să ne uităm ca niște contabili", spune el.
-
Operaţiunea de scufundare a primelor 2 barje, încheiată. Explicaţia lui Radu Miruţă pentru amânările repetate
-
A început operaţiunea disperată pentru a mai salva Cernavodă 4-5 zile. Şiruri de barje, împotmolite pe Dunăre
-
A început scufundarea primei barje pentru devierea apei pe Dunăre spre Cernavodă. Operațiunea durează 3-4 ore
Pe lângă necesarul centralei, Dunărea trebuie să asigure și alte funcții, inclusiv navigația și alimentarea altor consumatori din zonă. În plus, contează nu doar cantitatea de apă disponibilă, ci și temperatura acesteia.
Franța are o limită de 28 de grade Celsius
Temperatura apei este relevantă pentru centralele care folosesc apa pentru răcire. Ciocan dă exemplul Franței, unde există reguli stricte privind temperatura apei în aval.
"Dacă temperatura apei în aval trece de 28 de grade Celsius, atunci centrala este oprită", afirmă expertul.
Prin urmare, situația de la Dunăre trebuie analizată printr-o combinație de factori: debitul, temperatura apei, necesarul centralei și celelalte utilizări ale fluviului.
Sistemul energetic s-a schimbat radical în ultimii 10-15 ani
Potrivit lui Alexandru Ciocan, România se află într-o paradigmă energetică diferită față de cea de acum un deceniu sau un deceniu și jumătate.
În trecut, sistemul se baza într-o măsură importantă pe capacități care puteau furniza energie în bandă: cărbune, gaze naturale, energie nucleară și hidroenergie. Astăzi, creșterea producției din surse regenerabile a schimbat modul în care trebuie gândit sistemul.
România are o strategie energetică și un Plan Național Integrat pentru Energie și Schimbări Climatice, însă problema este că aceste documente nu beneficiază întotdeauna de continuitate și încredere.
"Problema este că nu întotdeauna avem încredere în documentul pe care o autoritate l-a făcut", spune Ciocan.
Schimbările de guvern și de administrație aduc, uneori, noi evaluări asupra deciziilor luate anterior, ceea ce face mai dificilă planificarea unor investiții energetice care au nevoie de ani pentru a fi finalizate.
Redeschiderea centralelor pe cărbune nu se face de pe o zi pe alta
În acest context, în Parlament se discută despre posibilitatea redeschiderii unor centrale pe cărbune ale Complexului Energetic Oltenia.
Ciocan avertizează că o astfel de decizie este mult mai complicată decât pare.
"Nu este ca și cum pornim și oprim un televizor", explică el.
Repornirea unor grupuri presupune zile de pregătire, un program de funcționare, personal disponibil și stocuri de cărbune. În plus, o centrală nu poate fi repornită doar pentru o lună sau două, cât ar putea dura actuala situație hidrologică dificilă.
Dacă situația hidroenergetică se îmbunătățește în toamnă, decizia luată astăzi trebuie să rămână justificată și pe termen mai lung.
"Decizia este una pe termen lung și trebuie gândită din această perspectivă", spune expertul.
România trebuie să-și dimensioneze investițiile în funcție de consum
O altă problemă identificată de Ciocan este legată de prognoza consumului de energie.
Planificarea energetică pornește de la anumite estimări privind consumul viitor. Dacă România nu reușește să aibă suficient consum, investițiile în noi capacități de producție pot deveni mai puțin atractive.
În același timp, dezvoltarea unor proiecte este îngreunată de numărul mare de proiecte care ocupă capacitate în rețeaua Transelectrica fără să se materializeze efectiv.
Expertul dă exemplul bateriilor. În urmă cu aproximativ patru ani, argumentul dominant era că nu exista un business case suficient de bun pentru instalațiile de stocare.
Între timp, situația s-a schimbat radical: energia regenerabilă s-a dezvoltat, au apărut perioade cu prețuri negative pe piață, iar interesul pentru baterii a crescut.
Transelectrica, Ministerul Energiei și industria trebuie să lucreze împreună
În opinia lui Alexandru Ciocan, România are nevoie de o colaborare mai strânsă între Ministerul Energiei, Transelectrica și marii consumatori industriali.
Un exemplu recent îl reprezintă situațiile în care companii precum Dacia și Ford au fost rugate să își reducă voluntar consumul. Reducerea s-a suprapus și cu perioade de mentenanță programate, ceea ce a permis, cel puțin în anumite cazuri, o oprire controlată.
Un mecanism similar ar trebui însă gândit mai larg.
Ar trebui să existe o listă a consumatorilor care pot fi reduși sau deconectați, dar analiza trebuie să țină cont și de efectele asupra lanțurilor de aprovizionare.
"Sunt domenii în care nu se poate opri funcționarea", atrage atenția expertul.
30 de ani de subinvestiții nu pot fi recuperați rapid
România a făcut progrese în sectorul energetic, însă ritmul investițiilor este încă insuficient pentru a recupera decalajele acumulate.
"30 de ani de subinvestiții nu pot fi recuperați într-un timp atât de scurt", spune Ciocan.
Responsabilitatea nu aparține însă exclusiv autorităților. Și sectorul industrial are o parte din vină, în condițiile în care unele proiecte depuse pentru finanțare nu au fost suficient de mature.
Expertul amintește proiectele finanțate prin PNRR și Fondul pentru Modernizare și spune că au existat proiecte cu punctaje foarte mici, ceea ce arată că o parte dintre dezvoltatori nu au pregătit suficient de serios investițiile.
Pe de altă parte, există și problema birocrației, care poate întârzia proiecte mature.
Rețeaua nu a fost pregătită pentru explozia prosumatorilor
Un alt punct critic este reprezentat de rețelele de distribuție.
Sistemul a fost proiectat într-o perioadă în care energia circula, în principal, într-un singur sens: de la marile centrale către consumatori.
Astăzi, milioane de mici instalații de producție schimbă această logică. Prosumatorii nu doar consumă energie, ci și produc și injectează energie în rețea.
Problema este că rețeaua nu a fost modernizată suficient de rapid pentru această nouă realitate.
Ciocan consideră că unul dintre motive este chiar modul în care distribuitorii au fost remunerați. În opinia sa, mecanismul de reglementare nu i-a încurajat suficient să investească în eficientizare și digitalizare.
"Autoritatea a prioritizat extinderea, dar nu și eficientizarea și digitalizarea rețelei", afirmă el.
România nu își poate acoperi singură vârfurile de consum
În prezent, România are un consum care poate ajunge la aproximativ 7.000-7.700 MW, iar o parte importantă din necesar este acoperită prin importuri.
Pe hârtie, țara are o capacitate instalată de până la aproximativ 19.000 MW. Problema este că această capacitate nu este disponibilă integral și permanent.
Un GW instalat nu înseamnă automat un GW disponibil în momentul în care sistemul are nevoie de el.
Eolianul depinde de vânt, solarul de radiația solară și de momentul zilei, iar hidroenergia depinde, printre altele, de condițiile hidrologice.
De aceea, România trebuie să găsească un echilibru între capacitățile flexibile și cele care pot furniza energie în bandă.
Centralele pe gaz care trebuiau să înlocuiască o parte din cărbune întârzie
Gazul natural a fost unul dintre pilonii pe care România și-a construit planurile de tranziție energetică.
Ipoteza era că, pe măsură ce centralele pe cărbune vor fi retrase, acestea vor fi înlocuite cu centrale pe gaze naturale.
În realitate, o parte dintre proiecte nu au fost finalizate la timp.
Ciocan amintește centralele de la Arad și Constanța, precum și proiectul de la Iernut, unde investiția este întârziată cu aproximativ șase ani.
"Nu am putea să răspundem de ce", spune expertul.
În opinia sa, Ministerul Energiei este, în această privință, de bună credință, însă trebuie cerute explicații companiilor aflate în subordinea ministerului.
Mintia și bateriile ar putea îmbunătăți situația din 2027
Pe termen scurt, spațiul de manevră este limitat.
"Soluții imediate țin doar de reducerea consumului", explică Ciocan.
Pe termen mediu, însă, urmează să intre în funcțiune noi capacități. Printre acestea se află un grup de la centrala de la Mintia, care a fost testat.
Așteptarea expertului este ca în 2027 situația sistemului energetic să fie mai bună, inclusiv datorită apariției unor noi capacități de stocare în baterii.
Acestea nu vor rezolva singure problema, însă pot contribui la flexibilizarea sistemului.
În paralel, România trebuie să accelereze ritmul investițiilor, atât prin lucrări tehnice, cât și prin reducerea, acolo unde este posibil, a timpului necesar procedurilor administrative.
Proiectele din energie trebuie deblocate mai rapid
Datele raportate de Ministerul Energiei indică sume importante care urmează să fie decontate prin PNRR.
Progresul nu a fost însă uniform. În timp ce unele proiecte au avansat mai greu, proiectele din zona energiei regenerabile au înregistrat evoluții mai bune.
Problema este că multe investiții depind de mai multe instituții. Nu toate procedurile țin de Ministerul Energiei, iar obținerea avizelor de la alte ministere poate deveni un factor de întârziere.
Ciocan indică Ministerul Mediului drept unul dintre exemplele concrete în acest sens.
Hidrogenul trebuie folosit acolo unde există o justificare economică
Hidrogenul a intrat puternic pe agenda europeană începând din 2021, iar România are propria strategie în domeniu.
Expertul consideră însă că utilizarea hidrogenului trebuie concentrată pe sectoarele unde acesta poate avea o justificare economică reală.
În primul rând este vorba despre industrie și transporturi.
Rafinăriile și producătorii de fertilizanți, precum Azomureș, sunt exemple de consumatori care ar putea beneficia de dezvoltarea hidrogenului.
În schimb, utilizarea hidrogenului în gospodării nu ar avea, în opinia sa, sens economic.
"Să ne gândim că am putea utiliza hidrogenul în zona casnică e ceva ce nu are niciun sens din punct de vedere economic", spune Ciocan.
Stocarea hidrogenului este o altă problemă
Hidrogenul ar putea fi folosit și ca modalitate de stocare a surplusului de energie produs în anumite momente ale zilei.
Însă această soluție se lovește de o altă problemă: capacitățile de stocare.
Dacă România are deja dificultăți în ceea ce privește stocarea gazelor naturale, problema devine și mai complicată în cazul hidrogenului.
De aceea, hidrogenul nu reprezintă o soluție care să rezolve în viitorul foarte apropiat problemele de flexibilitate ale sistemului energetic.
România are nevoie de o decizie comună a tuturor actorilor din energie
În final, Alexandru Ciocan subliniază că problemele sistemului energetic nu pot fi rezolvate de o singură instituție.
La masă se află consumatorii, care vor energie la un preț cât mai mic, producătorii, care urmăresc să maximizeze valoarea energiei pe care o produc, și Transelectrica, al cărei obiectiv principal este siguranța sistemului.
Ministerul Energiei trebuie să țină cont de competitivitatea economiei, în timp ce Guvernul trebuie să urmărească inclusiv impactul importurilor de energie asupra balanței comerciale.
"Sunt multe părți implicate", explică expertul.
Iar tocmai această multitudine de obiective face ca deciziile energetice să fie dificil de luat. România trebuie să gestioneze simultan situația actuală de alertă, dependența de importuri la vârfurile de consum, lipsa unor capacități flexibile suficiente, modernizarea rețelelor, dezvoltarea regenerabilelor și întârzierea unor proiecte strategice.
În acest context, avertismentul privind Dunărea este doar una dintre piesele unui tablou energetic mult mai complex: nu este suficient să existe apă în cantitate suficientă pentru răcire. Contează și temperatura acesteia, în condițiile în care schimbările climatice și seceta pun o presiune tot mai mare asupra sistemului energetic.
