Video Anchetă: Încă o româncă și-a scos bebelușul la vânzare pe Facebook. "10.000 de euro. L-am născut, la revedere"
Zece mii de euro. Atât costă, în România, un copil. Iar destinul lui se negociază pe grupuri online, la vedere. E o piață care există tocmai pentru că cineva i-a lăsat toate portițele deschise. Statul știe. Pentru că i-am spus noi. De trei săptămâni încercăm să găsim explicații la Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Ministerul Familiei. Zeci de telefoane, mailuri, insistențe. Niciun răspuns. Instituția care ar trebui să apere fiecare copil nu știe nici măcar câte suflete are în grijă. Iar când cineva a încercat să scrie o lege care să interzică vânzarea de copii, tot statul a fost cel care a blocat-o. Și, cât timp autoritățile tac, sunt mame care își vând copiii din burtă.
- Reporter: Mai ai puţin şi naşti!
- Tânără: Da! E o perioadă foarte urâtă din viaţa mea sarcina asta.
- Reporter: Când te externezi... venim şi luăm copilul direct?
- Tânără: Da, doar nu îl laşi la mine! Mă interesează să mă ajutaţi cu chiria. O lună, o lună şi jumătate. Maxim două luni. Şi acolo ceva de mâncare. 2000, 3000 de lei. Să am de mâncare.
Am sperat că e un caz izolat. Că o mamă, singură şi dispertă, îşi vinde copilul, în loc să-i caute un nume. Am crezut că este o excepţie. Că un suflet nevinovat este abandonat înainte de a vedea lumina zilei. Şi, totuşi, am mai căutat. Pe aceleași grupuri online. Și am găsit o altă femeie. Şi, spre deosebire de prima, ea nu se mai ferește de nimic. Ne cere bani în primele treizeci de secunde. "10.000 de euro, dar pe parcursul sarcinii, să nu mă trezesc...trebuie mâncare, nu stau să negociez, îl dau la stat şi aia e...", spune o tânără din Argeş.
Banii revin obsedant în discuţie
Are 28 de ani. E însărcinată în luna a șaptea. Și are deja patru copii. "Deja am doi daţi la stat, nu aş vrea să îl mai dau, dacă aş găsi o familie care să îl crească să ajungă ceva mare. Ideea este că dacă sunteţi căsătoriţi să îl trecem pe numele dumneavoastră. Când e să nasc, am venit, l-am născut şi la revedere. Nu mă interesează ce faceţi după, deci nu, nimic. Şi suma pe care mi-o oferiţi dumneavostră care e adică ca să ştiu", spune tânăra din Argeş.
Banii revin obsedant în discuţie. Este o negociere rece pentru copilul pe care îl poartă în pântec şi pe care nu vrea să-l vadă niciodată. "Copilul acesta este făcut cu un bărbat care nu e... Eu nu vreau copilul ăsta să ştie de mine. Şi bănuţii mi-i daţi la sfârşit dacă vă e frică. Eu mă duc la control, la tot ce este nevoie, vă trimit poze, vă arăt ce analize am făcut, cum e copilul, vi le trimit pe WhatsApp şi când e să mai am să nasc să ne vedem şi stau undeva în Bucureşti... cred că vreţi să nasc acolo şi nasc acolo", spune tânăra din Argeş. Femeia ne spune fără pic de ezitare şi soluția de rezervă dacă nu găseşte cumpărător. "Dacă nu vă place, îl las în spital şi la revedere. Adică, eu sunt hotărâtă să vi-l dau, ideea este ca să fiţi şi dumneavoastră hotărâţi, nu după aia să nu mai vreţi", spune tânăra din Argeş.
Am rugat-o să ne dea răgaz câteva zile să ne gândim. Când am revenit, bătuse deja palma cu o altă familie. Nici nu era greu, pentru că piaţa neagră a copiilor vânduţi de mame funcţionează fără ca statului român să îi pese. Pe internet există grupuri inclusiv publice cu vânzători şi cumpărători de suflete. Recomandările se fac la vedere, oamenii învață unii de la alții. Doar ce nu se vinde rămâne în grija statului. A cărui singură grijă e să rămână cu cât mai puţine guri de hrănit. În România poţi cumpăra un nou-născut mai ușor decât scapi de mobila veche. În teorie, avem un sistem strict de adopții. În practică, sunt portițe prin care încap și copii în fiecare maternitate din ţară. Ce face statul? Ce face Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului, instituția al cărei slogan e "fiecare copil contează"?. De trei săptămâni încercăm să obținem un răspuns. Zeci de telefoane. Mailuri. Insistențe.
Este instituția care ar trebui să apere copiii. Să-i protejeze. Nu e în stare nici măcar să-i numere.
- Reporter: Câţi copii sunt în România?
- Helena Raicu, preşedinte Protecţia Copilului: Nu pot să vă dau o cifră exactă în acest moment.
- Reporter: Câţi copii adoptabili avem?
- Helena Raicu, preşedinte Protecţia Copilului: Vă spun acum imediat. Am o variantă și prefer să vă o spun și așa, o să vă spun și 7.740 și...
România a semnat, încă din 2001, protocolul ONU care interzice vânzarea de copii
Cifra exactă, pe care şefii autorităţii o caută prin hârtii, e următoarea: 7.744 de copii sunt declarați adoptabili, iar peste 2.700 de familii au atestat că pot adopta. Însă e nevoie de cel puţin doi ani pentru ca micuţii să fie adoptaţi. Pentru că procedurile sunt greoaie şi statul se încurcă în ele. Bebeluşii se fac mari până li se "aprobă" noua familie, iar peste 80% dintre "părinţi" vor copii mici. Practic, autorităţile îi condamnă să rămână acolo unde nu sunt doriţi.
România a semnat, încă din 2001, protocolul ONU care interzice vânzarea de copii. Doar că nu l-a transpus niciodată complet în legislatie. Așa s-a născut un vid pe care chiar instanțele il recunosc. Dacă un copil e vândut, dar nu pentru exploatare, nu e clar că e o infracțiune. Au fost inculpați achitați pe această portiță. În 2022 a existat un proiect de lege care incrimina explicit vânzarea de copii. A rămas blocat în Parlament.
"Dacă un minor este traficat, şi aici putem vorbi despre părinţi sau un tutori care vând un minor sau obţin alte foloase de orice natură ar fi ele, această faptă devine infracţiune. Închisoare de la 2 la 7 ani. Iar pentru cei care intermediază astfel de tranzacţii, fapta este saniciţionată de la 1 la 5 ani. La senat a avut toate avizele favorabile. A ajuns la Camera Deputaţilor, însă, spre surprinderea mea acolo e un raport al comisiei de muncă şi juridice de respingere iar motivarea lor ridică mari semne de întrebare. Implicaţiile sunt foarte serioase", a declarat George Mîndruţă, iniţiatorul proiectului de lege privind adopţia. Atât de serioase, încât nimeni din statul român nu vorbeşte despre asta. În timp ce copiii sunt vânduţi online înainte de e se naşte.
