Video Circuitul leului în "natură". Unde ajung banii din fiecare 100 de lei pe care îi câştigăm

Fie că suntem angajați, pensionari, șomeri sau copii, o parte din sumele care ne intră în cont sau în portofel ajung în aceeași pușculiță: cea a statului, care ne taxează chiar înainte să primim noi banii.

Dintr-o sută de lei, de exemplu, un salariat rămâne cu doar 58 de lei - restul se duc către impozitul pe venit, Pensii şi Sănătate.

"Noi avem o taxare mare, avem un nivel ridicat pe ceea ce înseamnă muncă şi avem un nivel ridicat comparativ cu puterea de cumpărare. Aici este marea problemă. Pentru că, ok, putem spune, domule, este mai mică decât în Franța sau decât în Germania. Dar vorbim de o altă putere de cumparare", a explicat Alin Negrescu, vicepreşedintele Camerei Consultanţilor Fiscali.

Suntem pe locul 7 în UE la taxarea muncii de către stat. Dacă ne uităm, însă, la ce procent pică pe umerii angajatului, România e campioană.

171 de zile pentru stat. Abia apoi, pentru noi. Atât am muncit anul acesta doar ca să ne plătim taxele şi impozitele. Abia după 20 iunie începe, simbolic, perioada în care banii câștigați rămân la noi, potrivit Institutului Molinari.

Plătim anual 109 taxe, aproape cât toate statele baltice la un loc. Suntem pe poziţia a şaptea în acest top, adică un român are mai multe dări către stat decât un elveţian, un ungur sau un britanic.

De la cheltuielile cu locuinţa, mâncarea, igiena personală, transportul, sănătatea, îmbrăcămintea, încălţămintea şi până la creşterea unui copil, la rate, cadouri pentru cei dragi, distracţii şi chiar economii - pentru toate astea statul îşi ia partea.

"Nu e doar o senzație că românul plăteşte taxe pese taxe, pentru că avem foarte multe exemple de taxe care sunt aplicate altor taxe. Si aici exemplul cel mai bun este cel al accizei care este aplicată pentru carburanți, pentru tutun, pentru alcool, unde acciza este la rândul ei taxată. Deci avem confirmarea foarte simplă a faptului că uneori statul decide să-și taxeze propriile taxe, în așa fel încât povara fiscală să devină chiar mai mare", a explicat Christian Năsulea, economist.

În cazul locuinţei, impozitul este doar prima notă de plată care ajunge la visteria statului. Când plătim întreţinerea, statul nu ia doar TVA. Încasează şi acciza aferentă energiei electrice de pe scara blocului, dar şi taxele salariale ale administratorului, ale femeii de serviciu şi chiar ale celui care asigură mentenaţa liftului.

La magazin, pe bon apare doar TVA, dar din fiecare 100 de lei pe care îi cheltuim, 65 de lei ajung la furnizorii români, care, pe lângă taxele şi impozitele anuale, îşi plătesc angajaţii, de unde statul îşi ia din nou partea. Şi tot la bugetul de stat ajung şi o parte din banii de pe plata utilităţilor, a transportului şi chiar a producătorilor. Alţi 16 lei se duc la furnizorii internaţionali, 8 lei TVA, dar şi taxe vamale, iar 4 lei este profitul magazinului.

Iar magazinul are, evident, angajaţi: fiecare dintre aceştia primeşte doar 7 lei din acea sută. Şi circuitul taxelor începe din nou. La final de lună, românii se întreabă, pe bună dreptate, ce a făcut statul cu banii lor.  

"Statul român este obligat să justifice în fața cetățenilor și să aibă o transparență foarte clară a banilor pe care îi folosește în fiecare lună. Pentru că cetățeanul, companiile muncesc pentru acești bani și la rândul nostru noi dorim să vedem care este justificarea", a precizat Veronica Duţu, consultant fiscal.

"Nu mi se pare că se face cu ei ce ar trebui să se facă. E plin de gropi. Ştiu că sunt foarte multe taxe care se plătesc la stat", spune un plătitor de taxe.

Pentru ca populaţia să nu trăiască cu acest sentiment, unele state, chiar din Europa, și-au creat unele mecanisme fiscale. Un prim model este cel al taxelor cu destinație clară: banii colectați pentru un anumit scop sunt legați de acel domeniu. Asta se întâmplă în Franţa, Italia şi Marea Britanie. La noi, banii nu se întorc în același loc din care au plecat și nici în aceeași măsură.

"Când a fost vorba de acest mecenism al taxei pe viciu, era vorba că statul o să ia acești bani și o să folosească măcar o parte din ei pentru programe de sprijin, pentru combaterea dependenței, pentru asistarea sistemului de sănătate. Statul privește aceste accize, care au o logică în teorie, ca pe o sursă de venituri bugetare. Deci nu avem o legătură foarte puternică între ceea ce ni s-a spus că vom face în momentul în care au fost propuse și introduce aceste sisteme și ceea ce se întâmplă în practică în prezent", a mai spus economistul Christian Năsulea.

Un alt mecanism este cel al deducerilor și regularizărilor fiscale. În Franţa, Austria şi Irlanda, sistemul permite recalcularea taxelor plătite și, atunci când rezultă o sumă plătită în plus, aceasta poate fi restituită către contribuabil.

"Deducerea personala, ea teoretic poate avea niște efecte destul de bune. Pe de altă parte trebuie să te asiguri că această măsură nu-ți creează anumite dezechilibre în ceea ce privește veniturile tale fiscale. Atâta timp cât din perspectiva deficitului bugetar lucrurile nu stau foarte bine", a explicat şi Alin Negrescu, vicepreşedintele Camerei Consultanţilor Fiscali.

Reporter: Bugetul României de ce nu este îndestulat din aceste venituri fiscale?

Veronica Duţu: Pentru că în România nu se produce plus valoare, nu avem producție.

În plus, România are și alte probleme.

"Avem un sistem de pensii care nu reușește să se susțină din încasările de la sistemul de pensii și atunci atrage resurse importante din alte părți. Avem companii de stat care nu produc nimic util, care doar consumă bani din aceste taxe și impozite", a precizat Christian Năsulea.

Cu alte cuvinte, statul toacă bani, în toate direcțiile. Mergem mai departe pe firul fiecărei taxe pe care o plătim, vinerea viitoare, la Observator. Până atunci, găsești ghidul complet al banilor tăi, pe observatornews.ro.