Video Miracolul credinţei ascuns între blocurile din centrul Capitalei: Povestea neştiută a Mănăstirii Radu Vodă
Credincioşii ortodocşi se pregătesc de cea mai importantă sărbătoare creştină. Lumina sfântă venită de la Ierusalim va fi împărţită în toate bisericile din ţară şi va ajunge de acolo în casele tuturor. Observator a pregătit o ediţie specială, de înviere, de la mănăstirea Radu Vodă. Un refugiu pentru suflet, aflat chiar în inima Bucureştiului.
"Aşa resimţim şi noi, când ieşim din Mănăstire pentru diferite treburi din oraş, atunci când revenim ne simţim că am ajuns înapoi într-un loc în care este linişte. Putem respira uşuraţi", a declarat Hrisant Bache, părinte monah Radu Vodă.
În Mănăstirea Radu Vodă timpul curge altfel de peste 450 de ani. Au fost aici şi lupte grele şi zile senine, cu pace. Au căzut ziduri, s-au ridicat altele. E închisă aici toată istoria zbuciumată a unei ţări şi a unui oraş.
Povestea Mănăstirii Radu Vodă
"Este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Bucureşti, îşi are începutul exact în acest loc, chiar aici în vremea lui Mihnea cel Rău în 1508, fiind într-o perioadă complicată din punct de vedere politic şi statul medieval Ţara Românească de atunci nu avea voie să aibă armata, puncte militare, atunci domnitorul Mihnea cel Rău a gândit să construiască aici un schit, o mică mănăstire", a declarat arhimandritul Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă.
Aşadar, în mod surprinzător, apariţia mănăstirii Radu Vodă nu e legată de domnitorul Radu Vodă. El e doar cel care a renovat-o.
"În 1614 domnitrotul principal ctitor al Mănăstirii Radu Mihnea acesta a ctitorit mănăstirea aşa cum o vedem, biserica, turnul clopotniţa şi de jur împrejur se găsea o cetate foarte frumoasă, pe de o parte se găseau chiliile şi spaţiile aferente unei mănăstiri, dar se mai găseau două obiective - o casă de oaspeţi pentru oaspeţii din străinătate şi o reşedinţă domnească, domnitorul se retragea de la Curtea Veche şi petrecea postul în acest loc", a declarat Arhimandritul Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă.
Din toate, s-au mai păstrat până azi turnul clopotniţei, beciurile domneşti şi biserica. Şi liniştea pe care o căutau aici simpli călători sau domnitori.
"Eu sunt născut în Bucureşti, crescut în Bucureşti, iar Mănăstirea a venit ca o revelaţie, pentru că nici nu ştiam că există aici, ascunsă între blocuri", a declarat Hrisant Bache, părinte monah Radu Vodă.
Pe atunci, părintele Hrisant era un tânăr student la teologie. Lucra la radio si la televiziune, iubea muzica şi mersul pe motocicletă. Şi îl căuta pe Dumnezeu.
"Mă simt ca şi cum ar fi de aici de o veşnicie pentru că noi nu mai numărăm anii de când am păşit pragul, noi trăim fiecare zi ca şi cum ar fi o zi importantă sau poate cea mai importantă", a mai spus Hrisant Bache, părinte monah Radu Vodă.
"Spitalul" care nu se închide niciodată
Acum 17 ani a decis să rămână în mănăstire. Mai întâi ca frate începător, trecând apoi prin toate etapele, până la preot slujitor. Abia atunci şi-a dat seama că locul său era aici. Pentru că aici putea fi de folos.
"Pentru Bucureşti, Mănăstirea noastră serveste în primul rând misionar, ca la un spital de urgenţă", a declarat Hrisant Bache, Radu Vodă.
Un spital de urgenţă absolut necesar, în mijlocul oraşului, cu acces liber şi nelimitat pentru oameni şi probleme de tot felul.
"Aici vin oameni din toate categoriile sociale şi oamni de toate vârstele pornind de la copii până la oameni foarte în vârstă pentru că Sfântul Ierarh Nectarie e un mare vindecător", a declarat Arhimandritul Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă.
Unii vin aici din obişnuinţă. Alţii, în drum spre serviciu ori spre şcoală. Unii cauta acea oază de linişte din mijlocului oraşului agitat, alţii, un miracol.
"M-a marcat chiar zilele trecute când am întâlnit o familie de tineri care au venit la biserică să se spovedeasca si sa ii ceara ajutorul lui Dumnezeu pentru a dobândi un copil. Doamna ]n rugaciunile ei i-a cerut ajutorul sfantului Nectarie si i-a promis că dacă va dobândi un copil ii va pune numele. lucru care s-a şi întâmplat", a declarat Arhimandritul Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă.
Preoţii din Mănăstire s-au adaptat, în timp, grijilor omului modern, de dincolo de ziduri. Şi au trebuit să caute în cărţile sfinte remedii pentru probleme care nu erau de conceput acum sute de ani - consumul de droguri, depresia sau anxietatea.
"Depresia este prezentă atunci când mintea se preocupă foarte mult de cele din trecut iar anxietatea apare atunci cand mintea se preocupa foarte mult de ceea ce o sa fie", a declarat Hrisant Bache, Radu Vodă.
Dar, cel mai important, oamenii sunt aici împreună. Comunitatea e şi ea o formă de vindecare, spun preotii. Fie că se adună la slujbă, în biserică, ori la patiseria din curtea mănăstirii. În fapt, un magazin cu de toate, unde se vând atât produse făcute în alte mănăstiri din România dar şi în ferme tradiţionale.
„În afară de produsele românești, am căutat să aducem în magazinul nostru niște produse grecești care nu sunt produse în mod natural în România și atunci mă refer la măslinele murate în mod tradițional în butoi, la uleiul de măsline, la ceaiul de plante de pe cărările de la Muntele Athos”, a declarat protosinghel Simeon Cuțui, exarh cultural.
În funcție de sezon, la magazin se găsesc și legume sau fructe din ferma mănăstirii. Și, mai nou, cafea cu aromă intensă și nume de domnitori.
"Cafeaua „Mihnea cel Rău”, care, așa cum îi spune numele, este cea care te poate trezi așa mai vârtos, de dimineață, pentru că are o cantitate un pic mai mare de cofeină. Cine ne trece pragul nu face o simplă achiziție sau nu cumpără un simplu produs, ci se face părtaș al unei taine, al unei comuniuni de ajutorare frățească", a declarat protosinghel Simeon Cuțui, exarh cultural.
Includem aici și tămâia care se face chiar în curtea mănăstirii. În atelierul său, monahul Calinic ne dezvăluie secretele unui meșteșug vechi de secole, pe care el l-a deprins în cei 10 ani cât a stat pe Muntele Athos.
"Și când m-am întors în țară am zis să dau ceva mănăstirii, să rămână ceva din ce am învățat. Ca să ajut și eu, la rândul meu am fost ajutat, să ajut și eu", a declarat Monahul Calinic, responsabil atelierul de tămâie
În atelier miroase puternic a rășină și esențe parfumate, aduse special din Grecia. Operațiunea în sine seamănă, într-o primă fază, cu ceea ce vedem într-o brutărie.
Turtele de rășină devin, astfel, granule care merg apoi în camera de ambalat și de aici în magazinul mănăstirii ori în biserici din tot Bucureștiul. Părintele abia reușește să facă față cererii. Din atelier ies în fiecare zi cam 17 kilograme de tămâie. Asta înseamnă aproximativ 4 tone pe an. Cu fiecare mic detaliu de acest fel, mănăstirea din mijlocul orașului rămâne singurul „spital de urgență” deschis non-stop pentru toate „afecțiunile”.
"Un spital de urgență nu se poate închide cu una, cu două", mai spune Hrisant Bache, Radu Vodă.
"Este o noapte de speranță, de o bucurie nesfârșită, parcă timpul se oprește în loc", a declarat Arhimandritul Nectarie Șofelea, starețul Mănăstirii Radu Vodă.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
