Interviu Podcast Observator360. Pericolul în care se află România şi garanţiile de securitate obţinute la Ankara
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
România capătă un rol mai important în rolul Alianţei Nord-Atlantice, după summitul ţinut în Turcia, însă, în continuare, ţara noastră are o mulţime de lipsuri de securitate, despre care Teodora Tompea a vorbit cu expertul George Scutaru, directorul New Strategy Center. O discuţie purtată în timpul summitului, cu Scutaru prezent la Ankara. Ce se întâmplă cu trupele americane staţionate pe teritoriul ţării noastre? Ce rol va avea România în viitor, în arhitectura de securitate europeană şi nord-atlantică? Care este planul ruşilor pentru următorii ani? Şi cum e văzută din cancelariile occidentale instabilitatea politică de la noi? Sunt întrebări ale căror răspunsuri le găsiţi în interviul luat de Teodora Tompea şi pe care îl puteţi urmări video sau îl puteţi citi mai jos.
TEODORA TOMPEA: Bine v-am găsit la un nou interviu exclusiv Observator.
De această dată, în direct mergem la summitul NATO de la Ankara, care s-a încheiat în urmă cu doar câteva momente și sunt conferințe de presă în desfășurare acum. Însă lucrurile definitorii au cam fost trasate, cel puțin în această zi, pe parcursul acestei zile.
Și de acolo, în direct, este George Scutaru, director New Strategy Center.
Domnule Scutaru, bună ziua! Mulțumim tare mult că sunteți cu noi.
GEORGE SCUTARU: Bună ziua! Vă salut.
T.T.: Care sunt lucrurile esențiale pe care ar trebui să le rețină România, dacă ar fi să punem pe listă? Pentru că au fost foarte multe declarații care s-au făcut, România fiind în discuții pentru multe dintre proiecte sau pentru cum ar putea să fie redesenată această alianță după summitul de la Ankara. Dar, pentru cei care ne urmăresc, ce ar trebui să fie definitoriu după summitul care se încheie astăzi?
G.S.: Este un summit care a încercat să mențină unitatea transatlantică și să evite niște ieșiri, niște declarații contondente din partea președintelui Trump. Parțial, lucrul acesta a reușit. Și spun parțial, fiindcă, totuși, acesta, în ieșirea publică pe care a avut-o, nu s-a abținut să clameze din nou interesul pentru Groenlanda și, de asemenea, să aibă o atitudine critică față de un alt membru al NATO, Spania, sugerând că comerțul cu acest stat va trebui oprit.
Cu toate acestea, declarația finală a summitului NATO, care a fost negociată la nivel diplomatic înainte de summit și care a fost practic validată de participanți, face o referire foarte puternică la apărarea mutuală, la Articolul 5, la soliditatea acestui articol și la faptul că Rusia reprezintă în continuare o amenințare pe termen lung pentru Alianța Nord-Atlantică.
Sunt elemente care sunt importante pentru statele de pe flancul estic al NATO, pornind cu Finlanda și până la România și Bulgaria, țări aflate în proximitatea Federației Ruse, care își menține în continuare un comportament agresiv.
Al doilea element important este accentul pus pe producția comună de armament. Sunt mai multe acorduri care s-au semnat, între inițiative care vor fi susținute de grupuri de aliați din cadrul NATO. La unele dintre acestea, parte semnatară a devenit și România și mă refer la noi sisteme antidronă, noi sisteme antirachetă și noi sisteme de supraveghere și recunoaștere.
Sunt capabilități care vor fi finanțate în comun de o parte dintre aliați și care vor fi folosite în comun de către Alianța Nord-Atlantică, fiindcă este prea scump ca un membru sau doi membri să încerce să achiziționeze asemenea capabilități.
În acest fel, s-a dorit să se dea un semnal de seriozitate către aliatul american, fiindcă până acum Trump a reproșat de multe ori că, în bună măsură, Alianța este suportată financiar de americani și că europenii fac foarte sau prea puțin în folosul propriei apărări.
Și lucrul acesta arată o anumită consecvență și continuitate din partea americanilor.
Este un summit care poate fi interpretat ca un summit de succes, cel puțin până acum. Nu știm ce va scrie mâine, poimâine, președintele american pe Twitter, fiindcă este o persoană imprevizibilă și poate să aibă reacții nebănuite.
Dar summitul a fost un succes. Se datorează, în bună măsură, secretarului general NATO, Mark Rutte, care a fost în permanență în dialog cu partea americană, a vizitat Washingtonul înainte și, mai ales, președintelui Erdogan.
Diplomația turcă este una de succes, cu o tradiție de secole. Erdogan a știut să pregătească o vizită, o primire fastuoasă pentru vizita președintelui Trump și și-a dat seama cât de importante sunt aceste aspecte pentru orgoliul și vanitatea liderului american. A reușit să evite, să spunem, reacții negative din partea președintelui american.
Trebuie avut în vedere că deja, la nivel de experți, la nivel de oficiali, am discutat cu o parte dintre aceștia și există părerea că, cel mai probabil, este posibil ca anul viitor summitul NATO să nu mai aibă loc. Anul viitor ar trebui să fie organizat la Tirana, în Albania.
Fiindcă una este personalitatea președintelui Erdogan, lucru subliniat inclusiv în referirile publice de președintele Trump, alta este situația cu o țară ca Albania.
Și e posibil, rămâne de văzut dacă în perioada următoare liderii NATO vor decide ca în 2027 să aibă loc un summit NATO sau, pur și simplu, să evite o reuniune care ar putea fi o platformă, să spunem, de critici pentru președintele Trump sau chiar ar putea să determine absența sa. De altfel, au apărut în spațiul public informații potrivit cărora Trump ar fi vrut să-l gratuleze pe președintele Erdogan, spunând că, dacă nu ar fi fost el și nu ar fi fost vorba de o vizită în Turcia, probabil că n-ar fi participat la summitul NATO.
Cum e văzută România din exterior, ce spun aliaţii
În ceea ce privește România, reiterez importanța acestei referiri la Articolul 5, participarea noastră la diverse proiecte, dar trebuie să înțelegem că va urma o perioadă de monitorizare. Toată lumea, și nu vorbesc doar de oficialii NATO, ci inclusiv de americani, se vor uita foarte atent care va fi nivelul de finanțare pentru cheltuielile de apărare din partea statelor NATO, ce capabilități se vor achiziționa, care sunt programele de înzestrare și ritmul de implementare a acestora.
Deci trebuie să fim atenți în continuare. Dincolo de instabilitatea noastră politică internă, cred că ar trebui să existe un consens minimal, cel puțin la nivelul partidelor politice democratice din Parlamentul României, pentru continuarea investițiilor în apărare și, mai ales, pentru menținerea finanțării.
Înțeleg că sunt probleme economice. Să nu uităm că în doi ani de zile ne vom apropia din nou de un moment electoral și întotdeauna, în perioada alegerilor, partidele sunt interesate să evite anumite cheltuieli, mai ales când vorbim de deficit bugetar, care rămâne destul de consistent. Dar trebuie să înțelegem că o abordare consensuală pentru susținerea cheltuielilor pentru apărare ar fi foarte utilă.
Și aici cred că președintele Nicușor Dan ar trebui să-și asume, ținând cont de faptul că, în conformitate cu Constituția, domnia sa gestionează aspectele legate de securitate, să propună partidelor parlamentare încheierea unui acord politic, cel puțin până în 2030, pentru finanțarea cu 5% din PIB a cheltuielilor pentru apărare, în baza acordului de la Haga de anul trecut, de la summitul NATO.
Reiterez cu această ocazie: este nevoie de un semnal politic ferm. Cel mai probabil, partidele suveraniste nu vor achiesa la un asemenea demers, dar cred că este nevoie, mai ales pentru aliați, pentru Statele Unite și pentru alte state importante din NATO, să arătăm că România are continuitate politică și are o susținere politică pentru asemenea cheltuieli.
Fiindcă, să știți, tot informal, lumea se uită cu un oarecare scepticism. Știu de criza politică din România, știu de instabilitatea cu care ne confruntăm și vor să vadă că, într-adevăr, România își respectă angajamentele, inclusiv în ceea ce privește investițiile în apărare.
Noi investiţii NATO în România, cum este îmbunătăţită securitatea ţării
T.T.: Apropo de investiții în apărare, ajutați-ne să înțelegem, pentru că circulă într-adevăr, de ieri, știri care sunt cu numele României în prim-plan. Spun cei de la Bloomberg și de la Reuters inclusiv faptul că România va fi unul dintre marii beneficiari ai extinderii rețelei NATO, apropo de conductele de combustibil. Explicați-ne cât de important ar fi acest lucru din punct de vedere strategico-militar.
G.S.: Pe perioada Războiului Rece exista o puternică rețea de conducte pentru asigurarea combustibilului, mai ales în Germania de Vest. Deocamdată, acest lucru nu există în statele NATO care au aderat ulterior. Procesul de aderare a durat ceva timp și ar trebui ca această rețea de conducte să fie extinsă în Polonia, în România, în Finlanda și în statele baltice.
Este vorba de menținerea unui flux constant de combustibil care să permită aprovizionarea, în situații de criză, a unor capabilități deja aflate în poziție în statele NATO. Și trebuie să ne gândim și la obligațiile noastre ca host nation support, ca țară care găzduiește asemenea capabilități.
Deci vorbim, o dată, de conducte care să asigure aprovizionarea, dar vorbim și de investiții pe care fiecare țară de pe flancul estic al NATO ar trebui să le facă. Mă refer la depozite, la modernizarea bazelor.
Noi suntem într-un amplu proces de modernizare a bazei Mihail Kogălniceanu, care va fi una dintre cele mai mari din Europa și cea mai mare de pe flancul estic al NATO. Suntem în plin proces de modernizare și a bazei de la Câmpia Turzii. Aceste lucruri arată, să spunem, o continuitate din această perspectivă a României.
Cât de pregătită e România pentru "războiul modern"
T.T.: Tot despre o decizie apropo de folosirea dronelor. Pentru că NATO introduce acest program de instruire de folosire a dronelor, suntem pregătiți în țară? Pentru că spuneați și de monitorizarea pe care o vor face oficialii externi, apropo de finanțare și de ce avem nevoie de o cooperare și politică în țară. Cum va funcționa? Adică suntem pregătiți să facem asta acum? Și dacă sunt date sau dacă au fost stabilite, lumea care se uită se întreabă: „Păi bun, când se va întâmpla asta concret și ce va presupune?”
Doamnă, Federația Rusă, și sunt afirmații publice, dorește ca până în 2030 să pregătească 1.000.000 de operatori de drone. Această cifră arată foarte clar că Rusia nu se pregătește de pace și Rusia va continua să aibă o politică agresivă.
Din păcate, noi avem un număr încă mic de drone și, ca atare, avem și un număr mic de operatori. Noi ar trebui să lansăm programe de pregătire pentru operatori de drone, nu numai la nivelul MApN-ului, al Ministerului Apărării Naționale, ci ar trebui să existe parteneriate între universitățile tehnice și Ministerul Apărării Naționale, astfel încât cât mai mulți cetățeni din România să aibă asemenea abilități.
Un curs minim, și asta o știu de la experții ucraineni, chiar astăzi am participat la niște discuții în acest sens aici, la Ankara, durează cinci luni pentru o anumită categorie de drone. Deci noi ar trebui să extindem asemenea cursuri și, mai ales, să înțelegem ceea ce se întâmplă în Ucraina.
În februarie 2025, în Polonia a fost înființat un centru pentru lecții învățate din războiul din Ucraina. Din păcate, a trecut un an și jumătate și nici până acum România nu are un reprezentant din partea MApN, măcar unul. Nu vorbesc de cinci, zece sau douăzeci, cum au alte state, în acest centru care absoarbe lecțiile învățate din războiul din Ucraina și le transmite fiecărei armate NATO.
Cred că ar trebui să începem cu asta. La patru ani de război în Ucraina, noi n-avem încă oameni care să înțeleagă foarte bine ce se întâmplă acolo.
Am avut incidentul acela de la Constanța și de-abia acum se stabilește o linie de comunicare directă, la un nivel rapid, între cele două armate. Sunt lucruri care trebuiau să se producă mult mai devreme și poate aici ar trebui să fim un pic mai rapizi.
O mai spun, o repet de multe ori: noi, de multe ori, acționăm parcă am purta aceste discuții la Madrid sau în Lisabona, având confortul a 3.000 de kilometri între noi și ruși, ceea ce nu este nici pe departe adevărat. Suntem lângă o țară aflată în război și, sincer, nu știm cum va evolua agresivitatea Rusiei.
Am avut incidente la Galați, am avut incidente la Constanța. Până la sfârșitul acestui an, Rusia va operaționaliza capabilitățile sale de drone submarine. Deci, practic, vom mai avea o nouă capabilitate a Rusiei în Marea Neagră și încă suntem departe de a fi pregătiți pentru a ne proteja infrastructura critică și pentru a asigura interoperabilitatea, nu neapărat cu alte armate, ci mai ales operarea la nivel interinstituțional, care lasă încă mult de dorit.
T.T.: România va găzdui un sediu secundar al Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență. Ce presupune asta? Este, nu știu, o victorie diplomatică sau reprezintă încă o garanție de securitate propriu-zisă?
G.S.: O victorie diplomatică. Este bine că România este parte la asemenea inițiative. Până nu demult, sistemul bancar privea cu scepticism, dacă nu chiar cu ostilitate, investițiile în apărare. Până nu demult, investițiile în armament erau puse pe aceeași linie cu investițiile, să spunem, în zona de alcool, de prelucrare a băuturilor spirtoase. Deci, practic, nimeni nu-ți finanța un asemenea business.
Este tot o dovadă a înțelegerii și a modului în care lumea se adaptează. Este bine că avem un asemenea sediu secundar și asta arată și capacitatea României de a negocia și de a-și maximiza poziția pe care o are la Marea Neagră.
Ce se întâmplă cu trupele americane din Europa
T.T.: Președintele Nicușor Dan spune că nu vede un risc în retragerea trupelor americane de pe flancul estic. Așa să fie însă sau să rămânem în continuare și mai vulnerabili?
G.S.: Cred că nimeni nu se mai îndoiește că americanii vor pleca din Europa într-un anumit moment. Nimeni nu știe câți vor rămâne și nimeni nu știe ce capabilități vor lua cu ei. Practic, ce capabilități americane? Americanii sugerează, mai tranșant sau mai puțin tranșant, că va fi o relocare destul de substanțială.
Vedem că problema cea mai mare este că, practic, nu există criterii. Până acum, americanii spuneau și lăudau aliații care cheltuiesc în apărare și avem cazul campionului de pe flancul estic al NATO, Polonia. Cu toate acestea, polonezii n-au fost feriți de o decizie arbitrară prin care rotația unei brigăzi a fost anulată. S-au trezit cu 4.000 de oameni mai puțin.
Chiar și vizita președintelui Nawrocki la Washington, acum două săptămâni, n-a rezolvat această situație și lucrurile rămân în ceață din această perspectivă.
Nici noi, în România, și nu-i nimeni în România care să poată garanta că, într-adevăr, prezența americană, care a mai crescut după începerea ostilităților în Iran, va rămâne aceeași sau dacă americanii, în cazul în care se va ajunge la o încetare a conflictului în Iran... Deocamdată vedem că lucrurile se deteriorează, nici măcar nu se clarifică. Americanii nu-și vor diminua prezența.
Tocmai ceea ce s-a întâmplat la Ankara, din perspectiva industrială, arată o accelerare din partea statelor europene de construire de capabilități pentru a compensa retragerea unor capabilități din partea americanilor.
Marea problemă este, și ăsta este riscul, dacă cumva americanii vor lua o decizie de a se retrage și inclusiv de a lua înapoi, de a redirecționa în alte teatre sau de a readuce în America capabilități pe care Europa nu poate să le compenseze pe un termen foarte scurt.
Eu cred în continuare că anul acesta este un an vulnerabil pentru securitatea Europei. Este foarte bine că summitul NATO a pus din nou accent pe Articolul 5, pe garanțiile mutuale de securitate și pe faptul că Rusia rămâne o amenințare, fiindcă președintele Putin poate fi tentat să speculeze o lipsă de implicare a americanilor în afacerile de securitate europene și să încerce să testeze modul în care Alianța reacționează.
Nu înseamnă pregătirea unei invazii la scară largă, dar pot fi incidente, pot fi operațiuni sub steag fals, așa cum s-a întâmplat la Constanța, pot fi intruziuni, incursiuni de drone într-un număr mai mare într-un stat NATO. Pot fi asemenea atacuri care pot testa reacția.
Eu cred că încă suntem într-o perioadă dificilă, mai ales până la alegerile pentru Congres din 3 noiembrie, când rușii pot testa viteza de reacție a NATO și, mai ales, modul în care se implică americanii în apărarea unui aliat european aflat într-o situație de criză.
N-ar trebui să uităm nici ceea ce se întâmplă în zona economică exclusivă a României. Anul acesta România este în plin proces de construire a infrastructurii sale critice energetice. În 2027 vom deveni cel mai mare producător de gaze din Uniunea Europeană, fiindcă vom începe să scoatem gazul din proiectul Neptun Deep. Și eu cred că, în perioada următoare, România trebuie să se concentreze pe protejarea unei asemenea investiții, pentru a-și proteja infrastructura critică, fiindcă aici s-ar putea să avem probleme din partea Federației Ruse, mai ales fiindcă zona economică exclusivă nu este acoperită de Articolul 5 NATO, nefiind vorba de ape teritoriale.
"Sultanul" Erdogan, mare câştigător al summit-ului
T.T.: Și mai am o întrebare, domnule Scutaru. Apropo de ceea ce ați spus anterior, de gestionarea relației diplomatice dintre Recep Erdogan și Donald Trump, spun foarte multe voci politice internaționale despre faptul că Recep Tayyip Erdogan este, într-adevăr, marele câștigător al acestui summit, prin desfășurare, prin poziționare. Explicați-ne de ce, pentru că aici este într-adevăr un context care nu este de ieri, de astăzi, este un context istoric. Ați adus în discuție și Marea Neagră, ați adus în discuție și capabilitățile militare. Știu că nu vom reuși în câteva minute să explicăm de ce Turcia este esențială în tot ceea ce va urma, apropo de strategia de apărare și de vulnerabilitățile pe care le mai avem aici, în zonă.
G.S.: Securitatea la Marea Neagră depinde din ce în ce mai mult de Turcia, chiar dacă în România avem Franța ca lider al grupului de luptă, iar în Bulgaria lider este Italia. Capabilitățile cele mai numeroase, inclusiv navale, sunt ale Turciei. Turcia are o politică de lider local în Marea Neagră, pe care și-o apără cu foarte mare atenție.
Și eu cred că, în bună măsură, ceea ce obține președintele Erdogan este o delegare din partea americanilor de responsabilități, inclusiv în zona Mării Negre. Nu întâmplător am văzut, în afirmația publică făcută de președintele Erdogan, că Turcia propune și cere înființarea unui nou Centru de Excelență NATO pentru combaterea dronelor aeriene și navale. Cea mai importantă zonă care se confruntă cu drone aeriene și navale este, în primul rând, Marea Neagră. Nu există nici în Baltica, nici în Marea Mediterană un pericol al dronelor navale rusești. Deci Turcia își asumă noi responsabilități în domeniul securității.
Și mai e un aspect. Relația între americani și turci a fost așa, sinuoasă, iar președintele Erdogan a dorit să sublinieze importanța acestui summit și pentru publicul intern. Președintele Erdogan este o persoană autoritară, este o persoană foarte abilă în plan diplomatic și, pentru el, un asemenea succes reprezintă foarte mult.
Un ultim element pe care aș vrea să-l subliniez, și într-o notă pozitivă: miniștrii Apărării din Turcia, Bulgaria și România au semnat un document important prin care inițiativa trilaterală de combatere a minelor este extinsă și la protecția infrastructurii critice. Practic, cele trei state NATO din Marea Neagră își asumă responsabilități suplimentare în Marea Neagră. Este o inițiativă nu a NATO, ci a celor trei state riverane Mării Negre și este important că România, împreună cu Bulgaria și Turcia, găsește, să spunem, căi de a-și proteja interesele, inclusiv în zona economică exclusivă.
Iată un exemplu în care Turcia este un mare jucător și își asumă responsabilități suplimentare de securitate alături de Bulgaria și România. Trebuie să fim conștienți că, în proximitatea noastră, cel mai important jucător militar din punctul de vedere al securității Mării Negre este Turcia.
T.T.: Mulțumesc tare mult, George Scutaru!
G.S.: Cu mare plăcere.
