Povestea femeii care a renăscut din cenușa abuzului. Cynthia Loris nu s-a lăsat intimidată şi a ales să lupte
În acte, vedem doar vârful icebergului, când ne uităm la cifrele violenţei domestice. Dintr-o sută de agresori reclamaţi la poliţie, doar doi ajung să fie pedepsiţi. Nici nu e de mirare, aşadar, că, de cele mai multe ori, abuzurile rămân ascunse, până când e prea târziu. Sunt mărturisiri care nu se fac ușor. Pentru că dor. Pentru că lasă urme. Aflăm în cele ce urmează povestea unei femei care a fost umilită, lovită, amenințată și care, într-un final, a ales să lupte. Cynthia Loris a fost invitată la Shero, podcastul Alessandrei Stoicescu, unde a povestit despre violența noastră... cea de toate zilele.
Cynthia Loris nu a crezut că iubirea se poate transforma în frică. Vreme de trei ani, a trăit lângă un bărbat pe care îl credea incapabil de violență, un muzician. Dar gelozia, născută din nimic, a crescut încet. Au apărut supărările fără motiv, apoi certurile din orice.
"Eu nu îi dădusem niciun semnal în acest sens. Și violența fizică a început mai întâi cu obiectele din casă. Care au început să fie distruse, sparte, uștrântite, plecat. După care am început să fiu fugărită prin casă. Mi-aduc aminte în luna șaptea sau opta. Și am fost fugărită în sus pe scări și m-am împiedicat și am căzut. Și noaptea aia mi-a fost foarte teamă să nu pierd sarcina", spune Cynthia Loris.
Astăzi, băiatul ei, Ravi, are 11 ani. El a ajutat-o să lupte. Fără el, ar fi fost pierdută. "Și au fost momente din acestea în care mi-am dorit să mor, să nu mai fiu. Am auzit din partea lui dintr-o seară după ce am venit acasă că își dorește să-mi tragă un arc în inimă Și după ceva vreme am văzut un arc cu săgeți în portbagajul mașinii. Și nici atunci n-am știut cum să reacționez. Rămâi blocat".
Iar umilința nu s-a oprit la ușa casei. Pe holurile reci ale Institutului de Medicină Legală, când a decis să fugă din colivia în care era ţinută, Cynthia a trăit un alt tip de traumă. Cu copilul în braţe, a fost nevoită să cerșească.
"Și de acolo și colajul pe care l-am făcut, colajul care se numește 38 de lei, care era atunci, nu știu dacă mai este și acum, contravaloarea unui certificat medico-legal. Eu n-am avut toți banii la mine, aveam 12 lei la mine și am cerut pe hol cu copilul în brațe banii oamenilor ca să pot să-mi plătesc acest certificat", povesteşte Cynthia Loris.
Astăzi, Cynthia Loris este artistă vizuală, scrie, creează și vorbește deschis despre abuz. Este feministă și activistă. Dar, mai presus de toate, este o supraviețuitoare. "Sunt o pasăre Phoenix și m-am simțit extrem de liberă din momentul în care am reușit să părăsesc acea relație. În prima seară după ce fiul meu a adormit, am stat singură în bucătărie. Şi mă uitam peste tot în jurul meu și în sfârșit am simțit liniștea", mai spune Cynthia Loris.
Iar mesajul ei pentru alte femei este simplu: "Să nu mai facă absolut orice doar pentru a fi iubită".
Povestea ei nu este doar despre violență. Este despre cât de jos poate ajunge un om. Dar și despre cât de sus se poate ridica. Cu Cynthia ne vedem pe 31 martie, la Ateneul Român, unde are loc primul Shero Talk cu public. Alessandra Stoicescu într-un dialog emoţionant cu Părintele Vasile Ioana despre violența noastră cea de toată zilele. În aceeași zi, începând cu ora 15:00, aşezăm pantofi roșii pe treptele Ateneului. Pentru femeile şi copiii care azi nu mai sunt.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
