38 de ani de la dezastrul de la Cernobîl. Cum arată viaţa oamenilor din "Zona morţii", care înconjoară centrala nucleară

Pe data de 26 aprilie 1986, Ucraina, pe atunci parte a fostei Uniuni Sovietice, avea să treacă prin cel mai grav incident din istoria nucleară civilă. "Un accident a avut loc la centrala nucleară Cernobîl şi unul dintre reactoare a fost distrus. Sunt luate măsuri pentru a face faţă situaţiei şi un ajutor este oferit celor care au fost afectaţi".

Amploarea dezastrului a fost ţinută un secret, existând foarte puţini oameni care ştiau ce s-a întâmplat cu adevărat. Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a vorbit prima dată despre incident după 18 zile. Din păcate, nu a fost singurul lucru care a întârziat să apară. Oraşul Pripiat, aflat la un kilometru şi jumătate de centrală şi construit special pentru muncitorii de la Cernobîl, a fost evacuat abia la 36 de ore de la explozie.

Mihail Gorbaciov: Pentru prima dată ne-am confruntat cu o putere atât de puternică precum energia nucleară care a fost scăpată de sub control.

Teroarea care avea să marcheze pentru totdeauna populaţia din jur s-a dezlănţuit noaptea, în jurul orei 1.30. Acoperişul reactorului 4, greu de 1.000 de tone, a fost aruncat în aer, iar tone de substanţe radioactive au ajuns la peste 1.000 de metri în atmosferă. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane.

Mihail Gorbaciov: Având în vedere natura extraordinară şi periculoasă a ceea ce s-a întâmplat la Cernobîl, Biroul Politic a preluat întreaga organizaţie a muncii pentru a elimina rapid accidentul şi pentru a limita consecinţele.

Nordul Europei a fost acoperit de un nor radioactiv de două sute de ori mai puternic decât la Hiroshima, iar un risc ridicat de contaminare a afectat milioane de oameni de-a lungul timpului. Totul după ce un test de siguranță la centrală a scăpat de sub control.

Viaţa lângă Cernobîl, la 38 de ani după accidentul nuclear

La aproape patru decenii după cel mai grav accident nuclear din istorie, oamenii încă mai consideră Cernobîlul "casa lor". Este vorba de sute de persoane care trăiesc şi lucrează în zona de excludere. 

"Să lucrezi în zona de excludere de la Cernobîl este o plăcere ciudată, dar nouă, angajaţilor, ne place. Este linişte". Volodimir Verbistki este unul dintre ucrainenii care a copilărit şi a continuat să trăiască în zona care înconjoară centrala nucleară. Pentru el, oraşul fantomă este, în continuare, "acasă". "Era weekend, iar eu am rămas să citesc până târziu. În jurul orei 4 am, o femeie a venit şi ne-a spus că s-a întâmplat ceva la centrală.

Am văzut că nu mai exista reactorul. Ca specialişti, noi am înţeles că este un dezastru inimaginabil". Deşi era angajat la centrală, lui Volodimir i s-a cerut atunci să rămână acasă, aşa că bărbatul şi-a ajutat soţia şi fiul să se evacueze. După o lună de la dezastru, ucraineanul a fost chemat pe sit, iar apoi a fost transferat în zona de excludere, unde a rămas să lucreze până în prezent, scrie voanews.com.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰