Ce pedepse riscă autorii jafului tezaurului dacic. Unul dintre suspecţi susţine că a fost presat să mintă

Procurorii au cerut pedepsele cele mai grele pentru autorii jafului Tezaurului de la Coțofenești, cuprinse între 44 de luni (3 ani şi 8 luni) şi 66 de luni (5 ani şi 6 luni) de închisoare, cerute marţi de procurorii din Ţările de Jos. Cei trei bărbaţi sunt acuzaţi că au furat Coiful de la Coţofeneşti şi trei brăţări dacice din aur - obiecte de patrimoniu cu o valoare inestimabilă, găsite pe teritoriul actual al României -, în timpul unui jaf comis anul trecut într-un muzeu olandez, informează AFP. Doi dintre cei trei suspecți au caziere judiciare impresionante. Cel mai tânăr dintre ei are doar 21 de ani și a reușit să-și șocheze mama prin natura ocupațiilor lui din ultima vreme.

Pedepse de până la 5,5 ani închisoare pentru autorii jafului tezaurului dacic

Guvernul României a criticat Olanda și l-a demis directorul Muzeului Național de Istorie din București pentru că nu a protejat corespunzător patrimoniul național.

Returnarea bunurilor furate a fost "o cerință fermă", a declarat procurorul, descriind "un proces lung și intens de negocieri", în care încrederea a fost greu de construit.

Parchetul a cerut pedepse cu închisoarea de până la 5,5 ani pentru cei trei suspecți în jaful de artă de la Muzeul Drents, potrivit NL Times. Marţi, procurorii au cerut pedepse de trei ani şi opt luni de închisoare pentru Jan B. (21 de ani) şi Douglas Chesley W (37 de ani), în urma unui acord cu cei doi suspecţi, care viza restituirea coifului şi a două dintre brăţări. Una dintre cele trei brățări de aur este încă dispărută, iar procurorii au spus că nu există indicii că cei doi bărbați care au acceptat acordul o mai dețin. Bernard Z., care a refuzat înțelegerea, a declarat și el în fața instanței că nu are informații despre piesa lipsă și s-a arătat deranjat că a fost descris drept principal suspect.

Împotriva inculpatului Bernhard Z. (35 de ani), care a negat orice implicare în acel jaf şi care a refuzat orice acord cu autorităţile din Ţările de Jos, Parchetul olandez a cerut o pedeapsă de cinci ani şi şase luni de închisoare. El a declarat în instanță că rolul său a fost mult mai mic decât susțin procurorii. "Eu am aranjat o mașină și niște numere de înmatriculare și am cumpărat câteva lucruri", a spus acesta. "Am crezut că vor da o spargere, dar nu știam unde și nici că este vorba despre obiecte de artă. Nu am avut și nu am astfel de bunuri și nu am informații despre ele"

Magistraţii consideră că cei doi suspecţi care au încheiat acordul nu sunt în măsură să restituie cea de-a treia brăţară. "Acest lucru nu înseamnă, totuşi, că operaţiunile de căutare s-au încheiat. Ele continuă", au precizat ei într-un comunicat.

Jan B. este cel mai mic din grupul care a dat jaful de la Muzeul Drents din ianuarie anul trecut și al cărui proces a început. În sala de judecată plină până la refuz a Tribunalului Assen erau și membrii familiilor celor trei suspecți implicați în jaful tezaurului dacic de la Coțofenești și considerat „jaful de artă al secolului”.

Printre aceștia - mama consternată a celui mai mic dintre suspecți, Jan B Potrivit publicației NH, Jan B. îi cunoștea pe ceilalți suspecți prin relația lui cu pictura. Jan B a fost ultimul, dintre cei trei, arestat. Jan B. a fost folosit de poliția și sistemul judiciar olandez pentru o operațiune sub acoperire menită să-i apropie mai mult de comorile furate. El le-ar fi spus agenților sub acoperire că Douglas Chesley W. era creierul din spatele jafului. Astăzi, el spune că, de fapt, i-a mințit pe agenți în legătură cu multe lucruri.

„Am avut de-a face cu infractori. Am fost chiar amenințat”, a spus acesta. Acum, Jan B spune că, de fapt, nu W. a fost creierul și dă vina pe presiunea „inacceptabilă” la care a fost supus și care „l-a făcut să spună lucruri care nu sunt adevărate”.

Agenții sub acoperire au ajuns la B. prin intermediul fratelui acestuia, mai mic decât el, prezent și el la proces. Fratele lui a fost contactat de agenți sub acoperire într-un supermarket, la începutul lui martie 2025. El a primit 500 de euro și un telefon, cu rugămintea de a i-l da fratelui său pentru a lua legătura. Acesta a sunat în aceeași zi. Agenții sub acoperire i-au spus că vor să cumpere obiectele pentru 400.000 de euro.

Acesta ar fi răspuns: „Am făcut-o în echipă, trebuie să discutăm despre asta, dar ceilalți sunt supuși unor restricții, așa că va fi dificil.”

Pe 5 martie are loc o confruntare între agenți și B, potrivit aceleiași publicații. Este încolțit și se urcă într-o mașină cu număr de înmatriculare străin. „Întrebarea este dacă a intrat în mașină voluntar sau involuntar”, a spus judecătorul la proces.

Însă, pe tot parcursul procesului, tânărul nu a răspuns la întrebările judecătorului, care a observat că „în dosar se exercită o presiune considerabilă asupra dumneavoastră”. B a mers la cină cu agenții sub acoperire. Au vorbit despre bani și a considerat că oferta de 400.000 de euro este prea mică. În cele din urmă, a fost arestat pe 24 aprilie 2025.

Mama și fratele mai mic al acestuia au declarat că sunt consternați: „Nici noi nu știm cum a ajuns Jan în asta. Comparativ cu ceilalți suspecți, el este tot un naiv, ușor de intimidat (n.r - guppy). De asemenea, e singurul fără cazier judiciar”.

"Munte de dovezi" împotriva suspecţilor

Procurorul a spus instanței că există un "torent" de dovezi împotriva celor trei bărbați, iar urmele ADN, imaginile CCTV, datele bancare și telefonice, precum și conversațiile interceptate arată că aceștia au acționat "în echipă". Anchetatorii cred că grupul a aruncat în aer ușa muzeului cu un dispozitiv pirotehnic puternic, după care aceştia au spart vitrinele pentru a fura aurul.

Procesul este judecat integral și pentru ca instanța să analizeze metodele de investigare neobișnuite folosite de procurori. Acestea au inclus publicarea numelor și fotografiilor inculpaților la scurt timp după arestare - o măsură rară, menită să pună presiune - precum și folosirea unor polițiști sub acoperire care s-au dat drept infractori interesați să cumpere obiectele furate, potrivit NOS.

Unul dintre inculpați a susținut că a fost amenințat de acești agenți, însă procurorul a declarat că anchetatorii "au testat limitele legii, dar nu le-au încălcat niciodată".

Directorul Muzeului Drents, Robert van Langh, a citit o declarație a colegilor de la Muzeul Național de Istorie din București, care au descris "șocul, furia și umilința" resimțite după furt. Acesta le-a cerut suspecților să returneze și ultima brățară: "Doar atunci această perioadă teribilă va putea fi încheiată cu adevărat".

În schimbul returnării bunurilor furate, Parchetul a încheiat acorduri procedurale cu doi dintre cei trei principali suspecți în jaful de artă din Assen. Acest lucru a devenit clar la începutul procesului privind jaful de la Muzeul Drents, din ianuarie anul trecut. O parte a acordului prevede ca muzeul să nu ceară despăgubiri pentru pagube. Instanța va decide în hotărârea finală dacă aceste acorduri sunt acceptabile. Cea mai mare parte a bunurilor furate a fost deja recuperată în urmă cu două săptămâni, inclusiv celebrul coif de aur de la Coțofenești.

Procurorul a subliniat că obiectivul principal a fost recuperarea operelor de artă românești furate. El a vorbit despre "un proces lung și intens de negocieri", în care încrederea a fost dificil de obținut. Totodată, a lăudat curajul inculpaților care au returnat bunurile înainte de proces.

În ce stare se află coiful dacic şi brăţările

În ianuarie 2025, autorii jafului, echipaţi cu bombe pirotehnice, au pătruns în Muzeul regional Drents din Assen, şi au spart vitrinele pentru a sustrage Coiful de aur de la Coţofeneşti, ce datează din secolul al V-lea î.Hr., precum şi trei brăţări din aur.

Jaful a stârnit indignare în România - care împrumutase obiectele muzeului olandez - şi a dat naştere unei ample operaţiuni de căutare a Poliţiei olandeze pentru recuperarea comorilor dispărute. Magistraţii au prezentat dovezi detaliate, în special imagini video ale camerelor de supraveghere şi urme de ADN pe fragmente de sticlă şi chiar pe fragmente de aur. Autorităţile olandeze consideră că cei trei acuzaţi sunt singurele persoane care se fac vinovate de comiterea furtului. Procesul, care a început marţi, ar trebui să dureze mai multe zile.

Deşi suspecţii au fost arestaţi după câteva zile de la comiterea jafului, locul în care se afla prada a rămas mult timp necunoscut. Până când autorităţile olandeze au anunţat, la începutul lunii aprilie, că au recuperat coiful şi două dintre cele trei brăţări, prezentându-le pentru public în cadrul unei conferinţe de presă în Muzeul Drents.

Cu excepţia unei uşoare urme de lovitură pe suprafaţa coifului, obiectele, predate autorităţilor din România, se aflau într-o stare excelentă. Cei trei bărbaţi sunt urmăriţi penal pentru furt şi deteriorarea muzeului. Aceste comori arheologice erau împrumutate de la Muzeul Naţional de Istorie a României, al cărui director a fost concediat la scurt timp după furt. Guvernul olandez a plătit României despăgubiri de 5,7 milioane de euro.

Mai multe galerii de artă şi muzee olandeze au fost ţinta unor hoţi, inclusiv în noiembrie anul trecut, când au fost furate opere semnate de Andy Warhol, precum şi în 2020, când a fost furat un tablou pictat de Van Gogh.

Aceste spargeri au dus la apeluri privind întărirea măsurilor de securitate din muzee pentru o mai bună protejare a operelor de artă de mare valoare.

Declaraţia Muzeului Național de Istorie în procesul privind furtul tezaurului dacic

"Facem publică declarația Muzeului Național de Istorie a României, citită astăzi, în cadrul procesului de la Assen, Țările de Jos, în care sunt judecați făptașii furtului de la Drents Museum.

Onorată instanță,

În noaptea de 24 spre 25 ianuarie 2025 nu a avut loc doar o spargere cu explozivi într-un muzeu. A avut loc un atac violent asupra unor capodopere arheologice: Coiful de la Coțofenești și trei brățări dacice regale din aur, expuse în cadrul unei colaborări muzeale internaționale. Aceste piese nu sunt simple bunuri materiale. Ele sunt bunuri de patrimoniu de importanță excepțională, clasate în Tezaur, iar valoarea lor documentară, artistică și simbolică depășește frontierele unui singur stat. Ele aparțin memoriei culturale a României, dar și patrimoniului cultural al umanității.

Pentru societatea românească, trauma a fost profundă. Coiful de la Coțofenești nu este cunoscut doar de specialiști. Pentru generații întregi, el a devenit o imagine a originilor istorice, un reper al continuității și al demnității culturale. De aceea, dispariția sa nu a fost percepută ca pierderea unui obiect, ci ca o rană adusă memoriei colective. Pentru milioane de cetățeni români, vestea furtului a produs șoc, revoltă, umilință și sentimentul că o parte din trecutul lor a fost smulsă cu violență din spațiul public și expusă riscului de a fi distrusă pentru totdeauna.

Pentru Muzeul Național de Istorie a României, prejudiciul este profesional, moral și uman. Aceste piese au fost păstrate, cercetate, restaurate, protejate și transmise mai departe prin munca unor generații de muzeografi, arheologi, conservatori și istorici. În spatele fiecărui obiect se află zeci de ani de răspundere publică, de muncă științifică și de efort instituțional. Atunci când asemenea piese sunt furate prin violență, nu este afectat doar materialul din care sunt făcute, ci este lovită însăși misiunea unei instituții publice chemate să apere patrimoniul comun.

Consecințele au depășit cu mult zidurile muzeului. Acest furt a afectat grav încrederea pe care se întemeiază cooperarea culturală între instituțiile europene și nu numai. Expozițiile internaționale există pentru a apropia popoare, pentru a crea respect reciproc și pentru a face patrimoniul accesibil publicului larg. În locul acestui scop, fapta de față a generat teamă, suspiciune și tensiune publică imensă. A pus sub presiune relațiile culturale dintre instituții, a afectat încrederea necesară viitoarelor împrumuturi muzeale și a produs o undă de șoc în întreaga lume a patrimoniului.

Efectele sociale au fost, de asemenea, grave. În spațiul public, acest eveniment dramatic a alimentat furia, neîncrederea și discursuri ostile față de personalul MNIR și față de însăși ideea generoasă a schimburilor culturale internaționale. Furtul a fost perceput ca o umilință națională și a fost exploatat pentru a amplifica tensiuni, frustrări și reflexe de respingere, sentimente anti-europene.

Instanța are în față, așadar, nu doar un dosar penal privind sustragerea unor bunuri, ci consecințele unei fapte care a tulburat profund o societate și a slăbit, fie și temporar, încrederea dintre comunități care ar trebui să se sprijine reciproc. MNIR își exprimă încrederea că autoritățile române vor susține în continuare atât eforturile de recuperare cât și pe cele privind atenuarea efectelor acestei calamități de sorginte umană, și vor face la momentul potrivit, demersurile cuvenite, în acord cu directivele europene și legislația națională aplicabile în astfel de cazuri.

Gravitatea excepțională a faptelor rezultă și din natura obiectelor vizate. În cazul patrimoniului arheologic de acest rang, prejudiciul nu poate fi măsurat doar în valoare de piață și nici reparat integral prin simpla recuperare materială. Asemenea obiecte nu pot fi înlocuite! Ele poartă în sine informație istorică irepetabilă, semnificație identitară și o valoare simbolică pe care nicio sumă de bani nu o poate reconstitui. Când astfel de bunuri dispar, fie și temporar, întreaga comunitate este lipsită de acces la o parte din propria memorie.

De aceea, vă rugăm să apreciați aceste fapte nu ca pe o infracțiune patrimonială obișnuită, ci ca pe un atac de o gravitate excepțională împotriva patrimoniului cultural, a încrederii publice și a demnității unui popor. Când este atacat sălbatic un asemenea tezaur, nu este rănită doar România. Este rănită memoria europeană și este afectată însăși ideea că marile creații ale trecutului trebuie păstrate și transmise intacte generațiilor viitoare. Pentru toate aceste motive, Muzeul Național de Istorie a României are credința că veți judeca cu toată fermitatea cerută de gravitatea faptelor și a consecințelor generate de ele", a transmis într-o postare pe Facebook Muzeul Național de Istorie a României.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰