"Doriţi un post de conducere în UE?" Liderii blocului comunitar se reunesc pentru a discuta despre posturile de conducere. Lista pare deja stabilită

Liderii urmează să discute despre cine ar trebui să fie următorii preşedinţi ai Comisiei Europene şi ai Consiliului European, precum şi despre şeful politicii externe, dar se pare că s-au hotărât deja asupra numelor, scrie Reuters.

Ursula von der Leyen din Germania se află într-o poziţie privilegiată pentru a obţine un al doilea mandat la conducerea executivului UE, fiind susţinută de Partidul Popular European, de centru-dreapta, care a avut un scor bun în alegeri. Treisprezece dintre cei 27 de lideri ai UE provin din partide provin din familia politică a PPE. Cu sprijinul Franţei şi al Germaniei, ea ar avea majoritatea calificată de care are nevoie pentru a fi nominalizată. Franţa a cântărit anterior alternative la von der Leyen, dar, în contextul alegerilor parlamentare anticipate convocate de Macron la 30 iunie, conducerea de la Paris preferă acum stabilitatea UE.

Fostul premier portughez Alberto Costa ar urma să devină următorul preşedinte al Consiliului European, ceea ce ar face ca socialistul să prezideze summiturile începând din decembrie. Prim-ministrul estonian Kaja Kallas, din familia liberală, este prima opţiune pentru a fi numită Înalt Reprezentant pentru afaceri externe, asigurând o repartizare geografică şi politică echilibrată a posturilor în cadrul blocului european.

Liderii urmează să îşi confirme alegerile în cadrul summitului UE din 27-28 iunie. Von der Leyen va avea nevoie de sprijinul Parlamentului European, care va vota asupra candidaturii ei în prima sa sesiune, din 16 iulie. Apoi, toţi cei 27 de membri ai Comisiei Europene, inclusiv şeful politicii externe, au nevoie de sprijin parlamentar.

Politico: Doriţi un post de conducere în UE? L-aţi întrebat pe procuror?

De asemenea se aşteaptă ca liderii UE să discute următorul ciclu legislativ de cinci ani, punând accentul pe valorile comune, apărare şi competitivitate economică. La summitul de la sfârşitul lunii iunie, aceştia urmează să îşi confirme direcţiile în ceea ce priveşte "agenda strategică".

În scurt timp, liderii ar trebui să primească un raport al lui Mario Draghi, fostul premier italian şi preşedinte al Băncii Centrale Europene, pe tema stimulării perspectivelor economice ale UE. Într-un discurs susţinut vineri, acesta a declarat că blocul comunitar are nevoie de energie mai ieftină şi de o uniune a pieţelor de capital pentru a orienta economiile private către investiţii.

Când liderii UE se vor aşeza luni la masa de discuţii pentru a stabili cine va ocupa funcţiile de conducere ale UE, două dintre persoanele luate în considerare se confruntă cu anchete judiciare, scrie POLITICO, confirmând că numele preferate sunt germanca Ursula von der Leyen pentru un al doilea mandat de preşedinte al Comisiei Europene, portughezul António Costa ca preşedinte al Consiliului European, malteza Roberta Metsola ca şefă a Parlamentului European şi estonianca Kaja Kallas ca şefă a politicii externe.

Parametrii privind modul de repartizare a liderilor în aceste posturi iau în considerare diversitatea geografică (de exemplu, ţările baltice vs. Europa de Vest vs. Europa de Sud), echilibrul de gen şi afilierea politică, menţionează POLITICO. Nu există însă orientări clare în ceea ce priveşte problemele juridice ale potenţialilor candidaţi, adaugă publicaţia de la Bruxelles.

Întâmplător, candidaţii aflaţi pe primul loc atât pentru Consiliul European, cât şi pentru Comisia Europeană au o asemănare izbitoare: amândoi fac obiectul unor investigaţii în curs de desfăşurare, notează POLITICO.

Desigur, faptul de a fi un politician de rang înalt te poate face o ţintă. Jean-Claude Juncker şi-a îndeplinit mandatul de preşedinte al Comisiei Europene, deşi a fost supus unor presiuni în legătură cu scutirile fiscale de care au beneficiat companiile în perioada în care era premier al Luxemburgului - fiind lansate anchete pentru a stabili dacă o decizie fiscală din 2003 în Luxemburgul condus de Juncker a fost atât de generoasă pentru Amazon, încât a reprezentat un ajutor de stat ilegal.

De atunci, scandalul Qatargate - bani contra influenţă - a scandalizat Bruxelles-ul, iar în urma alegerilor pentru Parlamentul European, în care formaţiunile de extremă dreapta au făcut progrese majore făcând campanie împotriva corupţiei din cadrul partidelor principale din Europa, bagajul judiciar ar putea reprezenta o problemă.

Ursula von der Leyen şi Pfizergate

Ursula von der Leyen trebuie să lămurească rolul ei în ceea ce a fost denumit Pfizergate - un scandal legat de faptul că nu a dezvăluit schimburile sale de mesaje, în timpul pandemiei, cu directorul general al companiei farmaceutice Pfizer. Problemele preşedintei Comisiei, cunoscută sub acronimul de trei litere VDL, se întorc acum la un alt acronim de trei litere: SMS, comentează POLITICO.

Încă din perioada în care a lucrat la Ministerul german al Apărării, von der Leyen a avut probleme din cauza utilizării SMS-urilor. Înainte ca von der Leyen să fie trimisă la Bruxelles, Ministerul Apărării din Germania pe care îl conducea se confrunta cu o anchetă a Bundestagului pentru nereguli în contractele atribuite unor firme de consultanţă - dar când legislatorii au cerut să vadă telefoanele ei de serviciu ca parte a unei anchete privind aceste contracte, s-a descoperit că datele din telefoane fuseseră şterse.

Cel mai recent scandal a izbucnit atunci când The New York Times a relatat că von der Leyen a schimbat mesaje text cu şeful Pfizer, Albert Bourla, în perioada premergătoare celui mai mare contract pentru vaccinuri din UE, în plină pandemie de Covid-19. Ziarul a dat în judecată Comisia în faţa Curţii de Justiţie a UE pentru refuzul acesteia de a publica aceste mesaje.

Anchetatorii de la Parchetul European au preluat în ultimele luni o investigaţie care decurge dintr-un proces separat intentat de Frédéric Baldan împotriva lui von der Leyen, potrivit unor documente juridice consultate de POLITICO. Baldan, un lobbyist belgian pentru companii chineze, a dat-o în judecată pe preşedinta Comisiei, acuzând-o de "interferenţă în funcţiile publice, distrugerea SMS-urilor, corupţie şi conflict de interese", iar o audiere în acest caz a fost amânată pentru luna decembrie.

António Costa, obiectul unei anchete judiciare

Fostul prim-ministru portughez Costa este clar favoritul pentru postul de conducere de la Consiliul European, dar există voci la Bruxelles care sunt sceptice că este cel mai potrivit pentru această funcţie.

În timp ce Costa este apreciat de şefii de stat şi de guvern ai UE şi are un palmares de negociator abil - genul de negociator de care este nevoie pentru a debloca discuţiile complexe din Consiliu -, el face în continuare obiectul unei anchete judiciare în curs de desfăşurare în ţara sa. Costa nu a fost acuzat în mod oficial de nicio infracţiune, dar este în continuare investigat în cadrul unei anchete de amploare privind traficul de influenţă - ceea ce a dus la demisia sa din fruntea guvernului portughez, în noiembrie anul trecut.

Procurorii susţin că membrii guvernului lui Costa au adaptat legislaţia pentru a avantaja atribuirea unor contracte în materie de energie şi mediu, ceea ce a condus la inculparea unuia dintre miniştrii săi şi a şefului său de cabinet. Numele premierului Costa a fost menţionat de suspecţi în mai multe interceptări telefonice, ceea ce i-a determinat pe procurori să cerceteze ce ar fi putut şti despre această schemă. Detaliile anchetei asupra lui Costa rămân clasificate, în timp ce acesta neagă orice abatere. Susţinătorii săi de la Lisabona şi de la UE insistă asupra faptului că dosarul împotriva sa este slab, iar dacă procurorii portughezi nu l-au acuzat de nicio infracţiune înseamnă că nu dispun de probe pentru a face acest lucru.

Însă, pe de altă parte, procurorii nu au renunţat la investigaţia asupra lui Costa, iar adversarii candidatului portughez spun că ar fi o imagine proastă ca o persoană cu probleme juridice să ajungă într-unul dintre cele mai prestigioase posturi din UE. Această argumentaţie ar putea fi exploatată de ţările nordice, care încearcă să promoveze candidatura premierului danez Mette Frederiksen, considerată mai apropiată de poziţiile lor în materie de apărare şi migraţie.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰