Marele anunț al lui Trump s-a dovedit un respiro strategic pentru Putin. Singura veste bună pentru Kiev - CNN
Declaraţiile făcute luni de Donald Trump despre Rusia nu au fost, nici pe departe, cel mai mare anunț pe care președintele american l-ar fi putut face, arată o analiză CNN despre aşa-zisul ultimatum dat Kremlinului de liderul SUA.
Vestea bună pentru Kiev era deja cunoscută: Trump a permis celorlalți membri NATO să achiziționeze arme americane - și se pare că este vorba de o gamă largă, arată CNN. Printre acestea se numără și rachetele interceptoare Patriot, extrem de necesare Kievului, precum și lansatoarele acestora. Trump a sugerat chiar că ar exista 17 astfel de baterii "de rezervă" într-o țară membră NATO. Nu este clar dacă Trump s-a referit la lansatoare sau la baterii; în funcție de configurație, o baterie Patriot include între 6 și 8 lansatoare.
Indiferent de componenţa exactă a pachetului de arme pe care NATO îl va furniza în cele din urmă, acesta este exact ce a sugerat Trump în weekend și exact ce are nevoie Ucraina. Atacurile nocturne cu rachete balistice rusești pot fi oprit doar de rachetele Patriot americane şi doar Casa Albă poate autoriza livrarea lor, aminteşte CNN. Ucraina ducea lipsă de aceste arme și de alte echipamente sofisticate americane care, deși nu au fost menționate, ar putea fi incluse în acord. Pentru Kiev este o ușurare pe termen scurt.
Ce nu a anunţat Trump
Însă dezamăgirea pentru Ucraina vine din ceea ce nu a fost anunțat: sancțiuni secundare imediate pentru clienții care cumpără petrol şi gaze din Rusia, măsură care ar fi putut reduce considerabil veniturile Moscovei. Proiectul de lege din Senatul SUA prevede taxe de până la 500% pentru comerțul cu țările care cumpără hidrocarburi rusești, asta ar fi o lovitură devastatoare.
Aceste sancțiuni ar fi afectat China și India - prima principalul rival al SUA și a doua un aliat cheie, într-un moment în care prețurile petrolului sunt în scădere, dar tulburările comerciale sunt ridicate. Piața energetică ar fi fost profund perturbată, iar SUA ar fi resimțit și ea impactul, printr-o creștere a prețului petrolului. Aceste sancțiuni au fost însă amânate, iar amenințările la adresa Rusiei rămân mai degrabă simbolice, având în vedere lipsa unui comerț substanțial între cele două ţări care să poată fi sancționat.
Un respiro strategic pentru Putin
Cele 50 de zile îi oferă timp lui Vladimir Putin până în septembrie pentru ca Trump să-și schimbe părerea sau pentru ca zvonita ofensivă de vară a președintelui rus să modifice realitatea de pe câmpul de luptă într-o situaţie favorabilă Moscovei. Este o perioadă în care New Delhi și Beijing ar putea încerca să se distanțeze de energia rusă, fapt puțin probabil, dată fiind dependența lor și complexitatea unei astfel de decuplări, sau ar putea exercita presiuni asupra Kremlinului pentru a pune capăt războiului. Și acest lucru este dificil, mai ales pentru Beijing, care a transmis recent că nu poate accepta o înfrângere a Moscovei fără riscul ca SUA să-și concentreze întreaga atenție asupra rivalității cu China.
Deadline-ul dat de Trump indică și faptul că el nu a renunțat la una dintre cele mai iluzorii părţi ale politicii sale față de Ucraina: ideea că Putin își dorește cu adevărat pacea și că mai poate fi convins în acest sens. Trump a mai oferit un ultimatum pentru a forța Rusia să accepte un acord. Am mai văzut asta, iar Putin a ignorat complet acest "ceas" care ticăie.
Schimbarea de ton importantă, dar nu şi de fond
Totuși, este importantă schimbarea de ton a lui Trump, atmosfera fiind adesea un indicator mai relevant al politicii Casei Albe decât detaliile concrete. Un moment semnificativ a fost acela în care Trump s-a abținut să-l numească pe Putin "asasin" și a descris un episod în care Prima Doamnă i-a reamintit adesea cât de violent este bombardat Kievul de dronele și rachetele rusești.
Președintele SUA a trecut prin toate "anotimpurile" lui Putin, primăvara speranței în pace, o scurtă vară diplomatică în Golf și Istanbul, toamna relațiilor înrăutățite și, în final, aceeași iarnă a nemulțumirii care a fost poziția implicită a lui Joe Biden. Totuși, după șase luni în care diplomația rusă, artificială și cinică, cu cereri maximaliste, și-a făcut simțită prezența, Trump încă nu a renunțat la ideea că poate convinge Kremlinul să renunțe voluntar la un război existențial pornit din proprie inițiativă.
Trump a evitat, de asemenea, să adopte unele dintre cele mai dure opțiuni. Nu au fost decise noi fonduri americane pentru Ucraina și nici nu s-a spus nimic public despre noi capacități livrate Kievului.
Deşi politica lui Trump față de Ucraina poate că s-a transformat în ceea ce privește tonul, ea păstrează încă elemente cheie din trecut: dorința ca altcineva în afară de SUA să plătească, termene limită în locul unor consecințe imediate și o convingere greu de înțeles că Moscova dorește pacea. Kievul va simți, pe moment, o ușurare, dar în curând ar putea ajunge la sentiment obişnuit de dezamăgire.
Înapoi la HomepagePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰