Nu mai este macrou. Ce conţin, de fapt, conservele vândute în supermarketurile din Marea Britanie

• Retailerii înlocuiesc macroul cu o specie mai ieftină
• "Miroase destul de metalic". Cum este primit macroul-chilian de consumatori
• Diferenţele se regăsesc şi în profilul nutriţional

Furnizorul Princes, ale cărui produse sunt vândute inclusiv la Tesco şi J Sainsbury, şi-a schimbat anul trecut gama de conserve, trecând la macrou chilian. Lidl face, de asemenea, tranziţia către această specie, provenită din pescării certificate ca sustenabile, scrie Financial Times. 

Retailerii înlocuiesc macroul cu o specie mai ieftină

Cele două specii nu sunt înrudite direct. Potrivit informaţiilor de pe ambalajele Princes, macroul chilian conţine aproximativ jumătate din cantitatea de Omega-3 şi cu circa 100 de calorii mai puţin la 100 de grame decât macroul propriu-zis. 

Unii consumatori reclamă şi diferenţe de gust şi textură, inclusiv oase mai mari şi o carne mai puţin uleioasă.

"Miroase destul de metalic". Cum este primit macroul-chilian de consumatori

"Miroase destul de metalic. Exact ca un ton ieftin şi de proastă calitate", a spus Marcus Ansell, un critic al conservelor de peşte urmărit de peste 650.000 de persoane pe Instagram, într-un videoclip recent despre macroul-cal vândut de Lidl.

Schimbarea vine pe fondul declinului puternic al stocurilor de macrou din Atlanticul de Nord-Est. Potrivit Consiliului Internaţional pentru Explorarea Mării (ICES), capturile au depăşit cu 39% limitele recomandate de oamenii de ştiinţă începând din 2010, iar stocurile au scăzut cu aproximativ trei sferturi în ultimul deceniu. 

Diferenţele se regăsesc şi în profilul nutriţional

Macroul propriu-zis nu mai beneficiază astfel de certificarea Marine Stewardship Council, importantă pentru marile lanţuri de magazine. Macroul chilian este însă certificat.

"Este un haos", spune Tim Gray, profesor la Universitatea Newcastle, specializat în gestionarea pescăriilor. El avertizează că stocurile de macrou sunt "în pericol de colaps", pe fondul disputelor privind cotele de pescuit.

Aşa-numitul "război al macroului" implică Marea Britanie, Norvegia, Islanda, Insulele Feroe, Uniunea Europeană şi Rusia. Pentru 2026, oamenii de ştiinţă au recomandat reducerea cu aproximativ 70% a capturilor, până la cel mult 174.357 de tone. Marea Britanie, Norvegia, Islanda şi Insulele Feroe au stabilit însă o limită provizorie de 299.010 tone, cu aproximativ 72% peste recomandarea ştiinţifică.

Schimbarea ridică şi probleme legate de etichetare. În decembrie 2025, autorităţile britanice au permis comercializarea speciilor din genul Trachurus sub denumirea "jack mackerel", deşi anterior erau folosite alte denumiri.

Criticii spun că modificarea poate induce consumatorii în eroare. La Lidl, de exemplu, unele conserve de macrou-cal sunt promovate în magazine sub panouri pe care scrie simplu "macrou".

"Este mare păcat că vom mânca peşte importat de la mii de kilometri distanţă, în locul celui pescuit local", spune Stewart Harper, fost director al unei companii de pescuit din Atlanticul de Nord.

"Consumatorii vor avea de suferit, pentru că macroul propriu-zis este o specie mult mai bună pentru consum decât macroul-chilian.", adaugă acesta. 

În paralel, încălzirea apelor oceanice a împins populaţiile de macrou spre nord, complicând şi mai mult negocierile privind cotele. Brexitul a adăugat un nou nivel de complexitate, Marea Britanie negociindu-şi separat partea din stocul de peşte.

"Nu mai este doar o problemă legată de pescuit. Este, de fapt, un eşec mai amplu al guvernanţei internaţionale", spune Aoife Martin, preşedinta North Atlantic Pelagic Advocacy Group.