O mamă a povestit momentele sfâşietoare petrecute cu fiica sa moartă, în Marea Britanie: „Am mângâiat-o, am pieptănat-o, am îmbrăcat-o şi i-am citit poveşti timp de patru zile”

Chantel MacGough a reuşit să petreacă timp preţios mângâindu-şi, îmbrăcându-şi şi chiar spunându-i poveşti bebeluşului său, care s-a născut dormind, datorită pătuțului, care are o saltea de răcire încorporată pentru a opri deteriorarea.

Mamă a trei copii face acum campanie pentru ca fiecare spital să aibă acces la mai multe pătuțuri reci pentru familiile îndurerate, spunând că niciun părinte nu ar trebui să se grăbească să-și ia rămas bun de la copilul său.

Sistemul special de răcire al pătuțului le permite părinților îndurați să aibă timp cu bebelușii născuți morți, care în altfel de situaţii nu ar fi posibil.

Momente dureroase şi traumatice

Pentru a preveni părinții de traume suplimentare, contactul cu un bebeluș născut în mod tradițional nu era permis în Marea Britanie, dar acum profesioniștii din domeniul sănătății sunt încurajați să ajute părinții să-și facă amintiri.

Chantel, care locuiește în Brecon, Țara Galilor, a suspectat pentru prima dată că ceva nu era în regulă când era însărcinată în 36 de săptămâni și a observat că mișcările bebelușului ei s-au schimbat.

Şi-a făcut o ecografie, dar doctorii au asigurat-o că fetiţa este ok, însă nu a scăpat de îngrijorare. „Am ştiut că ceva nu este în regulă. Câteva zile mai târziu când îi făceam baie fiului meu mai mare, am simţit brusc că nu o mai simt pe Amalia. Am chemat moaşa şi i-am zis să vină să verifice. Mi-am aşteptat soţul să termine lucru şi am ajuns la spital în jur de 2 am. Eram îngrijorată şi anxioasă. Când am ajuns la maternitate, am fost întâmpinată de o studentă-moaşă. Îmi amintesc că era întuneric în cameră şi afară erau tunete.

Mă gândeam: ceva nu e în regulă şi am izbucnit în lacrimi. Moaşa şi soţul meu au încercat să mă calmeze. M-a verificat. Nu putea să-i audă inima Amaliei sau mişcările ei la doppler, aşa că a încercat cardiotografia. Tot nu o putea auzi. Panica a început să se stabilească. O moaşă mă ţinea de mână şi un doctor se uita pe ecran. A durat cam o oră. Feţele lor erau căzute. Doctorul s-a întors către mine şi mi-a spus: „Îmi pare rău, nu îi mai bate inima”. I-am spus să verifice din nou. A făcut-o, dar s-a întâmplat la fel. Am ţipat, am clacat, am plâns şi i-am spus soţului meu să o sune pe mama. Era 4 dimineaţa. Am trezit-o şi i-am spus: S-a dus mamă, bebeluşul meu a murit”, a povestit Chantel, 24 de ani.

Femeia a fost trimisă acasă să se odihnească, iar două zile mai târziu a fost dusă la Nevill Hall Hospital, în Abergavenny. A sperat ca totul a fost doar un coşmar din care ar fi urmat să se trezească. „Am sperat că va ieşi şi va plânge sau doar se va trezi”. După trei zile, Amalia Grace s-a născut cântărind 3,17 kilograme. Avea părul negru, buzele roşii şi guriţa deschisă din momentul în care s-a stins. O examinare post mortem nu a reulit să stabilească cauza morţii.

Patru zile speciale pentru amintiri

Familiei i s-au permis patru zile prețioase cu fiica lor datorită pătuțului special. Chantel a spus: „Dacă nu am fi avut acest lucru, ar fi trebuit să ne luăm rămas-bun imediat și nu am fi putut să ne permitem asta. Cu pătuțul de îmbrățișare am putut dormi lângă ea, să o culcăm, să o mângăiem, i-am periat părul şi am îmbrăcat-o. Fără pătuțul de îmbrățișare, Amelia ar fi trebuit să coboare la morgă sau să fie trimisă imediat la pompe funerare. În schimb, am avut patru zile cu ea ca să iubim, să apreciem și să petrecem cât mai mult timp cu ea. Nu cred că m-aș fi descurcat mental dacă ar trebui să ne luăm la revedere imediat. ”

Chantel strânge acum fonduri, cu ajutorul organizației caritabile 4Louis, pentru a se asigura că fiecare spital va avea acces la cât mai multe pătuțuri reci.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰