Satul de la malul mării, abandonat peste noapte de localnici. O singură femeie a ales să rămână

Hallsands a fost cândva un sat fermecător de coastă, așezat pe stâncile care vegheau Canalul Mânecii. Această așezare idilică din South Devon datează încă din secolul al XVI-lea, iar mulți dintre locuitori își câștigau traiul din pescuitul crabilor.

În ciuda așezării sale, nu natura avea să fie cauza declinului acestui sat. În 1890, inginerul Sir John Jackson a propus un proiect de extindere a șantierului naval de la Keyham, lângă Plymouth. Pentru construcție erau necesare nisip și pietriș, iar acestea urmau să fie luate de pe plaja din Hallsands. Din păcate, acest lucru însemna că 1.600 de tone de material erau extrase zilnic, atrăgând rapid atenția locuitorilor îngrijorați.

Pe măsură ce nivelul plajei scădea rapid, pescarii se temeau că activitatea de extracție le va distruge principala activitate din care își câștigau traiul zilnic. Însă, experții i-au asigurat că lucrările nu reprezentau un pericol pentru sat. Ba mai mult, plata unei compensații de 125 de lire pe an pentru pescari a părut să liniștească comunitate, scrie publicația Express.com.

Până în 1900, plaja scăzuse cu până la 3,5 metri, iar furtunile au început să facă ravagii. În 1901, o parte din dig a fost distrusă, iar unele case au fost avariate. Mareele de primăvară, care odinioară ajungeau la 20 - 25 de metri de locuințe, acum se apropiau tot mai mult, iar casele din partea de sud a satului au început să se deterioreze.

Unii locuitori au părăsit zona, în timp ce alții au rămas, convinși că digul reconstruit în 1906 îi va proteja. Totuși, într-o noapte înfricoșătoare din 1917, cei 93 de locuitori rămași s-au confruntat cu o furtună teribilă: valurile au pătruns peste diguri și au smuls acoperișurile caselor. Martorii povesteau cum oamenii se agățau de pereți și uși înainte de a-i vedea luați de ape.

Minunea a făcut ca nimeni să nu moară, dar satul a rămas o ruină. Locuitorii au fugit cu ce au mai putut salva, conștienți că următoarea furtună va duce la distrugerea completă a Hallsands. În noaptea următoare, o bună parte din sat a fost distrusă de ape. O singură locuință, situată în punctul cel mai înalt, a rezistat.

Localnicii și-au refăcut viața în satele de lângă, cerând despăgubiri pentru necazul care i-a lovit. O singură femeie a refuzat să plece. Elizabeth a trăit acolo până la moartea sa în 1964, având doar găinile care să îi țină companie. A dus aici o viață liniștită și activă până la o vârstă venerabilă. După moartea lui Elizabeth, locuința ei a fost transformată într-o casă de vacanță, iar curioșii încă mai pot vedea ruinele satului Hallsands. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰