Satul uitat de lume în care localnicii trăiesc 6 luni în izolare. Cheltuie şi 4.000 $ să treacă de iarna grea
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
O familie din Alaska se pregătește în fiecare an pentru șase luni de izolare. Locuitorii fac cumpărături de aproximativ 4.000 de dolari înainte de venirea iernii, pentru a avea suficiente provizii până când drumurile devin din nou accesibile. În Eagle, un sat cu mai puțin de 100 de locuitori, iarna poate întrerupe complet accesul către magazine.
"Trăim în Alaska, izolați timp de șase luni, iar în fiecare an, în septembrie, facem cumpărături de 4.000 de dolari", explică Olivia, care locuiește într-un orășel cu doar 100 de oameni.
Cumpărături de 4.000 de dolari, adică aproximativ 3.500 de euro. O sumă care pentru mulți pare uriașă, este ceva obișnuit pentru Olivia Jones, care locuiește împreună cu soțul și cei patru copii ai lor în Eagle, Alaska.
Aceştia au nevoie de cumpărături atât de costisitoare pentru că în Eagle, o localitate cu mai puțin de 100 de locuitori, iarna face drumurile impracticabile, iar familia trebuie să aibă suficiente provizii pentru a supraviețui timp de șase luni fără să poată ajunge la un supermarket.
Proviziile pentru șase luni
În cărucior ajung în special alimente care pot fi păstrate pentru perioade lungi, precum carne, unt, brânzeturi și alte produse de bază.
Stabilirea cantităților necesare presupune însă destul de multă precizie. De-a lungul anilor, Olivia a învățat să estimeze tot mai bine cât consumă familia. "Anul trecut am rămas fără unt, dar anul acesta intenționez să cumpăr o cantitate dublă", povestește ea.
Pentru a evita să rămână fără provizii, Olivia ține evidența tuturor produselor într-un fișier Excel. "De exemplu, cumpăr opt cutii mari de smântână și stabilesc să folosim câte una pe lună, plus una de rezervă pentru gătitul din perioada sărbătorilor. Procedez la fel cu brânza, untul și celelalte produse. Încerc să stabilesc cât putem consuma în fiecare lună și fac tot posibilul să respect planul".
Ce pot face familiile care rămân fără provizii
Dacă totuși rămân fără anumite produse, familia nu este complet izolată. De luni până vineri, un avion poștal le poate aduce lucrurile de care au nevoie.
Problema este însă costul. Transportul este calculat în funcție de greutate și poate deveni foarte scump.
"Merită să aducem tot ce avem nevoie înainte ca drumul să fie închis, pentru că astfel economisim banii pe care i-am plăti pentru transportul cu avionul. Sunt însă recunoscătoare că avem această posibilitate atunci când rămânem fără ceva. Și prețurile ajung să fie foarte mari", explică Olivia.
O parte importantă din alimente este produsă chiar de familie. Olivia cultivă cartofi, salată, napi și varză, iar în timpul iernii folosește un sistem hidroponic pentru a continua să crească salată.
Nici vânătoarea de caribu nu se oprește în lunile cele mai reci. Multe dintre alimente sunt, de asemenea, pregătite în casă. "Unul dintre cele mai bune lucruri atunci când faci aproape totul singur este că, dacă ne lipsește ceva sau avem poftă de ceva, de obicei putem să îl pregătim destul de ușor", spune Olivia.
Cum este iarna în Eagle, satul din Antarctica
La prima vedere, faptul că trăiești luni întregi cu drumul închis poate părea sinonim cu izolarea. Pentru Olivia, însă, realitatea este cu totul alta.
"Cei care nu cunosc acest stil de viață ar putea crede că șase luni fără acces la drum ne fac să ne simțim închiși și izolați. Dar tocmai atunci Alaska se deschide pentru noi."
În timpul iernii, mica comunitate din Eagle continuă să fie activă. Școala rămâne deschisă, familiile se întâlnesc, iar locuitorii organizează seri de jocuri, ieșiri cu săniile și alte activități de grup.
Condițiile sunt departe de a fi ușoare. Temperaturile pot coborî mult sub zero grade, iar timp de mai multe luni soarele poate fi aproape complet absent. Tocmai de aceea sentimentul de comunitate devine și mai important.
"Iernile noastre sunt extrem de dure, cu temperaturi mult sub zero și luni întregi în care aproape că nu vedem soarele. Din acest motiv, să fim împreună și să petrecem timp cu ceilalți devine o necesitate. Pot spune fără probleme că facem chiar mai multe lucruri împreună, ca o comunitate, după ce drumul se închide".
