"Tata ar trebui să moară în închisoare". Mărturia fiicei lui Dominique Pelicot. Cum a aflat că părintele ei e "unul dintre cei mai mari prădători sexuali"

Era ora 20:25 într-o seară de luni din noiembrie 2020 când Caroline Darian a primit un apel telefonic care a schimbat totul. La celălalt capăt al firului era mama ei, Gisèle Pelicot, scrie news.ro.

„Ea m-a anunţat că a descoperit în acea dimineaţă că [tatăl meu] Dominique o drogase timp de aproximativ 10 ani pentru ca diferiţi bărbaţi să o poată viola”, îşi aminteşte Darian într-un interviu exclusiv cu Emma Barnett, din cadrul programului Today al BBC Radio 4.

„În acel moment, am pierdut ceea ce era o viaţă normală”, spune Darian, acum în vârstă de 46 de ani.

„Îmi amintesc că am strigat, am plâns, chiar l-am insultat”, spune ea. „A fost ca un cutremur. Un tsunami”.

Dominique Pelicot a primit o sentinţă de 20 de ani

Dominique Pelicot a fost condamnat la 20 de ani de închisoare la finalul unui proces istoric de trei luni şi jumătate, în decembrie.

Mai mult de patru ani mai târziu, Darian spune că tatăl ei „ar trebui să moară în închisoare”.

Cincizeci de bărbaţi pe care Dominique Pelicot i-a recrutat online pentru a veni să o violeze şi să o agreseze sexual pe Gisèle, soţia sa inconştientă, au fost, de asemenea, trimişi la închisoare.

El a fost prins de poliţie după ce s-a dezbrăcat într-un supermarket, ceea ce i-a determinat pe anchetatori să se uite mai atent la el. Pe laptopul şi telefoanele acestui bunic pensionar aparent inofensiv, aceştia au găsit mii de videoclipuri şi fotografii cu soţia sa, Gisèle, clar inconştientă, violată de străini.

Pe lângă faptul că a adus în lumina reflectoarelor problemele legate de viol şi violenţa de gen, procesul a scos în evidenţă şi problema puţin cunoscută a supunerii chimice - agresiunea facilitată de droguri.

Caroline Darian şi-a dedicat întreaga viaţă luptei împotriva supunerii chimice, despre care se crede că nu este suficient raportată, deoarece majoritatea victimelor nu îşi amintesc nimic despre agresiuni şi poate nici nu îşi dau seama că au fost drogate.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

În zilele care au urmat telefonului fatidic al lui Gisèle, Darian şi fraţii ei, Florian şi David, au călătorit în sudul Franţei, unde locuiau părinţii lor, pentru a-şi sprijini mama în timp ce aceasta asimila vestea că - după cum spune acum Darian - soţul ei era „unul dintre cei mai mari prădători sexuali din ultimii 20 sau 30 de ani”.

La scurt timp după aceea, Darian însăşi a fost chemată de poliţie - şi lumea ei s-a prăbuşit din nou.

I s-au arătat două fotografii găsite pe laptopul tatălui ei. Acestea arătau o femeie inconştientă întinsă pe un pat, purtând doar un tricou şi lenjerie intimă.

La început, nu şi-a putut da seama că femeia era ea. „Am trăit un efect de disociere. Am avut dificultăţi în a mă recunoaşte de la început”, spune ea.

„Apoi ofiţerul de poliţie a spus: „Uite, ai acelaşi semn maro pe obraz... tu eşti”. Atunci m-am uitat diferit la cele două fotografii... Stăteam întinsă pe partea stângă, ca mama mea, în toate fotografiile ei.”

Darian spune că este convinsă că tatăl ei a abuzat-o şi a violat-o şi pe ea - lucru pe care el l-a negat întotdeauna, deşi a oferit explicaţii contradictorii pentru fotografii.

„Ştiu că m-a drogat, probabil pentru abuz sexual. Dar nu am nicio dovadă”, spune ea.

Spre deosebire de cazul mamei sale, nu există nicio dovadă a ceea ce Pelicot i-ar fi putut face lui Darian.

„Şi acesta este cazul pentru câte victime? Nu sunt crezute pentru că nu există dovezi. Nu sunt ascultate, nu sunt sprijinite”, spune ea.

Darian a scris o carte despre trauma pe care a trăit-o

La scurt timp după ce infracţiunile tatălui ei au ieşit la iveală, Darian a scris o carte.

„I'll Never Call Him Dad Again” explorează trauma familiei sale.

De asemenea, cartea aprofundează problema supunerii chimice, în care medicamentele utilizate de obicei „provin din dulapul cu medicamente al familiei”.

„Analgezice, sedative. Sunt medicamente”, spune Darian. Ca în cazul a aproape jumătate dintre victimele supunerii chimice, ea îşi cunoştea agresorul: pericolul, spune ea, „vine din interior”.

Ea spune că, în mijlocul traumei de a afla că a fost violată de peste 200 de ori de diferite persoane, mamei sale Gisèle i-a fost greu să accepte că soţul ei ar fi putut, de asemenea, să le agreseze fiica.

„Pentru o mamă este dificil să integreze toate acestea dintr-o dată”, spune ea.

Cu toate acestea, atunci când Gisèle a decis să deschidă procesul publicului şi mass-mediei, astfel încât să expună ceea ce i-au făcut soţul ei şi zeci de bărbaţi, mama şi fiica au fost de acord: „Ştiam că am trecut prin ceva... oribil, dar că trebuia să trecem prin asta cu demnitate şi putere”.

Acum, Darian trebuie să înţeleagă cum să trăiască ştiind că este fiica atât a torţionarului, cât şi a victimei - ceea ce ea numeşte „o povară teribilă”.

Acum este incapabilă să se gândească la copilăria ei cu bărbatul pe care îl numeşte Dominique, revenind doar ocazional la obiceiul de a se referi la el ca la tatăl ei.

„Când mă uit în urmă, nu-mi amintesc cu adevărat de tatăl pe care îl credeam eu. Mă uit direct la criminal, la prădătorul sexual care este”, spune ea.

„Dar am ADN-ul lui şi principalul motiv pentru care sunt atât de angajată pentru victimele invizibile este, de asemenea, pentru mine o modalitate de a pune o distanţă reală cu acest tip”, îi spune ea Emmei Barnett. „Sunt total diferită de Dominique”.

"Nu are cum să iasă. În niciun caz"

Darian adaugă că nu ştie dacă tatăl ei a fost un „monstru”, aşa cum l-au numit unii. „Ştia foarte bine ce a făcut şi nu este bolnav”, spune ea.

„Este un om periculos. Nu are cum să iasă. În niciun caz.”

Vor trece ani buni până când Dominique Pelicot, în vârstă de 72 de ani, va fi eligibil pentru eliberare condiţionată, aşa că este posibil să nu-şi mai vadă niciodată familia.

Între timp, familia Pelicot se reconstruieşte. Gisèle, a spus Darian, a fost epuizată de proces, dar şi „îşi revine... Se simte bine”.

În ceea ce o priveşte pe Darian, singura chestiune care o interesează acum este sensibilizarea cu privire la supunerea chimică - şi educarea mai bună a copiilor cu privire la abuzul sexual.

Ea îşi ia puterea din soţul ei, din fraţii ei şi din copilul ei de 10 ani - „fiul ei minunat”, spune ea zâmbind, cu vocea plină de afecţiune.

Evenimentele care s-au dezlănţuit în acea zi de noiembrie au făcut-o ceea ce este astăzi, spune Darian.

Acum, această femeie a cărei viaţă a fost distrusă de un tsunami într-o noapte de noiembrie încearcă să privească doar înainte.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰