Articol susținut de Dr. Claudiu Călin: „Biotehnologia a luat foarte mare avans și avem acces la tehnici prin care putem reconstrui defectele de cartilaj sau putem sutura meniscuri”

Ortopedia este partea cronică a specialității sale, explică dr. Claudiu Călin – probleme degenerative, cum ar fi artrozele de genunchi sau de umăr; iar traumatologia se ocupă cu leziunile acute – fracturi, traumatisme, luxații; iar el le-a practicat pe ambele în Irlanda, în trei spitale diferite, inclusiv la cel mai mare spital de traumatologie de acolo. „Nu există diferențe din punct de vedere al dotărilor din spital, între cel mai mic oraș și capitala Dublin”, spune el. Sunt aceleași condiții, tratamente, implanturi sau protocoale.

Acolo a observat o practică pe care a preluat-o și el: imediat după încheierea operației, medicul suna, chiar din sală, un membru al familiei, ca să-i spună cum a decurs și când va putea vorbi cu pacientul. „Cea mai sinceră reacție a avut-o soțul unei paciente, care nu a putut termina fraza, pentru că a început să plângă”, își amintește dr. Călin despre un astfel de telefon de-al lui.

Atât în luarea deciziei de a face o intervenție, cât și în recuperare, e foarte important să setezi orizontul de așteptare, spune el: „Dacă nu, intri într-o stare de anxietate: ce o să mă doară, cât o să mă doară, ce șanse am”. Pentru că majoritatea operațiilor pe care el le face sunt elective, adică la decizia pacienților, le explică cu lux de amănunte tot ce urmează să se întâmple și care vor fi consecințele. Unii vor să știe tot, alții vor să știe cât mai puțin, dar cea din urmă nu este o atitudine sănătoasă.

„Decizia de a intra într-un parteneriat medic-pacient este o decizie informată, care îi aparține pacientului, și care se sfârșește când unul dintre noi nu mai e în viață”, spune medicul. „Și asta pentru că actul medical chirurgical îi schimbă viața omului.”

De fapt, rapiditatea cu care obții rezultate – și rezultate uimitoare – este un motiv care l-a atras pe medicul Claudiu Călin către această specialitate: „Azi poți să fii imobilizat în ghips până la șold, cu femurul fracturat, mâine te-ai ridicat și te plimbi singur”. Munca lui le redă oamenilor mobilitatea, și asta este esențial: „Un om care stă numai în casă, nu poate să iasă în grădină sau să vadă un răsărit nu trăiește destul”, spune el, „și nu trăiește bine”.

Medicul nu are o supra-specializare, pentru că acestea nu sunt recunoscute în România, dar este interesat de patologia membrului inferior, adică genunchi și șold. De altfel, pacienții cu dureri de genunchi sunt și cei mai mulți care îi intră în cabinet, mai mult de jumătate din totalul consultațiilor dintr-o zi: de la oameni care nu fac mișcare deloc, la oameni care fac mișcare prea multă sau persoane în vârstă, cu patologii degenerative.

Lucrează și prin Casa de Sănătate, așa că poate acorda consultații cu bilet de trimitere de la medicul de familie și poate face intervenții chirurgicale (parțial decontate), cum sunt artroplastiile de șold și de genunchi.

Sportul trebuie încurajat, spune el, atâta timp cât e făcut corect și în acord cu capacitatea organismului. Cei care aleargă, de exemplu, au nevoie de încălzire, de încălțăminte și de o suprafață potrivită – cele mai bune sunt tartanul sau iarba, căci oamenii sunt făcuți să meargă pe suprafețe naturale, iar apoi e nevoie de stretching și cool down. El însuși face mișcare intensă de trei ori pe săptămână: ridică greutăți, pentru că îl ajută în primul rând mental: „Te face să trăiești în prezent, acum, nu ieri, nu mâine”, și așa ar trebui să gândească fiecare dintre noi, spune el.

Dintre toate progresele medicale făcute în specialitatea lui, cel mai mult îi dau speranță noile variante de tratament ale problemelor degenerative la tineri. „Sunt semne foarte bune, biotehnologia a luat foarte mare avans și acum avem acces la niște tehnici prin care putem reconstrui defectele de cartilaj sau putem sutura meniscuri care până acum nu se puteau sutura”. Pentru că afectează atât de mulți pacienți, există interes din partea industriei, așa că și el lucrează la MedLife cu terapii regenerative, infiltrații cu plasmă sau matrice condrală (prin care iei o bucată de țesut și îl lipești pe zona afectată, astfel încât țesutul să se refacă – valabil în special la nivelul gleznei, dar și la genunchi).

Medicul își amintește de un caz recent care reconfirmă rezultatele noilor proceduri: a venit la el un tânăr, sudor pe un șantier naval, după un traumatism la genunchi și 60 de zile de concediu medical, pentru atelă de ghips și recuperare, fără rezultate. „L-am operat și a plecat din spital mergând”, spune dr. Călin. „Așa sunt intervențiile artroscopice: azi a venit, mâine a plecat sănătos.”

Sunt și intervenții complexe, care presupun ca toată echipa medicală să stea în picioare, câte trei ore, cu un șorț de plumb protectiv de 12-16 kg, și asta pentru că implantarea de plăci, șuruburi sau tije se face sub control radiologic intra-operator, în timp real. Practic, se fac radiografii ca să verifice poziția acestora, iar echipa trebuie să se protejeze împotriva radiațiilor.

Dar nu astfel de proceduri sunt dificile, spune dr. Călin. „Mai dificil este să te obișnuiești cu ideea că ai făcut maximul pe care îl puteai și știai pentru un pacient, la momentul respectiv”. După atâția ani de practică și mii de intervenții, îi e mai ușor să facă asta acum.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰