Observator » Inedit » Satul în care oamenii trăiesc peste 100 de ani. Au trei obiceiuri zilnice în comun

Satul în care oamenii trăiesc peste 100 de ani. Au trei obiceiuri zilnice în comun

Satul în care oamenii trăiesc peste 100 de ani. Au trei obiceiuri zilnice în comun Satul în care oamenii trăiesc peste 100 de ani. Au trei obiceiuri zilnice în comun - Profimedia
Editor Larisa Andreescu | Timp citire: 6 minute
Publicat la 02.11.2026, 21:09 | Modificat la 02.11.2026, 21:11

Cercetătorii au identificat o comunitate în care numărul persoanelor care depășesc 100 de ani este de aproximativ zece ori mai mare decât media regională. Specialiştii explică ce obiceiuri ar putea sta în spatele acestei longevități remarcabile.

Dan Buettner explică de ce locuitorii din Bolotana, Italia, au o istorie remarcabilă în ceea ce privește longevitatea. Cercetătorii de la National Geographic cred că au descoperit o nouă "zonă albastră".

Ce este o "zonă albastră"

O zonă albastră este o regiune geografică în care locuitorii înregistrează rate neobișnuit de ridicate ale longevității și ale supraviețuirii până la vârste înaintate. Cel mai nou candidat pentru statutul de zonă albastră este un sat mic numit Bolotana, situat pe insula italiană Sardinia.

Articolul continuă după reclamă

Potrivit unei analize din 2024 făcute de cercetători, 10 dintre cei 2.262 de locuitori ai satului aveau cel puțin 100 de ani. Aceasta reprezintă o proporție de aproximativ 10 ori mai mare decât media din Sardinia și de 11 ori mai mare decât media din Statele Unite.

O echipă de cercetători, din care face parte și Dan Buettner, fondatorul companiei Blue Zones, axată pe longevitate, a pornit să investigheze durata excepțională de viață a locuitorilor din Bolotana.

Rezultatele au fost publicate în revista Frontiers in Aging. Buettner a evidențiat trei obiceiuri de viață întâlnite frecvent în rândul locuitorilor din Bolotana care trăiesc până la vârste înaintate.

1. Se mișcă pe tot parcursul zilei: Locuitorii merg pe jos pe străzile abrupte pentru a ajunge la magazine, cafenele, locuri de muncă și la casele prietenilor.

Pe acelaşi subiect

2. Au o alimentație bazată în mare parte pe plante: Fasolea, legumele, grâul, măslinele și uleiul de măsline sunt alimente tradiționale de bază.

3. Păstrează legături sociale strânse: Locuitorii se întâlnesc în mod regulat cu prietenii, familia și vecinii, la mese, la biserică și în cadrul activităților comunitare.

"Aici, bărbații se implică mai mult, iar acest lucru ar putea explica de ce femeile o duc mai bine", a declarat Buettner.

Studiul nu a demonstrat că aceste obiceiuri sunt cauza directă a longevității, însă cercetătorii analizează modul în care mediul și tradițiile satului ar putea contribui la ratele neobișnuit de ridicate de supraviețuire până la vârste înaintate.

"Echipa internațională de demografi și specialiști în știința populației [...] a putut examina registrele de nașteri, de decese și de botezuri și a constatat că aici se găsesc probabil cele mai bogate și mai complete date despre centenari din lume", i-a declarat Buettner publicației Fox News Digital.

"Pentru cei dintre noi care vor să ajungă la 90 sau 100 de ani, păstrându-și sănătatea deplină, acest loc reușește mai bine decât oricare altul din lume", a adăugat el.

Cel mai important avantaj în ceea ce privește longevitatea a fost observat în rândul femeilor din Bolotana. Acestea s-au clasat pe locul al doilea, după Hong Kong, în ceea ce privește speranța de viață la vârsta de 70 de ani și probabilitatea de a supraviețui de la 70 până la 100 de ani.

Ce diferențiază Bolotana de alte localități

Prima zonă albastră din Sardinia a fost identificată la sfârșitul anilor 1990 și descrisă oficial în cercetări publicate în jurul anului 2000. Situată într-o regiune muntoasă, la aproximativ 109 kilometri de Bolotana, aceasta este cunoscută pentru longevitatea neobișnuit de ridicată în rândul bărbaților, potrivit lui Buettner.

Deși Bolotana păstrează parțial caracterul unei comunități pastorale, aceasta este și o zonă agricolă. Buettner a sugerat că acest lucru ar putea însemna că bărbații petrec mai mult timp acasă și se implică în treburile gospodărești, reducând astfel povara asupra femeilor.

"În zona albastră originală, din regiunile montane, femeile se îngrijorau de bani, de creșterea copiilor și de acoperișul care avea nevoie de reparații. Erau singure. Aici, bărbații se implică mai mult, iar acest lucru ar putea explica de ce femeile o duc mai bine, pentru că suportă doar jumătate din povara stresului, în loc de aproape toată", a explicat el.

Buettner consideră că legăturile sociale puternice din sat ar putea fi unul dintre factorii care contribuie la longevitatea femeilor, deși studiul nu a stabilit o relație cauzală.

"Vedem femei care se întâlnesc la bibliotecă, coc pâine împreună, pregătesc dulciuri împreună și merg împreună la biserică. Astfel, observăm o societate în care femeile din Bolotana sunt mult mai conectate social decât în celelalte zone albastre", a spus acesta.

La fel ca în multe alte regiuni din Italia, Bolotana are o puternică tradiție catolică. Buettner a explicat că participarea la slujbele religioase le poate oferi locuitorilor credință, conexiuni sociale și sentimentul apartenenței la o comunitate.

"Este vorba despre sentimentul de comunitate, dar și despre faptul că oamenii înțeleg în mod activ că a sta de vorbă cu un prieten, a-i povesti despre problemele și despre ziua ta, în prezența cuiva căruia îi pasă de tine, este un medicament mult mai puternic decât unul farmaceutic", a declarat Buettner. "Specia umană a demonstrat acest lucru în repetate rânduri, iar Bolotana este un exemplu perfect".

Alimentația locuitorilor din Bolotana

Alimentația diferă de la o zonă albastră la alta, însă bucătăria tradițională din Bolotana se bazează în mare parte pe plante, cu accent pe fasole, legume, grâu, măsline și ulei de măsline, la care se adaugă anumite tipuri de brânză și carne.

"Aproximativ 90% din alimentația unui centenar a fost bazată pe plante. Și nu este vorba despre proteine. Acești oameni nu consumă cantități mari de proteine. Ei consumă cantități mari de carbohidrați complecși", a explicat Buettner.

Un mic dejun tradițional din Bolotana poate consta într-o felie de pâine sau puțină brânză, alături de măsline locale și o ceașcă de cafea.Prânzul, cea mai consistentă masă a zilei, este servit la începutul după-amiezii și constă "aproape întotdeauna" într-o supă din legume de sezon cultivate local și o cantitate generoasă de fasole.

"Fasolea este piatra de temelie a alimentației pentru longevitate de aici. Năutul, lintea, fasolea pestriță, fasolea cannellini - acestea sunt adevăratele vedete ale alimentației", a spus Buettner.

În mod tradițional, locuitorii consumau carne de aproximativ cinci ori pe lună, de obicei cu ocazia sărbătorilor. În regiunile montane, oamenii găteau cu untură, a explicat Buettner, în timp ce locuitorii din Bolotana folosesc ulei de măsline obținut din copaci foarte vechi.

Cercetătorii analizează dacă nivelurile neobișnuit de ridicate ale anumitor acizi grași cu număr impar de atomi de carbon din acest ulei ar putea avea legătură cu longevitatea.

"Nu urmăresc cu orice preț longevitatea"

Locuitorii din Bolotana nu încearcă în mod deliberat să își prelungească viața, a remarcat cercetătorul specializat în longevitate. 

"Sunt oameni obișnuiți, cu o moștenire genetică obișnuită. Nu sunt supraoameni, cu o disciplină supraomenească sau cu gene mai bune", a spus Buettner.

"Nu urmăresc cu orice preț longevitatea. Aceasta este un rezultat al mediului în care trăiesc", a adăugat el.

Potrivit lui Buettner, străzile abrupte din Bolotana și faptul că locuitorii folosesc rareori mașinile pentru deplasările în interiorul localității îi determină să meargă pe jos până la magazine, cafenele, serviciu și casele prietenilor.

"Acest tip de mers pe jos, aproape inconștient, este mult mai important pentru longevitate decât mersul la sală", a explicat Buettner.

Acesta a spus că Bolotana este un exemplu al modului în care rutina zilnică și mediul înconjurător pot încuraja mișcarea fără ca oamenii să fie nevoiți să își programeze sesiuni de exerciții fizice. Potrivit expertului, locuitorii comunităților în care se poate merge ușor pe jos au un avantaj de trei până la cinci ani în ceea ce privește speranța de viață, comparativ cu cei care locuiesc în zone mai puțin accesibile pietonilor.