Video Analistă, despre momentul Nicuşor Dan - Ovidiu Vanghele: Un lucru grav, am văzut un preşedinte realmente slab

Un jurnalist care ar fi adus insulte pe Facebook preşedintelui, fără ca acestea să apară, însă, şi în materialele de presă pe care le redactează, a primit interdicţie în direct de a mai participa la conferinţele de presă de la Cotroceni, în mandatul lui Nicuşor Dan.

Colegii domnului Nicuşor Dan, din Administraţia Prezidenţială, "au fost mai miloşi, au trecut peste ordinul dat şi i-au permis accesul ziaristului", cum a spus chiar presedintele.

Asta în condiţiile în care articolul 18 din legea 544/2001 spune aşa: "Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii publice şi care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condiţiile şi în limitele legii".

Noi am analizat situaţia alături de Oana Popescu, expert senior în securitate europeană la Royal United Services Institute, din Londra, şi directoarea Centrului GlobalFocus, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Vreau să ne uităm la conferința președintelui. Şi aș porni chiar de la acest moment. Cum pică asta în ecosistemul democrației României? Interzicerea unui jurnalist în mijlocul conferinței de presă. 

- Este un lucru foarte grav, care decredibilizează profund instituția prezidențială și să nu uităm, ca să legăm asta și de contextul internațional, că unul din principalele fronturi pe care luptăm în momentul de față deja cu Rusia, și nu numai, este acela al dezinformării pe cealaltă parte a comunicării strategice din partea instituțiilor. Ori în momentul acesta Cotroceniul este angajat și într-un demers de construire a unui mecanism de acest tip în România care să combată dezinformarea, să o poată identifica, monitoriza și să îi răspundă cu instrumentele adecvate.

Ori nu știu ce credibilitate are acest demers care poate fi, până la urmă, implementat cu seriozitate de instituții și de societatea civilă împreună, dacă cel care girează toată construcția are acest tip de atitudine față de libera expresie și de presă, în general. 

- E un mimetism a la Trump? De unde vine? Pe ce filieră vine chestiunea asta? Sau nu putea merge atât de departe? E pur și simplu o reacție personală? 

- Poate că este și un mimetism, pentru că în momentul în care îi vezi și pe alții făcând asta e mai ușor să o faci şi tu, dar mă tem că ține foarte mult de personalitatea președintelui. Mi se pare că am văzut, nu doar acum în conferința de presă, dar s-a văzut și acum, un președinte care, atunci când este slab, cade cumva într-o postură foarte defensivă și atunci manifestarea lui este foarte puțin democratică.

Vrea să controleze ce mai poate controla şi anume, iată, relația cu publicul, pentru că să nu uităm, până la urmă, presa nu este decât un intermediar. Niciodată ca oficial, când răspunzi întrebărilor presei, nu răspunzi persoanei, jurnalistului Ovidiu Vanghele, de pildă, sau oricui altcuiva care ți le pune. Tu răspunzi publicului pe care acesta îl reprezintă și căruia îi transmite aceste informații.

Mi se pare că asta realmente trădează și ceva la fel de grav în spate. Am văzut un președinte realmente slab, dincolo de stilul concret în care a gestionat diverse crize. Mi se pare că, prin faptul că nu a publicat nici acum, așa cum o parte dintre noi, să zicem, ne așteptam, raportul cu privire la ce s-a întâmplat în alegerile prezidențiale şi a răspuns că, în continuare, lucrurile se mișcă, dar n-a dat niciun fel de detalii în plus. 

- Criza politică i-a deturnat atenția, spunea Nicuşor Dan. 

- Da, dar nu știu cum i-a deturnat atenția președinției, care are cu totul altă treabă. Pare că agențiile statului care se ocupă de această zonă de securitate națională, care cade sub autoritatea președintelui, nu îl ascultă, la fel cum pare că nu îl ascultă colegii, pentru că au fost mai "miloși" decât ordinul pe care l-a dat el cu privire la interzicerea jurnalistului. Ori în momentul în care avem o instituție prezidențială slabă, asta este o problemă într-o perioadă atât de tulbure cum e cea pe care o trăim. 

Interviu acordat de Oana Popescu lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Era una dintre chestiunile pe care voiam să le ridic și pe care, într-adevăr, le așteptam. Raportul pe anularea alegerilor. Să crease, cumva, așteptarea asta în societatea civilă că acesta va fi marele moment dezvăluit de Nicușor Dan. Contribuise la chestiunea asta și o declarație pe care a făcut-o săptămâna trecută, un răspuns la întrebarea unui jurnalist când vine raportul ăsta. N-a venit, n-a venit nici azi. Au fost câteva răspunsuri din care putem să tragem așa... de fapt, nu putem să le tragem, putem să le punem cap la cap și să avem aceeași imagine pe care o aveam și înainte de această conferință, pentru că n-a venit cu nimic nou. Dar vidul ăsta prelungit, asta vreau să vă întreb, de fapt, Oana Popescu, lasă loc la ce? Ce creează? Ce generează în societate și în sfera politică? 

- Manipulare, firește. Manipulare pentru că atunci când ai un eveniment atât de dramatic în materie de funcționare a instituțiilor democratice și a relațiilor cu societatea și nu ai niciun fel de comunicare oficială, limpede, pe temă, bineînțeles că lași teren liber tuturor celor care vor să umple acest gol cu mesajele și narativele lor. Dincolo de asta, lași loc pentru o criză uriașă de încredere între instituții și cetățeni. Cum să mai poți să aștepți de la cetățeni încredere în instituțiile democrației reprezentative, în faptul că ele funcționează în favoarea cetățeanului și în slujba lui atunci când cetățeanul nu are acces nici măcar la informații atunci când votul lui este anulat.

Ăsta este efectul pe care îl generează și cred că deja suntem dincolo de momentul în care raportul să-și mai facă simțite vreun fel de efecte pozitive în afara cazului care ar fi foarte surprinzător ca în momentul publicării chiar să ofere răspunsuri complete și limpezi la toate întrebările care au apărut pe parcurs. Mi-e foarte greu să cred că dacă ele nu s-au produs până acum se mai pot produce și atunci în momentul în care el va fi publicat probabil că va genera din nou discuție în jurul unor informații la fel de alambicate și vagi ca și până acum, creând încă o oportunitate de manipulare, de deturnare a realității și așa mai departe.

- A vorbit și despre relația cu partenerii americani. A spus că s-a consolidat foarte bine în timpul mandatului său și că n-a fost sub nicio formă un demers ideologic angrenat doar către partea asta de MAGA susținătoare a lui Donald Trump. Mai mult decât atât, spune că și-ar dori extinderea, prelungirea cu încă șase luni a contractului de lobby pe care îl avem cu americanii. Vă întreb, pe de o parte, cât de bine a fost consolidată această relație în timpul mandatului lui Nicușor Dan? Dar, pe de altă parte, cum ar trebui să se schimbe? Ce ar trebui să se întâmple în relația cu americanii, după ce democrații au preluat controlul Congresului, în relația dintre România și partenerii americani?

- Păi, eu aș solicita în primul rând și asta, sigur, președinției, pentru că președintele e titularul politicii externe și de securitate, dar e o chestiune în care guvernul are un aport egal, aș spune, aș cere măsura eficienței acelui contract și a abordării de până acum. Dacă tot avem așa o abordare matematică, de ce nu explicăm și care sunt indicatorii de succes care ne arată că abordarea de până acum a fost una corectă?

Pentru că eu nu am văzut decât o personalizare excesivă a relației, încercarea de a ajunge la familia Trump prin canale personalizate privilegiate, care canale au căzut unul câte unul pradă scandalurilor care au dus și la căderea în sondaje și în rezultatele alegerilor recente din SUA ale administrației Trump. Mi se pare că nu e neapărat greșit să încerci să construiești o relație personală și până la urmă poți să fii și cinic sau agnostic în abordare, dar România trebuie să aibă cu SUA o relație strategică.

Relația strategică nu se tratează nici exclusiv pe canale din astea de lobby și nu se tratează nici la nivel contabil încercând să plusezi cu niște bani pentru contribuția americană, pentru că sigur transmite un mesaj pozitiv, că România înțelege să nu primească gratis, să zicem, sau la preț redus securitatea pe care i-o oferă SUA, dar în același timp transmite mesajul că România nu a înțeles că se așteaptă de la ea, stat mare în Europa, cu rol strategic în regiune, o contribuție calitativă, un salt calitativ și nu unul cantitativ, pentru că nu în banii ăia stătea prezența americană aici, ci în articularea unor proiecte strategice, comune, care să țină poate și de industria de apărare, de mecanismele regionale care pot crește securitatea.

Iată că Polonia face lucrul ăsta făcând propriile investiții și, dacă nu greșesc cumva, azi s-a anunțat perspectiva unei baze americane permanente acolo. Deci mi se pare că rezultatele pe care le obținem noi versus cele pe care le obțin unii dintre vecinii noștri sunt dezamăgitoare pentru nivelul relației pe care îl avem cu Statele Unite.