Video Cazul Andrei, românca manipulată de Epstein pentru a se întâlni cu el. Ce mesaje i-a transmis milionarul
Dosarele Epstein scot la iveală modul în care pedofilul american Jeffrey Epstein îşi manipula victimele, multe dintre ele minore. Este şi cazul unei românce pe nume Andra. Observator a analizat corespondenţa dintre cei doi prin intermediul unei platforme intitulate jmail.world, creată special pentru căutarea de documente din dosarele milionarului, unde sunt prezente toate informaţiile făcute publice săptămâna trecută. Jeffrey Epstein a început să discute cu Andra pe vremea când aceasta era elevă de liceu. Nu e clar când a început relaţia dintre ei, pentru că în mesaj era menţionată şi o conversaţie telefonică anterioară. Epstein mima interesul pentru educaţia tinerei şi îi reamintea că lumea este mai mare decât crede şi o sfătuia să nu aleagă o cale uşoară. La un moment dat, a invitat-o la Săptămâna Modei la Paris, ca să participe la castinguri, semn că Andra avea, deja, o carieră de model în ţară.
Probele arată că Andra nu s-a arătat dispusă să plece două săptămâni în capitala Franţei, fără să aibă certitudinea că va fi angajată, mai ales că avea de învăţat pentru Bacalaureat. Epstein i-a mai oferit o variantă. Să lucreze ca asistentă la eveniment, ca să aibă siguranţa unui venit. Propunerea a fost, din nou, declinată. La un moment dat, unul dintre asistenţii pedofilului american i-a cerut adresa domiciliului din România, iar, mai târziu, Andra a primit o cameră foto şi îndemnul de a-i trimite imagini lui Jeffrey Epstein. Tânăra a folosit-o, însă, pentru a-i trimite poze de la ceremonia de absolvire a liceului. I-a trimis şi o fotografie în care apărea alături de iubit şi de mama ei.
Pe 27 iunie 2008, Epstein a anunţat-o pe Andra că se află într-o vacanţă forţată. De fapt, fusese condamnat la închisoare, pedeapsă pe care a executat-o de fapt în regim semi-deschis, deci mai mult la domiciliu. Asta nu l-a împiedicat să o invite în Statele Unite. Românca nu a dat curs invitaţiei, dar i-a mărturisit că ar vrea să devină stewardesă. Epstein i-a spus să se mai gândească şi, ca să nu-şi facă probleme financiare, i-a trimis 5.000 de dolari. După câteva luni, Andra era în Paris, unde lucra ca asistentă a lui Jeffrey Epstein.
Este doar unul dintre exemplele din dosarele Epstein, dar modus operandis-ul este aproape similar. Pedofilul american le promitea victimelor sale cariere în Occident, le expedia camere prin servicii de curierat, ca să îşi facă poze, în unele situaţii chiar colabora cu părinţii acestora şi, pentru a-şi demonstra bunăvoinţa, le trimitea şi destul de mulţi bani.
Între timp, implicatiile la nivel politic au consecinţe din ce în ce mai grave. Keir Starmer, cel care îl girase pe Lordul Mendelsohn pentru funcţia de ambasador în SUA, şi-a cerut iertare britanicilor pentru proasta sa judecată. Mandelsohn, după cum reiese din documente, dincolo de a fi părtaş la experimentele sexuale, a fost şi oficialul care i-a oferit informaţii, pe surse, finanţistului american despre deciziile guvernului britanic, ceea ce l-ar fi ajutat pe Epstein să anticipeze şi manipuleze piaţa.
În Franţa, un fost ministru al Culturii, Jack Lang, e chemat la audieri pentru legături cu Epstein. Şi tot în Franţa, după cum reiese din e-mail-uri, Steve Bannon, strategul MAGA, încerca să îl convingă pe Epstein să finanţeze extrema-dreaptă, adică pe Marine Le Pen. Acelaşi mecanism s-a înregistrat şi în Germania, unde se căuta sprijin pentru AfD.
Noi am analizat întreaga situaţie alături de conferenţiar universitar doctor Oana Băluţă, Facultatea de Științe Politice, SNSPA, specializată în studii de gen şi comunicare politică. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de aceasta:
- Vreau să ne uităm cu precădere la prima parte despre care vorbeam, la acest tipar prin care Jeffrey Epstein își racola victimele, minore sau nu. Și nici măcar nu mă interesează neapărat să avem focusul pe Jeffrey Epstein, cât faptul că e cel mai vizibil exponent și asta poate să fie un simptom al unui fenomen social mai larg și global până la urmă. Și atunci vă întreb, din raporturile pe care le-am văzut până acum, ce înseamnă asimetria de putere? Pentru că dacă înțelegem ce e, o identificăm și poate ne ferim de ea.
- Asimetria de putere poate să fie înțeleasă în felul următor. O persoană posedă anumite resurse, anumite oportunități, de care o altă persoană are nevoie. Epstein este limpede că avea resurse financiare, avea resurse simbolice, avea acces la diferite tipuri de rețele, putea să intermedieze accesul la industrii care puteau să fie de interes pentru fetele respective. Asimetria de putere poate să fie înțeleasă inclusiv în termeni de vârstă, de experiențe diferite de viață.
Și aș vrea să fac o observație, pornind de la cazul pe care dumneavoastră l-ați prezentat mai devreme. Din datele pe care le-ați oferit, pare să fie o formă de grooming. Grooming-ul este un termen pe care îl folosim pentru a numi tipul acesta de comportament care arată că cineva care intenționează să abuzeze sexual încearcă să câștige încrederea persoanei, încearcă să câștige încrederea inclusiv a familiei. Ca să înțelegem de ce în anumite situații apar inclusiv membri ai familiei care interacționau fie cu el, fie cu persoana din proximitate.
- Bine, bine. Și o să se întrebe o parte dintre telespectatorii de acasă - "dar de ce a întreținut acest flirt prin e-mail-uri, domnule? Și de ce nu a închis de la început conversația, dacă i s-ar fi părut atât de grav?". Unde începe și unde se termină consimțământul, refuzul consimțământului, abuzul? Care sunt limitele? Că par așa, foarte blurate, foarte neclare.
- E-mail-urile respective sau acea conversație nu este deloc o conversație care să invite direct la abuz. Și asta e foarte important să înțelegem. Era o conversație politicoasă, era o conversație care valida persoana respectivă, care punea întrebări, care manifesta curiozitate față de viața acelei fete. E foarte greu, mai ales dacă ai 16-17 ani, chiar și mai mult, să-ți dai seama că o anumită situație poate să fie, de fapt, o poartă înspre abuz, înspre trafic sexual, înspre sclavie sexuală și asta este important să înțelegem.
Acum, mai este o chestiune. Felul în care ați formulat întrebarea pune foarte multă responsabilitate pe victime, pe persoanele care sunt atrase în tipurile acestea de rețele de trafic, mai puțin pe abuzator, mai puțin pe prădător sexual și mai puțin pe întregul ecosistem, pentru că asta e important să înțelegem. Există un întreg ecosistem care i-a permis acestui individ și celor din proximitate să abuzeze, să acceseze rețele de influență, de putere, de victime, de capital internațional, de capital global.
- Felul în care am formulat întrebarea, și înțeleg perfect ce spuneți dumneavoastră, e felul în care își pun telespectatorii problema, sau o parte a telespectatorilor problema. De ce a întreținut? De ce avea fusta atât de scurtă? De ce avea o poză provocatoare la profilul de Facebook?
- Da, adică în loc să punem responsabilitatea pe persoanele adulte, pe prădători, intrăm în acest mecanism de culpabilizare a victimei care, de fapt, nu ajută deloc fetele, femeile care se confruntă cu violență sexuală, cu abuz, să denunțe abuzul respectiv. Pentru că sunt aruncate în această cultură, pentru că este o cultură a culpabilizării și o cultură a neîncrederii. Adică în loc să întrebi "de ce ai trimis mail-uri? De ce ai intrat? De ce ai făcut grooming? De ce intenționezi să abuzezi sexual o fată minoră?", tu te întrebi și spui "de ce fata minoră nu a rupt contactul respectiv?".
- Situația aceasta, a ecosistemelor de care vorbeați, această rețea, a tăcerii, până la urmă, sau a complicității, e o chestiune care se întâmplă în general în cazurile de astfel de abuz? Sau e ceva particular pentru Epstein? La Epstein, clar, numele sunt mult mai proeminente, dar e o chestiune care se întâmplă în mod normal în diferite scalări, când e vorba de abuz, de grooming, de coerciție?
- Se întâmplă, din păcate, foarte des. Cazul acesta despre care vorbim, prădătorul sexual Epstein, este un exemplu, dar putem să ne gândim și la altele care au ajuns la un moment dat în spațiul public. Adică vedem mecanisme și procese similare, comparabile cu ceea ce observăm acum. Aduceți-vă aminte de ceea ce am aflat în 2017, de investigațiile jurnaliștilor de la The New York Times, dacă nu mă înșală memoria, care au dezvăluit abuzurile întinse pe decenii întregi la Hollywood. Avem cazuri similare inclusiv în România, fie că vorbim despre mediul universitar sau despre alte spații.
Sunt mecanisme și procese de tăinuire, de culpabilizare a victimei, de tăcere complice, care alimentează aceste ecosisteme ani întregi. Adică e o foarte mare problemă că, după niște decenii, noi aflăm de astfel de situații. Este o foarte mare problemă că sunt două, trei, zece femei care se confruntă cu violență sexuală asociată cu un caz în sine. Într-o societate sănătoasă, cu democrație funcțională, cu instituții funcționale, cu respect față de femei, față de demnitatea lor, față de viața lor, pentru că sunt ființe umane, abuzul ar trebui să se oprească după primul caz. Și mărturia femeilor respective ar trebui să fie un punct tare credibil pentru o investigație, pentru acțiune, nu pentru inacțiune.
- Bun, și aici vine întrebarea, atunci, există și o discrepanță de credibilitate între abuzatori și femei? Un gap de credibilitate?
- Da, există o foarte mare asimetrie de putere inclusiv atunci când ne uităm la credibilitate, și aș vrea să mai spun ceva, că îndoiala nu este distribuită egal. Inclusiv în clipa în care auzim întrebări - "dar de ce nu ai ieșit din conversația respectivă? De ce ai purtat acea fustă? De ce nu ai spus un "nu" mai ferm? De ce ai mers pe nu știu ce fel de stradă?" Credibilitatea... Femeile nu se bucură de credibilitate. Și faptul că există această asimetrie de putere, inclusiv în legătură cu credibilitatea, iarăși vedem un mecanism care nu sprijină femeile să vorbească mai repede despre abuzuri.
- Avem şi un exemplu cu un reporter CNN care îl întreabă pe Donald Trump despre victimele abuzurilor sexuale cu o figură serioasă, aşa cum ar impune un astfel de subiect, iar Donald Trump o întreabă pe jurnalistă "de ce nu zâmbeşti niciodată? Te ştiu de 10 ani şi nu te-am văzut niciodată zâmbind". Ce a fost aici, din punctul de vedere dacă e să disecăm aşa, pe secvenţe, pe fragmente, din punctul de vedere al atitudinii faţă de femei şi a felului în care atitudinea aceasta este, până la urmă, absorbită de societate, de naţiune, pentru că vine de la cel mai înalt om din stat.
- Păi, vedem un exemplu de preşedinte bully. De un preşedinte agresor, care agresează şi o femeie, dar care agresează şi o femeie care are o anumită profesie, este jurnalistă. Şi este o jurnalistă excepţională. O cunosc, o ştiu, o urmăresc şi vorbesc în cunoştinţă de cauză. Şi Trump are un întreg istoric. Are un întreg istoric de abuz sexual. Are un tip de comportament care îl așează sub umbrela unui prădător sexual. Adică știm mărturii ale femeilor care au numit experiențe în confruntarea cu Donald Trump. Este un bully, este un prădător care a ajuns însă într-o astfel de poziție de putere și asta este o foarte mare problemă.
Și acestea sunt niște întrebări pe care e important să le punem - "în ce măsură societatea, în ce măsură oamenii, în diferite contexte culturale, democratice, sancționează sau nu o astfel de persoană?". "În ce măsură îi legitimează prin intermediul votului?". Și avem exemple inclusiv în România de primari care au violat, primari care au întreținut relații sexuale cu fete minore, care au fost votați apoi de comunitate, comunitatea spunând că a fost un bun primar. Ce face în viața lui privată, e viața lui privată. Felul în care noi sancționăm în spațiul public violența sexuală, agresiunea sexuală, spune foarte multe despre maturitatea noastră, despre respectul față de femei, dar și despre normalizarea violenței.
- Și atunci vă mai întreb, pentru că au fost făcute eforturi la nivel național sau la nivelul României să fie conștientizat un astfel de mecanism de sfidare și subminare a femeilor prin diferite operațiuni de limbaj, operațiuni de coerciție, operațiuni de asimetrie de putere. Vine Donald Trump la Casa Albă, vorbește cum vorbește, România se uită la Donald Trump, toată lumea se uită la Donald Trump. Ne dă înapoi un astfel de moment, inclusiv pe noi? Cum evaluați impactul unor astfel de momente în Statele Unite, impactul poate chiar al dosarului Epstein asupra societății din România?
Din păcate, o astfel de persoană care a ajuns în poziția respectivă de putere, nu face altceva decât să ofere și mai multă credibilitate și mai multă legitimitate extremei drepte, celor care se opun drepturilor femeilor, și mai face ceva, arată că de fapt democrația câteodată poate să funcționeze selectiv și că poți să scapi, poți să scapi dacă accesezi rețelele potrivite, dacă ai suficient sprijin și dacă ai suficiente resurse financiare.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
