Video Analist: Ucraina a devenit motorul care împinge Europa să se transforme

A fost actualizat în 2004, când danezii le-au oferit americanilor o libertate aproape deplină pe insulă, cu o condiţie: să informeze autorităţile locale. Varianta 2026 a documentului ar fi similară cu statutul bazelor deţinute de Regatul Unit în Cipru, care sunt considerate teritoriu britanic. La fel, acordul avut în vedere de Donald Trump cu privire la Groenlanda ar putea viza doar porţiuni mici de teritoriu, unde Statele Unite ar fi autorizate să înfiinţeze baze militare. Dar va fi teritoriu al Statelor Unite, nu închiriat, nu concesionat. În Cipru sunt micr-universuri în sine, pentru că pe lângă bazele britanice există o întreagă reţea de infrastructură necesară militarilor.

Îl căutase la investiţii chiar preşedintele Rusiei care, deşi susţine că nu e interesat de Groenlanda, i-a ţinut socoteala bugetului lui Donald Trump. Potrivit calculelor făcute de Vladimir Putin, în cazul în care ar fi insistat să achiziţioneze toată insula, preşedintele american ar fi putut plăti un miliard de dolari. Deocamdată este neclar ce planuri are liderul de la Casa Albă cu resursele naturale ale insulei, deşi secretarul general al NATO susţine că nu au existat discuţii pe această temă. Una peste alta, acordul pe Groenlanda la care ar fi ajuns Donald Trump şi Mark Rutte e doar o înţelegere verbală, fără să fie formalizată măcar printr-un memo scris, spun surse CNN.

Oficialii din Copenhaga îi reamintesc preşedintelui american că insula arctică nu este doar o bucată de gheaţă de care poate dispune după bunul plac. Este un loc în care trăiesc oameni şi unde există comunităţi inuite. Nici danezii de rând nu au primit mai bine anunţul lui Trump, motiv pentru care refuză să mai cumpere produse fabricate în Statele Unite. În acest moment, aplicaţia intitulată "Fără Statele Unite" a ajuns cea mai descărcată din Europa.

Deocamdată, europenii s-au abţinut de la comentarii, dar nu şi democraţii. Guvernatorul Californiei, prezent în Davos, susţine că nu i s-a permis accestul în Casa Americii, ca să nu facă declaraţii contondente la adresa lui Trump. Asta nu înseamnă că nu s-a adresat presei, moment în care a acuzat administraţia Trump că - prin jignirile aduse Europei - a distrus 80 de ani de alianţe. Democratul, care este un critic virulent al preşedintelui american, nu a ezitat să îl compare pe Donald Trump cu o specie invadatoare în viaţa politică a Statelor Unite.

După ce a repurtat o victorie pentru că s-a folosit de instrumentele de presiune politică şi economică, Europa se pregăteşte să se descotorosească şi de monopolul digital al SUA. Vrea să  lanseze alternativa proprie la reţeaua socială X, deţinută de Elon Musk. Noua platformă, care se va numi W, practic doi de V alăturaţi, de la Valori şi Veridicitate, este prezentată drept un spaţiu construit pe baza valorilor europene, cu accent pe identitatea utilizatorilor, protecția datelor și combaterea dezinformării. 

După o zi cu declaraţii interminabile, Donald Trump şi-a continuat programul şi şi-a lansat oficial Consiliul pentru Pace. Documentul nu a fost semnat de 30 sau 60 de lideri, aşa cum susţinea atât el, cât şi anturajul său. Actul de constituire a organizaţiei a fost semnat doar de 19 persoane. Autocraţi, monarhi şi aliaţi ai preşedintelui Statelor Unite. Doar două ţări europene au intrat în acest consiliu: Bulgaria şi Ungaria. Primul proiect la care vor participa va fi transformarea Fâşiei Gaza in acea rivieră visată de Trump, un soi de Dubai. Liderii blocului comunitar reuniţi în Bruxelles, printre care şi Nicuşor Dan, au ajuns la o concluzie: visul american al Uniunii Europene a murit.

Am analizat întreaga situaţie alături de Laurenţiu Pleşca, coordonator programe la German Marshall Fund şi cercetător la Centrul Român de Studii Ruse

Marius Pancu: Vedem că se precipită lucrurile în ceea ce priveşte Ucraina, o întâlnire trecută de miezul nopţii cu delegaţia ameicană la Moscova, şi ne pregătim pentru întâlnirea trilaterală din Emiratele Arabe. Ce arată asta? Ce prevestește asta? 

Laurenţiu Pleşca: Vedem tot mai multe discuții, poate o concretizare a acelui plan de pace. Însă, ca să o spun foarte direct, negocieri tehnice am mai avut la Istanbul, am mai avut foarte multe discuții. Când se discută la nivel tehnic, de fiecare dată există această politică a tărăgănării, mai ales din partea poziției Federației Ruse. Deci am mai avut, avem un deja vu. Și cel mai probabil că după aceste discuții, chiar dacă avem, de exemplu, noi membrii în această echipă de negocieri,  chiar dacă avem acea echipă trimisă de către președintele Zelenski la Washington, consider că și de această dată probabil că Rusia va fi total împotriva unor negocieri, pentru că nu are de ce, Moscova, în momentul de față, să se rezume la un acord de pace, cât avansează pe front.

Marius Pancu: Care a fost motivul? Care sunt elementele care au dus la discursul acesta extrem de dur pe care l-am văzut la Volodimir Zelenski la Davos? 

Laurenţiu Pleşca: În primul rând a fost un discurs pentru Europa, adresat Europei, dar de asemenea și președintul american, Donald Trump. Am observat că acest discurs vine ca un wake-up call, un semnal de alarmă pentru statele europene care, după aproape patru ani de război, încă nu s-au trezit, încă se mai bazează, și am văzut episodul Groenlandei, putem să discutăm și despre acesta, se mai bazează pe garanțiile de securitate americane, dar cred că este foarte importantă poziția Ucrainei în acest sens și discursul acesta foarte dur la adresa Europei face ca, de fapt, războiul din Ucraina să fie înțeles și mai bine și mă refer la faptul că, în momentul de față, Ucraina de mult nu mai este doar un beneficiar al sprijinului european, ci a devenit, mai degrabă, motorul care împinge Europa să se transforme. 

Deci războiul acesta nu a transformat doar frontierele de securitate, ci încearcă să transforme și mentalitatea Uniunii Europene. Zelenski spune că vrea, din partea Europei, decizii rapide, că vrea același tip de sancțiuni îndreptate împotriva Federației Ruse, pe care le aplică Statele Unite. Deci vedem că Statele Unite, în momentul de față, devin un exemplu de aplicare a sancțiunilor, inclusiv cu capturarea acelui petrolier. 

Europenii nu au îndrăznit să facă acest lucru în patru ani de război. Deci este inacceptabil ca statele europene să fie ezitante. Și vedem că, pe plan de securitate, Ucraina mută centrul de greutate al Europei spre Est. Flancul estic nu mai este o periferie, ci linia principală de apărare. Iar faptul că Polonia, Statele Baltice, hai să spunem România și acum Ucraina însăși modelează de fapt această agendă de securitate arată o inversare de logică. Nu Berlinul sau Parisul dictează singure ritmul, ci experiența directă cu amenințarea rusească de fapt transformă și Kievul încearcă de fapt să transmită încă un mesaj. 

La precedentul discurs de la Davos am observat că de atunci de un an situația a rămas neschimbată si inclusiv economic și industrial. Încă nu vedem acest catalizator în Europa pentru reindustrializarea apărării. Există desigur programul SAFE, dar este nevoie de o viteză mult mai mare pentru a nu pierde Ucraina și respectiv a nu pierde Europa. 

Marius Pancu: Chiar și cu acest compromis, pentru că pomeneați de Groenlanda, chiar și cu acest compromis la care au ajuns Donald Trump și partenerii din NATO, partenerii europeni în mod special. Cum ies după tot acest episod Groenlanda ce mai rămâne din relațiile europene cu americani? 

Laurenţiu Pleşca: Desigur că am văzut multe opinii în care se spune că de fapt până la urmă Europa, inclusiv prin vocea secretarului NATO, Rutte, a reușit să îl îmblânzească pe Trump, a reușit cumva să mai potolească lucrurile și relațiile transatlantice să revină pe albia normalității. Nu cred că este așa.

Marius Pancu: De ce? Trebuie să ne și explicați de ce nu credeți că e așa.

Laurenţiu Pleşca: Nu cred, pentru că în momentul de față, chiar dacă Europa a fost unită și a reușit să descurajeze o eventuală preluare a Groenlandei, asta nu înseamnă că de fapt a funcționat, să spunem, chiar și trimiterea acelor zeci de soldați pentru, să spunem, descurajarea Statelor Unite. Deci ăsta nu a fost un argument din punct de vedere geopolitic, strategic, militar, dacă vreți, pentru ca situația să nu degenereze. A fost mai mult pe partea aceasta economică, pe votul în Parlament, inclusiv pentru înghețarea acordului SUA, Uniunea Europeană și așa mai departe. Trump a reușit să unească, de fapt, Europa. 

Am văzut când, de fapt, suveranitatea Europei încearcă a fi atacată, există pârghii, dar aici nu este o situație de război per se, este doar o situație ipotetică în momentul de față. Și totuși există, s-a găsit o soluție din ce văd și pe surse, mai există, de fapt, un precedent, să-i spunem așa, este vorba despre scenariul acrotirii și de Kellia din Cipru, unde există un acord asemănător prin care i se oferă unui stat baze militare, aici este vorba despre baze militare ale Marii Britanii în statul Cipru, deci probabil că se va recurge iarăși la o asemenea variantă pentru că, de fapt, Statele Unite, să spunem așa, să se potolească și să se concentreze pe lucruri poate mai importante pentru inclusiv securitatea Europei.

Când vorbim despre Groenlanda, Iran, Venezuela, se uită că îngheață ucrainenii la minus 20 de grade în momentul de față și atenția comunității internaționale, fie că este vorba despre Statele Unite, fie că este vorba despre Europa, trebuie să fie îndreptată cât mai mult spre Ucraina. 

Marius Pancu: Cum explicați atitudinea Rusiei în problema Groenlandei, pentru că, cel puțin la nivel declarativ, au fost foarte dezinteresați, blazați, au spus că nu e problema lor și să facă europenii și americanii ce cred acolo. 

Laurenţiu Pleşca: Rusia s-a supărat pentru că Statele Unite nu au acționat într-un mod mai decisiv. Eu mi-amintesc foarte bine declarații ale lui Medvedev prin care încuraja haideți mai repede, Statele Unite ce faceți, pentru că cei din Groenlanda, dacă nu veți lua o acțiune decisivă, ei vor vrea să fie în componență a Federației Rusiei. Desigur că sunt niște declarații aberante, dar ne spun foarte multe despre faptul că Federația Rusă de fapt a suferit o pierdere prin faptul că nu a existat de fapt un conflict mult mai accentuat dintre Statele Unite și Uniunea Europeană și că se ajunge în cele din urmă la o înțelegere care să îl satisfacă pe Donald Trump, dar Federația Rusă câștigă foarte mult din aceste disensiuni. 

Cum spunea și Zelenski, există mai mulți victori în Europa care acționează împotriva Unității Europene. Îi avem pe acești vectori și în România, în flancul estic și chiar în Europa Occidentală, care de fiecare dată se vor bucura pentru o situație conflictuală între partenerii strategici foarte buni, transatlantici.  

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰