Video Ce şanse are scenariul de film pe care Trump îl vrea în Iran. Analist: Ar intra în manualele militare

Toate semnalele satelitare arată că, după loviturile din vara trecută, iranienii au mutat mare parte din cantitate în complexurile subterane din Işfahan şi Natanz, adică în plin centrul Iranului. Scenariul prevede, cel mai probabil, atacul cu o operaţiune de tip comando, sub ameninţarea evidentă a atacurilor iraniene din toate părţile - de la trupe şi explozibil la sol, la rachete şi drone în timpul debarcării. Mai mult, şi dacă ar reuşi să îşi impună forţa în operaţiunea de confiscare, rămâne întrebarea ce se va întâmpla cu uraniul, odată ce e capturat. Cum îl vor proteja americanii în ţară sau cum îl vor scoate americanii din ţară? Ceea ce arată Wall Street Journal ar însemna o nouă operaţiune aproape hollywoodiană de încărcare a materialului în containere şi evacuare pe calea aerului.

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Flavius Caba-Maria, preşedintele MEPEI (Middle East Political and Economic Institute), care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte.

Interviu cu Flavius Caba Maria

- Vă propun să analizăm, pentru început, cele două scenarii de invazie terestră și aș vrea să pornim de la cel mai spectaculos, așa, în ceea ce arată Wall Street Journal în dezvăluirile sale, o confiscare a celor 450 de kilograme de uraniu îmbogăţit. Ce fel de riscuri ar comporta o astfel de operațiune în centrul Iranului și cu ce fel de consecințe? 

- Da, în ceea ce privește acest scenariu, bineînțeles este vehiculat, eu consider totuși că este puțin probabil, dar el nu trebuie exclus de pe masă. Și mergem pe scenariul acesta. Cum poate fi executat acest scenariu? Statele Unite a mai încercat o operațiune în interiorul Iranului, în Teheran, în 1979, în '80, Eagle Claw, de scoatere a ostaticilor, unde a eşuat. Deci, care e diferența între această operațiune și una pe insulele respective? Trebuie să intre foarte mult în interiorul spațiului iranian, pe teritoriul iranian, pentru a le extrage.

Cred că nu se cunosc exact locurile unde sunt depozitate aceste cantități de uraniu. Ar putea să fie depozitate separat, să nu fie împreună, la o anumită adâncime. Deci, dispunerea pe teritoriul iranian este destul de dificil de identificat. Probabil există aceste date, probabil le au, cum aţi spus și dumneavoastră, un scenariu de film foarte frumos, să fie. Dar, din punct de vedere militar, este foarte dificil de realizat această operațiune de intrare în teritoriul așa-zis inamic sau în teritoriul iranian.

Este foarte lung drumul de unde, de la port-avion, distanța este foarte mare până în locul de unde trebuie să extragă. Acei soldați trebuie să stea un anumit timp în zona respectivă pentru a putea extrage, pentru a vedea cum le iau, cât de atenți trebuie să fie, astfel încât acest uraniu să nu curgă, să nu se verse, să ... trebuie transportat în anumite condiții speciale. Ce se întâmplă după aceea? Deci, acest scenariu, cred că este foarte dificil. Cred că va intra în manualele militare, dacă se va realiza. Deci, dacă va realiza această operațiune, într-adevăr, va fi o operațiune istorică și cu consecințele, bineînțeles, de ambele părți. Dar, eu consider totuși că această operațiune este foarte, foarte dificil de realizat în condițiile actuale. 

- Operațiunea Eagle Claw, de care pomeneaţi și dumneavoastră, îl bântuia pe Donald Trump, din câte îmi amintesc din interviurile pe care le-a dat înaintea intervenției din Iran, pentru că spunea că a fost un moment definitoriu pentru președinția lui Jimmy Carter. Cu ce efecte, dacă eșuează și o astfel de operațiune în mandatul lui Trump? 

- Da, aici avem și această dinamică dintre politic și militar. Deci am putea vedea că această operațiune, de fapt, ar putea reprezenta o capcană politică, decât una, să zic, militară. Operațiunea militară se încearcă, probabil, să reușească, dar capcana este politică, adică va plăti politic consecințele unei astfel de operațiuni care nu știm dacă, poate, cum am mai zis, să dea rezultate.

De ce? Trebuie să se asigure un suport al militarilor respectivi, un suport aerian care este dificil de realizat încontinuu în mijlocul teritoriului iranian. Americanii au mai avut un eșec în 1993, în Mogadishu. A fost și un film realizat după acea operațiune, "Black Hawk Down", acea operațiune, tot așa, luată pe cont propriu și de îndeplinire a unor misiuni punctuale în orașul Mogadishu. Deci, un scenariu asemenea, unde, pe cont propriu, fără un anumit sprijin multilateral, cu un număr de soldaţi destul de limitat, adică, nu știu, cât, 2.500 numărul lor, adică e o operațiune foarte dificilă, dar, repet, și anume, dacă va reuși, oricum, va fi în manualele de studiu ale războiului. 

- Mai ușor de realizat pentru Insula Kharg, pentru că și acesta e al doilea scenariu de care vorbim? 

- Da, acolo sunt două scenarii, și anume, să zicem, Insula Kharg, da, și, în același timp, și celelalte insule de la intrarea în Strâmtoarea Ormuz. Dar, haideți să mergem la Kharg. Acelea, dintr-o perspectivă a capacității militare și al reușitei, ar fi mult mai mari de luat, într-un fel. Dar și acolo presupune un efort destul de mare, un număr mare de soldați pentru a-l menține. Adică, desanţezi, haideți să mergem pe Insula Kharg, ca scenariu. Desantezi un număr de militari pentru fiecare milă sau kilometru trebuie asigurat pentru a prelua. După care, i-ai desantat acolo, acestora trebuie să le asiguri logistica necesară de supraviețuire. Adică, cât timp vor rămâne acolo, o zi, două, trei, trebuie să ai un scenariu de lungă durată.

Chiar dacă această Insulă Kharg reprezintă acest nerv central al energiei Iranului, nu cred ca Trump să ajungă să distrugă astfel de infrastructură, dar va reprezenta totuși o pârghie în negociere. Ar putea reprezenta o pârghie în negociere, dar și aici menținerea insulei va fi destul de dificilă. Dar concomitent cu acapararea acestei insule, va trebui să se gândească să preia în același timp și insulele de la intrarea în Strâmtoarea Ormuz, pentru că obiectivul secundar al operațiunii în mare este eliberarea Strâmtorii Ormuz.

Adică degeaba am preluat Insula Kharg doar din punct de vedere al capacității de negociere. Ai o pârghie în negociere, dar nu ai rezolvat problema actuală și anume deblocarea fluxului în Strâmtoarea Ormuz. De aceea, probabil, operațiunea va trebui realizată concomitent pe toate insulele, astfel încât preluarea să fie deodată. Dar aceasta presupune un număr mare de militari, cum v-am spus. Trebuie debarcați, sunt un număr de militari stabiliți pentru fiecare kilometru, de menținere acolo, timpul necesar, vine suport aerian tot timpul pentru a asigura acei militari, aducerea echipamentelor logistice suplimentare, mă refer, mâncare, care dacă vor să stea mai mult de o zi, două, pentru că un militar nu poate avea foarte multe zile ... 

- Apă, erau calcule inclusiv pe apa potabilă de care au nevoie militarii pe Insula Kharg. 

- Da, de asta zic, muniții, apă potabilă, toate acestea trebuiesc asigurate într-un flux continuu. Un pod aerian, cum se va realiza. Insula Qeshm e altceva, dacă ar fi să discutăm, dar celelalte insule sunt foarte dificil de menținut. Dar nu imposibil. 

Interviu acordat de Flavius Caba-Maria lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte

- Insulele acestea mai mici, de care pomeniți dumneavoastră, pot să reprezinte o cale de ieșire a lui Donald Trump din acest război? Adică, să spună - "uite, suntem aici, ne-am atins obiectivele"?  Mai există altă cale de ieșire în afară de asta? 

- Da, președintele Trump a venit cu o nuanțare, și anume a spus că, din punctul său de vedere, a îndeplinit obiectivul politic. Știți că după orice obiectiv militar, sau în cadrul unui obiectiv militar sau o strategie, trebuie să existe obiectiv militar și obiectiv politic. El a spus că obiectivul politic l-a îndeplinit, subliniind faptul că primele două niveluri de conducere mai dură, conservatoare, din Iran, au fost eliminate, iar acum se află nivelul 3, cu care ar putea discuta, pentru că aceștia sunt de alt tip, și el consideră că sistemul a fost schimbat din punctul lui de vedere.

Deci caută, eu consider că Trump, președintele Donald Trump, caută, în momentul de față, soluții de a ieși din această situație. Este o situație inconfortabilă, pe care nu a prevăzut-o, și dacă va rămâne mult timp, costul său politic, în special intern, va fi foarte mare. Bineînțeles și prețul extern, dar prețul extern mai puțin îl interesează pe președintele Trump decât prețul intern din America. Deci caută soluții. 

- Spuneți că nu a prevăzut-o. Vă întreb pe dumneavoastră, în calitate de președinte de Think Thank, unde lucraţi cu astfel de scenarii, geo-politice, închiderea Strâmtorii Ormuz cât de probabilă era în orice fel de scenarii post-război pe care le-ați analizat vreodată? 

- Acest scenariu cu Iranul, ce se întâmplă acum, am evidențiat inclusiv în 2023, în octombrie, și anume faptul că în momentul în care, dacă Iranul va fi atacat de către Israel, atunci, în 2023, am spus exact acest scenariu, și anume va exista un război regional. Iranul va apela la blocarea Strâmtorii Ormuz și va arunca întreaga economie mondială în aer, inclusiv energetic. Deci aceste scenarii se știau. 

- Și atunci de ce n-a prevăzut-o sau n-a vrut să o prevadă? Care sunt explicațiile pentru care, în accepțiunea lui Donald Trump, această ipoteză era exclusă? Sau era mai puțin probabilă? 

- Era puțin probabilă, cred. Cred că a mers pe ideea, și anume, a scenariului din Irak, și anume, adică "șoc și groază", scenariul de decapitare a liderilor, în cazul ăsta liderul suprem și alți lideri militari, și în modul ăla se va destructura. Probabil nu au crezut că au această capacitate de reziliență și de răspuns pe o perioadă lungă de timp Iranul. Probabil.

Altă explicație nu este, pentru că toată lumea... majoritatea analiștilor care ne ocupăm de această zonă am prevăzut această posibilitate, că acesta este unul dintre așii strategici ai Iranului și anume Strâmtoarea Ormuz, pe lângă celălalt as strategic, profunzimea strategică geografică a Iranului și anume cei doi lanți muntoşi, Zagros și Alborz, precum și deșertul dintre munți, platoul acela destul de mare. Deci, elementele geografice și Strâmtoarea Ormuz reprezintă elemente de bază care duc la implementarea unei strategii asimetrice, de luptă asimetrică, ceea ce se şi întâmplă.

Plus, apărarea în stil mozaic a Iranului, o apărare descentralizată. Iar aici apare altă întrebare. Noi cunoaștem faptul că Iranul și-a descentralizat întreaga structură de securitate și de comandă a țării pe provincii, pe localități, de aceea, chiar dacă capturezi, să zic, liderul, acum și în momentul de față, și conducerea Iranului, ea va funcționa și din punct de vedere operațional, și din punct de vedere politic. Pentru că așa au luat măsuri, pe baza scenariilor ce s-a întâmplat în Irak și în alte zone ale lumii, și anume, leadership-ul, când este decapitat, ce se întâmplă cu țara? Cum supravieţuieşte? Deci, ei au pregătit scenariul acesta al unei invazii posibile, chiar din partea Americii, după încheierea războiului cu Irak.

Au început și au avut lecții învățate. Şi atunci Irakul, când a invadat, în 1980, cam la fel a intrat, cu ideea că într-o săptămână, două, va cuceri întreg Iranul. A avut opt ani de zile și a beneficiat Irak de sprijinul Statelor Unite, a tuturor statelor din zona Orientului Mijlociu, a unei forțe foarte... şi după doi ani, situația pe câmpul de luptă chiar s-a întors.

Deci, exista ceea ce pe noi ne surprinde, faptul că, probabil, a ignorat anumite avertismente, crezând că, prin forța... Pe baza forței tehnologice, a supremației aeriene puternice, va duce să se distrugă atât de multe elemente încât îi va paraliza. Dar vedem că această, iarăși, lecțiile învățate ale istoriei după Al Doilea Război Mondial, pe care le putem analiza din punct de vedere al operațiunilor aeriene, nu au condus la căderea de regimuri, ci a presupus întotdeauna și o componentă terestră. 

- Spuneați dumneavoastră că, din punctul lui Trump de vedere, am ajuns la al treilea nivel de conducere în Iran, mult mai maleabil. A spus-o și domnia sa, în postarea pe care a făcut-o astăzi, că e un regim mult mai rezonabil. Și atunci vă întreb, din punctul dumneavoastră de vedere, cum arată regimul în acest moment, pe de-o parte, și, pe de altă parte, dacă ați identificat vreun fel de disensiuni în postările publice între, știu eu, Garda Revoluționară și elementul politic, care să ducă la ideea că s-ar putea să existe o tabără care să vorbească cu Donald Trump? Cine e ea? 

- Da, în contextul actual, puterea cea mai mare în Iran o au forțele de securitate, adică Corpul Gardienilor Revoluției Islamice. Și eu consider că, de fapt, este reversul și anume această componentă, adică Corpul Gardienilor, s-a întărit prin eliminare și prin numire. Mojtaba Khamenei cunoaștem faptul că are o relație foarte apropiată cu Corpul Gardienilor. A fost sprijinit în acest moment de securitate maximă pentru Iran, de existență, pentru că Iran a intrat într-un mod de existență.

Pentru că de aceea și ei apelează la atâtea elemente asimetrice. Deci, ei s-au întărit în această componentă, adică ar putea fi mult mai conservator. Dar, cu toate acestea, bineînțeles, negocierile vor fi destul de... Dacă vom ajunge la negocieri, şi probabil vom ajunge, că soluția este totuși una politică, diplomatică, până la urmă. Cu toate acestea, compromisurile vor fi, cred că, destul de mari, pe care trebuie să le facă și Statele Unite în acest context, așa consider, pe baza noului leadership din Iran.

Cei care sunt la conducere acum și care iau decizii sunt toți apropiați, au fost ofițeri ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Adică, nu-i neapărat Mohammad-Bagher Ghalibaf, care el conduce, dar mai este și Mohsen Rezaee. Nu știu cât sunteți familiarizaţi. Acesta este consilierul militar al liderului suprem. El este acum unul dintre oamenii puternici din Iran. Bineînțeles, partea politică ... Da, e ok, ei discută diplomația, dar politica regională este în mâinile Corpului Gardienilor.

Întotdeauna a fost responsabilitatea Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Deci, există o aripă mult mai dură decât ceea ce a existat anterior. Cred că anterior se putea... de exemplu, cum a fost Ali Larijani, era considerat un om cu care se putea totuși ajunge la un consens mult mai ușor. Adică era, chiar dacă a avut în ultimele luni o poziție mai contondentă față de protestanți, de cei care în ianuarie au ieșit în stradă, dar, cu toate acestea, era omul care era atât laic, cât avea şi credințe clerice. Deci, se putea să fie o persoană de dialog foarte rezonabilă, participând și la dialogul din acordul nuclear.

Deci, în momentul actual, totuși e o aripă destul de dură în Iran. De aceea, cum am spus, la condițiile de încheiere vor fi destul de greu să se ajungă. Pentru că ambele părți vor trebui, până la urmă, să facă compromis. Dar, pe de altă parte, dacă Trump dorește să încheie acest conflict astăzi, poate face într-un fel, într-un fel, cum a făcut și în iunie - "Gata, stop, încheiem focul, toată lumea". Dar nu știu dacă acum, de data aceasta, Iranul mai este dispus la acest scenariu, pentru că ei doresc, totuși, să ajungă la o garanție de securitate, că nu se va mai repeta acest scenariu, precum și o rezoluție ONU. Ei doresc și o rezoluție ONU a Consiliului de Securitate și garantori internaționali puternici pentru a garanta eventualitatea reluării acestui conflict, plus un act de non-agresiune, probabil, la nivel regional. Deci lucrurile de acum înainte încep să devină complicate. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰