Video Cel mai negru scenariu în Iran după uciderea lui Ali Khamenei. Interviu cu expert în Orientul Mijlociu

Există inclusiv informaţii ce relatează chiar că Emiratele Arabe Unite se gândesc serios să participe ofensiv în război şi să se alăture campaniei de bombardamente asupra siturilor nucleare ale Iranului. Oricum, situaţia din Orientul Mijlociu se complică enorm. În patru zile, războiul din Iran s-a extins în peste 10 ţări şi a declanşat chiar temeri în rândul oficialilor americani cu privire la securitatea Statelor Unite, îngrijoraţi mai ales de posibile atacuri teroriste.

Şi Qatarul ar fi lansat atacuri asupra Iranului, ca răspuns la atacurile Teheranului din Golful Persic, iar Arabia Saudită intenţionează să facă acelaşi lucru, după ce a fost lovită de proiectile iraniene. Israelul şi Statele Unite şi-au continuat, la rândul lor, bombardamentele intense asupra Teheranului, unde ar fi distrus televiziunea de stat şi o clădire în care se aflau 80 de clerici care urmau să aleagă următorul ayatollah. Israelul încearcă să acrediteze ideea că mulţi dintre ei ar fi fost ucişi. Iranul, pe de altă parte, spune că respectiva clădire fusese evacuată înainte. 

Donald Trump se laudă cu faptul că a reuşit să distrugă flota iraniană din Golful Oman, mai ales nava-amiral Şahid Bagheri, de unde erau lansate drone. Kremlinul a oprit activitatea centralei atomoelectrice iraniene din Bushehr, pe care o opera, şi a evacuat întregul personal - majoritar rus - de teama unui nou Cernobîl. Între timp, Donald Trump a anunţat triumfător că oficialii din Teheran i-au cerut să reia negocierile, însă i-a refuzat, pentru că e prea tarziu. Iranul dezminte informaţia şi îl acuză pe preşedintele american că spune minciuni.

Marco Rubio a venit cu propria definiţie despre ce a însemnat, de fapt, un atac preventiv. Spune că avea informaţii că Israelul va lansa un atac asupra Iranului şi anticipa că Iranul va răspunde inclusiv înspre partea americană, aşa că, având acţiunea israeliană în minte, a decis că americanii trebuie să acţioneze înainte ca Teheranul să poată să răspundă la atacul iniţial al Tel-Aviv-ului.  

Donald Trump a nuanţat şi a spus că el le-a cam forţat mâna israelienilor să atace. Oricum, decizia lui Trump de a ataca Iranul este tot mai contestată în Congres. Administraţia sa nu a prezentat dovezi complete care să justifice declanşarea unui nou război, în timp ce liderul de la Casa Albă îşi schimbă obiectivele de la o zi la alta. Spune că cel mai negru scenariu ar fi ca urmaşul lui Khamenei să fie tot la fel de rău, pentru că americanii şi israelienii i-au omorât în campania de bombardamente şi pe succesorii mai moderaţi pe care îi aveau în minte, aşa că acum e un vid de cadre girate de americani. 

Oricum, Donald Trump le-a transmis cetăţenilor iranieni să nu iasă, încă, în stradă, pentru că e mult prea periculos. Costurile războiului sunt uriaşe. Dincolo de vieţile omeneşti pierdute, doar prima zi de război i-a costat pe americani aproape 800 de milioane de dolari. Şi a mai apărut o dezvăluire care poate redesena conflictul intern din Iran. Trump este deschis la posibilitatea înarmării grupurilor de Opoziţie faţă de regimul din Iran, inclusiv a facţiunilor kurde din Irak.

În paralel, apărarea Ciprului devine un punct foarte important. Premierul Keir Starmer a confirmat că Marea Britanie va trimite singurul distrugător capabil să doboare rachete balistice pe care îl deţine şi elicoptere cu capacităţi de combatere a dronelor pentru a-şi apăra bazele. 

Franţa a anunţat, de asemenea, că îşi trimite distrugătorul Languedoc acolo, dar şi mijloace de antiapărare suplimentare. Se pune, însă, o mare întrebare. Faptul că Iranul a lovit bazele Regatului Unit, care sunt pământ britanic, este un motiv ca NATO să considere că a fost atacată? 

Secretarul general al Alianţei consideră că nu şi a repetat informaţia că aliaţii nu se vor implica în campania americano-israeliană. Israelul nu a stat degeaba nici in Liban, unde şi-a continuat campania de bombardamente şi acţiunea terestră din sudul ţării, unde a declarat unilateral că va institui o zonă tampon controlată de Israel, pentru că libanezii nu se descurcă suficient să ţină piept Hezbollah. 30.000 de libanezi au fost strămutaţi intern de patru zile, de când Israelul şi-a reluat campania militară şi în această ţară. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Flavius Caba-Maria, preşedintele MEPEI (Middle East Political and Economic Institute), care a oferit un interviu lui Marius Pancu, pentru Observatorul de noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Pornesc de la imaginile cu acel consulat american în flăcări, în Dubai, atins de o dronă iraniană. Și vă întreb, domnule Caba-Maria, cum vă arată răspunsul acesta al Iranului în acest moment? Care e strategia? Ce urmărește prin lovirea aceasta a tuturor țărilor din regiune? 

- În prezent, strategia Iranului este de a face față și să răspundă pe două mari fronturi. Un front este cu Israelul, unde nivelul loviturilor sau rachetelor balistice pe care le folosește este la un nivel mai redus față de iunie anul trecut. Dar acest răspuns al Iranului este imediat după atacul israelian și eșalonat la un anumit interval de timp, astfel încât să facă față unui ritm impus de către partea forțelor israeliene pentru a contracara această acțiune.

Pe frontul numărul doi, și anume ne referim la frontul din zona Golfului, Consiliul de Cooperare al Golfului, toate statele, toate cele șase state sunt implicate în acest conflict. Care ar fi obiectivele? Primul obiectiv care a fost declarat de către Iran este de a acționa asupra bazelor și facilităților militare americane, dar și a altor state care se alătură acestui efort. Plus, am observat o extindere asupra facilităților civile din statele respective. Aici vine întrebarea și întrebarea dumneavoastră, de ce atât de mare presiune?

Există câteva elemente și anume asupra bazelor militare americane, această presiune sau elemente de infrastructură americană, această presiune este de a crea și a pune o presiune asupra aspectelor de natură politică din Statele Unite și anume opinia publică, a atrage atenția opiniei publice asupra pierderilor economice pe care le suferă, economice mă refer militare, toate la un loc pe care le suferă Statele Unite în zonă. Punctul numărul doi și anume această presiune pe statele din Golf și anume de o variantă este aceasta de a determina și anume Statele Unite pentru a opri operațiunea de, operațiunea ofensivă asupra Iranului, dar aceasta poate veni și cu un efect de bumerang, adică aceste state se pot ralia toate împreună, toate pentru a acționa coordonat, chiar coordonat împotriva Iranului. Deja am văzut anumite semne.

Nu sunt toate datele confirmate, însă există posibilitatea ca unele dintre ele deja să fi răspuns la atacurile Iranului. Ce este de subliniat aici este faptul că aceste state au nevoie de stabilitate pentru dezvoltarea economică. Iranul, dacă continuă lovirea unor elemente de infrastructură critică, infrastructură civilă critică, ar crea o pagubă destul de relevantă în economia acestora, adică atât din punct de vedere al facilităților zilnice, dar și în ceea ce privește al implementării diferitelor strategii pe care le au în desfășurare. De asemenea, relațiile statelor Golfului cu Statele Unite sunt foarte strânse în implementarea diferitelor proiecte. Cunoaştem vizita președintelui Trump în cele trei mari, cele mai relevante state din Consiliul Golfului, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar. 

- Știți ce vreau să vă întreb, apropo de asta, de securitate? Statele Unite sigur au promis, când au intrat în alianță cu aceste state, că le oferă inclusiv tot ceea ce înseamnă echipamente militare suficient de capabile, astfel încât să, nu, să descurajeze și să contracareze astfel de atacuri. Cât de congruente sunt pagubele pe care le-am văzut în aceste ultime patru zile cu promisiunile acestea? Pentru că au arătat că nu sunt infailibile. 

- Da, exact acest element este pus sub semnul întrebării și anume, în 2019, Arabia Saudită a fost lovită cu două drone în câmpurile petrolifere, asupra unor rafinării, fapt pentru care i-a cauzat o anumită pagubă în domeniul acesta al producției de petrol. Atunci, Arabia Saudită a decis și anume a fost îngrijorată de faptul că securitatea promisă de către Statele Unite, de a apăra printr-un scut antirachetă, nu a fost atât de eficientă cât a fost promisă.

Atunci a fost momentul în care a adoptat o altă decizie și anume o decizie strategică de dezvoltare a relațiilor și cu celelalte puteri, adică cu China, cu Rusia, pe anumite componente. Și cu China există proiecte în desfășurare pe domeniul acesta al protecției anti-aeriene, dar încă nu cunoaștem nivelul în care s-a ajuns să se implementeze. 

- Nu că ar fi funcționat mai bine arsenalul acesta pe care l-am văzut în Venezuela.

- Categoric nu, dar e problema, probabil, și de modul de coordonare-operare a sistemelor acestei anti-aeriene pe teritoriul respectiv. Deci probabil există și anumite cauze și din punct de vedere al personalului care îl operează. Asta e partea cealaltă. Dar haideţi să mergem la acest element și anume unele dintre proiectile ar putea fi destul de puternice dintre rachetele balistice utilizate, dar nu e cazul neapărat asupra statelor din Golf, pentru că puterea și proiectilele, rachetele utilizate totuși nu sunt, din acestea, chiar de o putere similară celor utilizate față de Israel.

Însă un alt element esențial pe care îl folosește, un obiectiv esențial pe care îl urmărește Iran, iarăşi, este și pentru a scădea capacitatea de reacție în ceea ce privește apărarea anti-aeriană prin reducerea numărului de interceptori, adică odată cu reacția anti-aeriană și interceptorii, muniția pe care o deține fiecare stat, se consumă. Sunt unele state, precum Emiratele Arabe Unite, şi cred că și Qatar, se află aproape la limita stocului de a răspunde anti-aerian. Deci există elemente care au efect, bineînțeles, economic și alte efecte în lanț. 

- Îl ascultam pe Donald Trump în conferința de presă, alături de cancelarul Germaniei, și spunea așa - "cel mai negru scenariu ar fi ca Ayatollahul Khamenei, acum omorât, să fie înlocuit de altcineva la fel de rău". Pe de-o parte vă întreb dacă și în evaluarea dumneavoastră acesta e cel mai negru scenariu sau există și ceva mai rău de atât? 

- Bun, acesta este unul dintre scenariile care ar putea rezulta în urma alegerii viitorului lider suprem. Dacă, şi vom vedea în perioada imediat următoare, dacă acest Consiliu de Conducere Triumvirat va alege, și cu adunarea, sper, vor decide să avem un nou lider suprem. Da, una dintre variante e ca noul ayatollah, noul lider suprem, să fie mult mai dur decât Khamenei, dar în același timp poate fi și mult mai apropiat decât Garda Revoluţiei Islamice, să fie chiar o parte componentă.

Există acest scenariu, scenariu care este plauzibil. Da, ar putea fi așa ceva. Dar haideţi să încercăm să vedem și alte opțiuni și anume există și alte variante în Iran. Probabil ar fi o variantă plauzibilă, bineînțeles, o persoană în stil Ali Larijani, actual, care are o personalitate atât din punct de vedere laică, dar și clerică, are o personalitate complexă, vreau să mă refer, ceea ce ar putea fi, ar putea reprezenta o moderare a instituției liderului suprem. Deci ar putea exista și această variantă, adică o variantă optimistă, dar o variantă care ar putea fi destul de complicată sau complexă, nu neapărat cel mai negru scenariu, ar putea fi probabil și alte scenarii care să vină mult mai tare, dar ...

- Care ar fi acelea? 

- Să existe o preluare a controlului a întregii țări de către corpul Gardienilor Revoluției Islamice, în cazul în care există o problemă existențială totală a țării. Deci ar putea exista și un astfel de scenariu. Să sperăm că evoluția situației de pe teren nu ne va conduce la așa ceva, încât preluarea să fie luată de către partea militară.

Deci aceea ar fi o soluție mult mai, probabil, mult mai dură decât alegerea unui alt lider suprem cu o orientare conservatoare, cu o orientare dură, dar nu, să zic, nu de partea militară. Partea militară cred că este scenariul cel mai, cel mai dur care ar putea rezulta în urma eliminării lui Ali Khamenei.

În raport, dacă această parte militară, să spunem, preia controlul, ceea ce ar duce la un soi de dictatură militară, dacă înțeleg eu bine, cu o componentă religioasă, că așa e specificul țării, ce ar însemna în relația cu țările din regiune și cu americanii ulterior? Pentru că Iranul acum a lovit peste tot, în tot. 

- Da, cu țările din regiune, de-a lungul timpului, au existat aceste neînțelegeri și după care au existat perioade în care au ajuns la un numitor comun. Probabil că această situație ar putea fi repetată. Relația dintre arabi, că aici noi vorbim de relația arabi și iranieni, per general, care, de-a lungul timpului, a suferit, de-a lungul istoriei, a suferit foarte multe elemente contondente, elemente în care unul pe altul s-au acuzat de diferite interferențe în treburile afacerilor interne. Mă refer la partea arabă și, respectiv, la partea persană.

Pe timpul șahului, de exemplu, Iranul a cooperat cu Israelul pentru a contracara o influență arabă crescută în zonă. Deci această cooperare cu arabii sau, probabil, o restabilire a relațiilor după acest moment, ar putea exista după o anumită perioadă de timp. Problema e cu relația cu Statele Unite. Cu Statele Unite, un moment unde s-a pierdut încrederea în relația cu Statele Unite este anul 1953. Anul 1953, când Statele Unite s-au implicat în operațiunea de schimbare, de eliminare a premierului de atunci. Împreună cu britanicii au organizat acea lovitură de stat, adică MI6-ul și CIA au organizat acea lovitură de stat. Din acel moment, relațiile și încrederea, mă refer, a poporului iranian, deoarece în momentul respectiv a fost adus şahul până în 1979 la putere, astfel încât societatea a avut o altă evoluție și am văzut reacția puternică a societății iraniene, a populației, în 1980, când, odată cu evenimentul cu ambasada, preluarea ambasadei americane.

Deci această repulsie puternică prin impunerea din exterior și schimbarea din exterior a unui lider a durat atâția ani până s-a găsit momentul prielnic încât să existe o anumită răzbunare asupra ... Deci aceste elemente și anume identitatea națională și convingerile religioase și memoria istorică a iranienilor sunt foarte dificil de eliminat din toată ecuația. Probabil cei care au planificat și privesc la Iran ar trebui să țină aceste trei mari elemente. De aceea probabil această diferență culturală între noi și ei, noi, gândirea occidentală, și ei, o gândire complexă, foarte interconectată cu diferite elemente. Mă refer la persani, persani iranieni, da, de-a lungul istoriei. Există acest conflict, conflict de, pot să zic, de valori, într-un fel, dar un conflict de a înțelege lucrurile cum funcționează. 

- Un scenariu pe care l-am văzut în Wall Street Journal este că Donald Trump se gândește chiar la a înarma diferitele facțiuni de opoziție din Iran pentru a precipita căderea regimului. Și atunci vă întreb cum ar putea să ricoșeze strategia asta și cam care e structura etnică a Iranului, de unde ar putea să apară riscurile separatiste în țară? 

- Da, ceea ce, acest scenariu e la fel de relevant și luat în calcul. Probabil îl putem anticipa așa, numai că în Iran unul dintre aspecte este fragilitatea dispunerii etniilor de-a lungul graniței. Aceste etnii toate sunt dispuse de-a lungul graniței. În centru, putem să spunem, miezul Iranului se află format din etnici persani care reprezintă de fapt pilonul central de bază. Iar de jur împrejur sunt diverse, şi anume ... cei mai relevanți sau în mișcări separatiste sunt kurzii.

Cunoaştem, da, acțiunile kurzilor. Balochi, zona Balochistan, la granița cu Pakistanul, acela ar putea fi un focar foarte puternic în cazul în care are loc o înarmare, cum aţi spus dumneavoastră, a civililor sau a altor facţiuni, nu neapărat a civililor. Deci ar putea exista acea presiune. Însă, dacă în zona Balochă, dacă vor avea loc aceste înarmări și aceste evenimente de insecuritate, periclitează Pakistanul. Iar în prezent relația Pakistan-SUA este una relativ bună. 

- O informație scurtă vă dau, că tot ați pomenit de asta și era o informație de ultimă oră. Pakistanul tocmai a anunțat că se retrage din Board of Peace-ul lui Donald Trump, în urma acestor evenimente din Orientul Mijlociu. 

- Fără să intrăm la Pakistan, era de așteptat, într-un fel, dar din cauza reacției liderilor religioşi din Pakistan. Trecând la partea cealaltă, Kurdistanul, unde toate există și arabi, ca etnie, azerii. Deci, dar cei mai importanţi kurzii și balochi, printr-o înarmare și a kurzilor, ar putea duce la aceste mișcări puternice de jur împrejurul graniței. Kurzii care ar putea să, undeva, să ducă la inflamarea altor mișcări în Kurdistanul irakian și mai departe spre Turcia. Aceasta reprezintă și un risc de securitate la adresa Turciei.

Turcia este foarte atentă la aceste mișcări și, în special, la kurzi. De asemenea, Turcia este atentă la această presiune migrațională. Deci, odată ceea ce ați menționat dumneavoastră, cu inflamarea și înarmarea acestor etnici, ar putea exista și un anumit flux migrațional spre anumite state din zonă, în particular Turcia.

Deci, scenariile nu sunt eliminate de pe masă, sunt reale, însă toate acestea necesită timp, ceea ce președintele Trump spunea patru săptămâni. Cred că toate acțiunile acestea ar dura luni. Dacă intrăm în alte scenarii, putem merge și mult mai departe. Dar să sperăm și noi să avem o opțiune optimistă și anume de reîntoarcere la masa negocierilor cât mai curând posibil. Deja Omanul face presiune pentru așa ceva, dar vom vedea dacă se va ajunge la acest moment al ajungerii din nou la masa negocierilor, la diplomație. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰