Video De ce amână Donald Trump semnarea acordului cu Iranul

Una peste alta, dincolo de tehnicile de negociere de ultima suta de metri ale fiecăreia dintre părţi, memorandumul de pace ar presupune de fapt extinderea armistiţiului pentru încă 60 de zile timp în care să fie eliberată Strâmtoarea Ormuz fără taxe de trecere, să dispară marina americană din regiune, iar Iranului să-i fie ridicate sancţiunile progresiv.

Programul nuclear- motivul pentru care Trump a pretins că a intrat în Război - e lăsat pentru o dată ulterioară. Teheranul doar promite că nu va urmări să obţină arma nucleară, ceea ce a mai tot promis şi a asigurat în absolut toate rundele anterioare de negocieri, dar nu e prevăzută o cale concretă pentru a dispune de uraniul îmbogăţit aproape de componenta nucleară al regimului islamic. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Flavius Caba-Maria, preşedintele MEPEI - Middle East Political and Economic Institute, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

Buffer-ul acesta de câteva zile, pe care și-l ia Donald Trump să se mai gândească. Spuneți-mi, vă rog, care e calculul strategic și de această dată? 

- Da, odată, orice acord, până nu-l vedem semnat, nu-l putem considera. Și de aceea și președintele Trump este recunoscut pentru faptul că se răzgândește foarte frecvent și nu numai privind acordul cu Iranul, ci în principiu cam orice acțiune pe care dorește să o adopte. Aceasta nu este sigură până în momentul în care este implementată. 

Bun, dacă mergem acum la nivelul acestui acord. Există două mari opțiuni și anume, în momentul de față, pe care președintele Trump le are la dispoziție și anume una, să ajungă la acest acord, dar pe baza unor concesii, fără anumite concesii, partea americană nu ... va fi foarte dificil pentru partea americană să ajungă să semneze un acord, chiar dacă, exact cum l-ați menționat dumneavoastră, un acord în două părți, și anume, o înțelegere inițială care este urmată de o perioadă 30 la 60 de zile, în care să se implementeze un mecanism de negocieri privind un acord nuclear.

Iar a doua varianta pe care o are la dispoziție președintele Trump ar fi o escaladare masivă a situației militare din Iran, ceea ce este puțin probabil, sau cel mai puțin probabil să asistăm la așa ceva, adică în vederea schimbării regimului. 

Astfel, orice acțiune militară pe care ar dori să o escaladeze în Iran ne-ar aduce exact în punctul din ceea ce s-a întâmplat în martie, în aprilie, adică o escaladare punctuală, Iranul va riposta la nivel regional și ne vom întoarce iarăși la faza unei discuții, unei încercări de negociere a unui acord. 

În contextul în care Iranul, în momentul de față, consideră că nu a capitulat, nu este învins, consideră că are anumite atuuri, și anume acest mod de gestionare a strâmtorii Ormuz, e foarte dificil să facă sau să accepte toți termenii ca la un fel de capitulare pe care Statele Unite dorește să impună. Există încă dezacorduri privind modul în care să abordeze problematicile și aţi  menționat și dumneavoastră. 

Una dintre chestiuni este modul în care să fie gestionată Strâmtoarea Ormuz. Există aceste discuții și anume ca Strâmtoarea Ormuz să fie gestionată printr-un mecanism comun între Iran și Oman. Aceasta în special după încheierea și acordului nuclear. 

Deocamdată nu se cunoaște dacă în această perioadă de 30-60 de zile se vor percepe taxe, nu se vor percepe taxe, dar se dorește ca la final să existe un mecanism de percepere a unor taxe pe care ei le numesc taxe de serviciu, nu taxe de tranzit. 

- Chiar de mediu, pentru că vorbeau inclusiv despre asta. Pentru că vorbeați de Oman, ce a fost cu amenințarea asta dinspre Donald Trump, dar și dinspre Scott Bessent, am văzut în conferința de presă pe care a susținut-o la Casa Albă, la adresa Omanului și cu ce fel de reverberație vine ea în relația dintre Statele Unite și partenerii din regiune? 

- Prin aceasta, nu cred că a avut o ieșire foarte diplomatică președintele Trump față de partea omaneză și sublinez faptul că Omanul este principal partener sau partenerul tradițional al Statelor Unite din zonă. Primul tratat de prietenie cu Oman a fost în 1833 semnat. A fost primul stat care a permis statelor Unite să folosească bazele militare din zona Golfului.

De asemenea, relațiile de cooperare dintre cele două state și pe linie economică sunt foarte bune.  Există și acorduri de liber schimb. Deci, atitudinea aceasta a președintelui Trump cel mai probabil va deranja și partea omaneză și, exact cum ați menționat dumneavoastră, va avea reverberații la întreg nivelul Golfului. Statelor din Golf și anume și celelalte state din Consiliul de Cooperare al Golfului vor analiza această reacție. 

De ce? Pentru că în momentul în care situația, bineînțeles, e vorba de situația regională, președintele Trump își schimbă poziția și nu ține cont de aceste relații apropiate și în care Omanul s-a implicat în mediere, dar există și probabil o altă explicație și anume faptul că Ministrul Omanez de Externe a criticat în luna martie, după începerea operațiunilor în Iran, atitudinea delegației americane de la Geneva și implicit atitudinea președintelui Trump sublinind faptul că la Geneva aproape că au ajuns la închierea unui acord iar președintele Trump a întrerupt acele negocieri.

Rolul de mediere al Omanului este foarte important în zonă. De ce? Omanul este un stat care nu aparține confesiunii nici şiite, nici sunite. Ei sunt ibadia, adică a treia ramură a musulmanilor. De aceea locul, și cum le-ați menționat și dumneavoastră, bineînțeles, ca Elveția Orientului Mijlociu. E important. Pe lângă locul geografic pe care îl are, are și această unicitate, adică alt tip de confesiune care îi înclinată spre mediere.

De asemenea, Omanul nu poate renunța la relația tradițională, istorică, cu Iranul. Ei înțeleg cel mai bine ceea ce înseamnă evoluția Imperiului Persan de-a lungul timpului. Omanezii au avut cooperări cu Iranul de-a lungul istoriei.

Deci, realitatea geografică ne duce, ne transcende de această atitudine politică de moment a președintelui Trump. Pentru ei e mult mai importantă relaționarea cu vecinul geografic, şi anume cu Iranul, pe care îl cunoaște foarte bine. De asemenea, și Qatarul și alte state din Golf abordează această problemă regională tot din perspectivă geografică, decât dintr-o perspectivă a aceasta a asigurării securității de către Statele Unite, care s-au dovedit din perspectiva lor puțin precară în acest conflict.

- Și atunci vă întreb direct, în urma acțiunilor pe care Donald Trump le-a întreprins la adresa aliaților din Orientul Mijlociu, din Golf, a pierdut Orientul Mijlociu la nivel de percepție, la nivel de soft power, la nivel de influență, indiferent când se încheie acest război? 

- Din punct de vedere al imaginii, nu-i neaparat să piardă în totalitate. De ce? America, per se, va rămâne puterea militară numărul unu în lume, dar cel mai probabil, după închierea acestui conflict, statele din regiune îți vor reanaliza modul de abordare, în special pe domeniul securitar cu Statele Unite și vor încerca să găsească o altă modalitate de abordare securitară, o nouă, a stabilit o nouă arhitectură de securitate regională. Deci, imaginea a fost afectată a președintelui Trump și implicit a Statele Unite la nivelul Consiliului de Cooperare al Golfului.

- Mai e o chestiune. Donald Trump e acest om de afaceri, da? Om de vânzări. Avem acest memorandum, așa cum îl vedem în acest moment, cu câteva puncte esențiale, cu varianta nucleară lăsată la urmă și mai vedem după cele 60 de zile. Cum poate să vândă publicului intern acest memorandum? Am intrat într-un război pe care nu l-a provocat altcineva, am plătit o grămadă de bani pentru asta, plătiți și voi cetățenii în fiecare zi și prin inflație și prin prețurile de la pompă. Ce am câștigat totuși?

- Cred că acesta este cea mai bună întrebare și anume cum va reuși să-l vândă și cred că, bineînțeles, el încearcă să găsească soluții și cum să-l vândă și vrea să-l prezinte ca reușită mult mai bună, că altfel nu poate să-l vândă, pentru că rezultatele acordului vor fi aproape similare cu acordul din 2015, dacă nu chiar mult mai nuanțate decât respectivele. Deci va trebui să găsească această formulă astfel încât să-l poată vinde și probabil și cu sprijinul părții iraniene.

Partea iraneană, dacă va ajuta administrația Trump astfel încât să prezinte că acest acord este unul bun, este facil și atunci ar putea să-i sprijine din punct de vedere al imaginii, dar în fond tot acest mecanism, acest acord atât parțial, adică prima parte cât și acordul final privind dosarul nuclear, sunt mult mai slabe, să spun așa, mai diluate decât ceea ce s-a discutat la Geneva și în momentul când s-a retras președintele Trump unilateral în 2018. Va fi foarte dificil să-l vândă. 

- Deci are un deal mai prost, asta spuneți.

- Da, e foarte dificil să-l vândă și de aceea și președintele Trump în prezent se află sub două mari presiuni. Sub o presiune a părții israeliene care dorește să includă foarte multe aspecte privind dosarul nuclear chiar în prima înțelegere și anume cu desfacerea întregului program nuclear, distrugerea întregului program nuclear dacă se poate și îndepărtarea aceei cantități de uraniu îmbogățit de pe teritoriul iranean să fie scoasă sau trimisă către o parte terță.

În schimb, partea iraniană nu dorește să renunțe cel puțin la conceptul de program nuclear și de aici apar o serie de alte discuții pe care le avem și au fost discutate în detaliu și anume parte de program nuclear civil sau să accepte un anumit număr de ani să suspende programul nuclear, dar pe general îl va menține, ceea ce reprezintă totuși din perspectiva Teheranului un aspect pozitiv.

Pe de altă parte, mai este și presiunea unor republicani din apropiația ai președintelui Trump și anume care nu sunt de acord astfel încât Iranul să beneficieze de anumite concesii cum ar fi și concesiile de accesul la fondurile înghețate fondurile înghețate în exterior și bineînțeles această ridicare a sancțiunii să se facă treptat și aproape nici să nu se facă în întregim. Deci există foarte multe elemente de presiune ceea ce îi limitează manevra președintelui Trump de a vinde acest acord ca unul de succes.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰

Înapoi la Homepage