Video Doctor în Teologie: Trump s-a supărat pe Papa Leon într-o manieră "grotească, la limita blasfemiei"

Faptul că iranienii încearcă să ajungă la lansatoarele de rachete din tunelurile subterane acum blocate de moloz e confirmat şi de o investigaţie CNN, pentru că întotdeauna trebuie să ne uităm cu scepticism la declaraţiile făcute de MAGA.

Pete Hegseth ameninţă şi cu o blocadă navală extinsă, iar şeful Forţelor Armate Americane Reunite a reiterat avertismentul că nici o navă nu ar trebui să încerce măcar să depăşească Strâmtoarea Ormuz pentru că va fi interceptată şi sechestrată. 13 nave au făcut cale întoarsă la ordinul american, arată acesta.

Dar dacă ne uităm pe imaginile din satelit şi verificăm ceea ce susţin oficialii americani, vedem că două nave sancţionate de SUA au reuşit totuşi să ocolească blocada după ce au urmat un traseu foarte sinuos. În paralel, economia americană capătă din ce în ce mai multe valenţe asemănătoare cu ceea ce s-a întâmplat în al doilea Război Mondial, când Ford, General Motors şi Chrysler au produs mai puţine automobile şi mai multe arme. Pete Hegseth le-a cerut producătorilor americani de automobile să treacă pe fabricarea de armament pentru militarii SUA, pentru că armistiţiul le serveşte şi americanilor pentru reînarmare. 

Una peste alta, Ministerul Iranian de Externe susţine că blocada Strâmtorii Ormuz de către americani ar putea duce la întreruperea armistiţiului înainte ca acesta să expire, în timp ce consilierul noului ayatollah spune că acesta nu îşi doreşte un armistiţiu şi susţine că ar fi foarte bine dacă SUA ar lansa o invazie terestră în Iran, pentru că astfel foarte mulţi americani ar fi luaţi prizonieri şi ar fi folosiţi ca monedă de schimb.

Dincolo de retorica aceasta ameninţătoare de ambele părţi, situaţia din Ormuz e foarte delicată. SUA ar vrea să înceapă deminarea, dar operaţiunea e cât se poate de dificilă, pentru că iraienii nu mai folosesc mine clasice care se bazau pe contactul fizic cu nava să o deterioreze. Acum utilizează mine moderne, cu senzori magnetici şi acustici pentru a detecta vasele cu puţin timp înainte să detoneze focoasele. Teheranul are şi un model mai periculos, respectiv o mină cu formă conică, realizată astfel pentru a împiedica detectarea sonarului şi care se plasează pe fundul mării.

Între timp, războiul dintre Papa Leon şi Donald Trump are un nou episod. Suveranul Pontif i-a demonstrat iarăşi preşedintelui american că nu e deloc impresionat de atacurile sale, cu atât mai puţin de cele ale proaspătului convertit catolic, J.D. Vance. Fără să îl numească direct, Suveranul Pontif a venit cu un nou mesaj ţintit în disputa cu preşedintele american. Spune că lumea e devastată de o mână de tirani. Şi a făcut referire la cei care au manipulat însuşi numele Domnului întru propriul câştig. Şi i-a criticat pe liderii care cheltuiesc miliarde pentru războaie. 

Papa Leon a beneficiat acum şi de susţinerea Arhiepiscopului de Canterburry, de Sarah Mullally, prima femeie care conduce Biserica Anglicană. Aceasta i-a îndemnat pe cei 35 de milioane de anglicani din întreaga lume să fie alături de Papa Leon în susţinerea pacii şi a dreptăţii. 

Oricum, războiul din Iran şi declaraţiile contradictorii ale lui Donald Trump nu fac decât să accentueze şi criza combustibililor. Directorul Agenţiei Internaţionale de Energie a vorbit despre o criză fără precent, din nou, dar a fost mult mai specific de această dată. Şi a spus că în cazul în care Strâmtoarea Ormuz nu se redeschide rapid, de la finalul lunii viitoare, şase săptămâni e termenul mai concret, avioanele vor rămâne fără kerosen, pentru că 75% din importurile europene vin din Orientul Mijlociu.

Asta înseamnă că pentru a susţine războiul lui Donald Trump şi Beniamin Netanyahu, veţi plăti nu doar cu bani în plus pe toate produsele, ci chiar cu vacanţa de vară pe de-a întregul, pentru că aşteptările sunt în acest context ca liniile aeriene să fie nevoite să anuleze multe dintre curse. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Radu Preda, conferenţiar universitar, doctor în Teologie, la Universitatea Babeș-Bolyai, care a oferit un interviu în exclusivitate lui Marius Pancu, pentru Observatorul de Noapte. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Unde sau când s-a depășit limita blasfemiei, dacă s-a depășit, în discursul lui Donald Trump? 

- Nu știu, perioada aceasta a doua, cel puțin, a preşedenției lui Trump a intrat cu siguranță în manualele de comunicare. Pentru că s-au folosit toate tricurile posibile și la cel mai jos nivel. De la caricaturi cu materialele fecale aruncate peste demonstranți din orașele americane și până acum la acest duel absolut absurd din partea lui.

Adică Donald Trump, care revendica pentru sine Premiul Nobel pentru Pace, se înfurie pe cel care propovăduiește pacea. Adică n-are nicio logică. Adică disonanța cognitivă este din ce în ce mai evidentă. Și cred că și cei care sunt la noi în România sau în alte locuri, MAGAioții ăștia ar trebui să-și pună problema coerenței minimale. 

Ce ne oferă spectacolul? Din păcate această măreață democrație care este cea americană este a unei lipse de coerență și de viziune. Pentru că vedem iată și știrile economice. Vedem din toate punctele de vedere că cursul nu este cel firesc. E ceva forțat, ceva care nu cred că ne va duce noua, nici americanilor, dar nici nouă, europenilor ceva neapărat bun. 

- Din perspectivă teologică unde se încadrează lucrurile pe care le-a făcut Donald Trump? În ultima săptămână, să spunem, dincolo de atacurile pe care le-a lansat la adresa Papei Leon, s-a ipostaziat în acele imagini cu inteligență artificială ca Iisus, Iisus vindecător. S-a îmbrățișat cu Iisus într-o altă imagine. Sunt câteva imagini generate mai vechi cu inteligență artificială în care el însuși e Papă întronizat pe scaunul papal. Ce înseamnă asta din perspectivă teologică? 

- Înseamnă să te joci cu focul, în primul rând. În sensul că te joci cu credința oamenilor. Oamenii pot avea opțiuni politice diferite, dar nu îi poți forța să te aleagă pe tine sau să te aprobe sau, dimpotrivă, să te combată pe criterii de religie sau de modul în care tu înțelegi religia. Aici Donald Trump depășește o limită foarte serioasă, apelând la nu știu ce apelează el. Adică el nu vrea să i se spună pe nume unui lider care are la îndemână o armată și care pornește și războaie.  

Nu calitatea războiului sau legitimitatea lui e pusă în discuție de către Papa Leon ci, în general, conflictul ca soluție de rezolvarea a unor diferende. Deci, din acest punct de vedere, Papa nu e nici măcar un inovator. Este consecvent inclusiv fericirilor din Noul Testament și făcătorii de pace. 

Ori, din punctul acesta de vedere, Papa este consecvent evanghelic cum spuneam, iar Donald Trump se supără degeaba și se supără de o manieră însă foarte grotescă. La limita blasfemiei, într-adevăr. Aici putem să-l încadrăm ca fiind un personaj atât de important politic. Preşedintele Statele Unite care însă apelează inclusiv la această formă dizgrațioasă, din punctul meu de vedere, pentru că nici măcar nu are bun gust. Este ceva incredibil. E noaptea minții, cum se spune în limbajul popular.

- Pace adusă prin forță, au spus-o în nenumărate rânduri oficialii de la Casa Albă, Pete Hegseth pe de-o parte, Donald Trump pe de altă parte și dacă ne uităm că pomeneați așa de cei care îl susțin în continuare pe Donald Trump, poate chiar și în România, dacă ne uităm pe diferite grupuri de discuție ale celor din cultul evanghelic, de pildă, care l-au susținut pe Donald Trump, justifică demersurile lui Donald Trump prin următorul verset. Am venit să aduc sabia, nu pacea. Ce înseamnă această instrumentalizare și gimnastică mentală din perspectivă, iarăși din perspectivă religioasă? 

- În primul rând, din punct de vedere al Evangheliei a Bisericii lui Hristos, că nu vorbim despre altă biserică, orice formă de violență este condamnată. Pentru că ea este inclusiv în Vechiul Testament trecută la printre cel mai importante porunci, aceea de a nu ucide. Ori mai mult decât atât, fericirile aduc făcătorilor de pace o atenție, dau o atenție deosebită.

De ce? Pentru că crima, că este motivată statal, că este motivată strategic, este totuși un act  neplăcut lui Dumnezeu la propriu. Pentru că Dumnezeu nu ne creează ca noi să ne măcelărim între noi. Pe de altă parte, este și un realist politic pe care trebuie să-l acceptăm. Că nu putem cu predica să pacificăm Orientul apropiat, sau să-i convingem pe iranieni să nu facă bombă atomică. Eu pot înțelege din perspectivă realist, geopolitic, anumite decizii. Dar să nu fie îmbrăcate într-o haină religioasă, pentru că nu au nimica religios acolo finalmente. Pentru că pe teren mor inclusiv civili, oameni nevinovați, exact cum mor și în Ucraina. S-au văzut și zilele trecute imagini cu blocuri lovite de rachete, de dronele rusești.

Deci, din punctul ăsta de vedere, niciun lider religios nu va putea să justifice violența, chiar dacă ea este clamată în numele unei viitoare eventuale păci. E o contradicție în termeni. Și aici, cred că un om politic serios nu se pune cu litera evanghelică și încearcă doar să lămurească publicul său, în cazul de față cel american, de ce a fost nevoie ca America să cheltuiască niște sume enorme, să bage toată lumea într-o criză care se va anunța nu doar energetică, ci cred că și una economică, pentru că toate previziunile spun foarte limpede că creșterile prognozate pe anul acesta nu vor mai putea fi ținute în condițiile de față.

Așadar, deci, bagi o lume întreagă în criză, dar măcar explică de ce face acest lucru, care este miza reală până la capăt, și nu doar că o amenințare cu fictivă bombă atomică. Sunt mai multe lucruri acolo care ar trebui de discutate.

Ori, teologic, repet, lucrurile sunt deja depășite la un nivel la care nu le-au avut niciodată. Deci, primul papă de origine americană, născut în America, se confruntă cu un președinte al propriului său stat, că el e totuși cetăţean american, are pașaportul de american Papa Leon. Se confruntă cu un președinte care se pare că nu înțelege o chestie elementară, că rolul bisericii nu este să împartă războaiele în bune și în drepte și nedrepte, ci pur și simplu să apere demnitatea umană în orice condiții, chiar dacă este absurd. 

- Pomeneaţi, vă citez acum, MAGAioţii de pe la noi. Și, într-adevăr, mișcarea MAGA din Statele Unite a inspirat, cât se poate de puternic, mișcări politice la noi în țară. Vă întreb dacă vi se pare că există în analiza dumneavoastră riscul de contagiune, asupra anumitor lideri politici de la noi din țară. 

- Păi, scuzați-mă, la noi este un talcioc pseudo-spiritual de toată frumusețea, dacă e să zicem așa lucrurilor pe nume. Uitați-vă ce fac AUR, ce fac alte, eventual, fracțiuni care se dau naționaliste, credincioase și defilează cu steagul tricolor și cu icoanele pe străzi. Degeaba noi suntem dincolo de hybris. Suntem într-o formă de carnaval pseudo-identitar care va costa și Biserica, din păcate,  pentru că mulți din Biserică, credincioși, dar și clerici, au o înțelegere față de această formă.

Nu-și dau seama că lăsând ca Evanghelia lui Hristos să fie manipulată în halul ăsta, noi aducem de fapt un deserviciu major misiunii pe care o avem în societate. Deci lucrurile ăstea să se vor întoarce împotriva celor care astăzi defilează cu icoane. 

- Când spuneți o înțelegere, adică închid ochii la astfel de manifestări? 

- Păi nu, dar unii chiar și sprijină. Deci eu văd și pe pagina mea de Facebook, văd și peste alte medii, văd cum, practic, oamenii noștri care se declară credincioși, te înjură automat dacă ridici niște probleme principiale legate de transformarea argumentului religios în argument politic. Și te fac, în tot felul, mai cu seama pe mine care sunt și preot, dar eu totuși predau o disciplină care se cheamă teologie socială, adică etică. 

Ori etica publică a Bisericii este acum pusă la grea încercare. Lasă la parte faptul că noi nu avem o cultură a dezbaterii, nici în Biserică nici în societatea largă. Și aceste lucruri se decontează dureros pentru momentul în care ne aflăm. Repet, care este și economic, nu doar ideologic foarte dificil.

- Ce ar trebui să facă Biserica Ortodoxă de la nivel central în raport cu aceste mișcări politice care încearcă să acapareze cumva imagine religioase și să o instrumentalizeze în propriul folos politic? 

- Păi în primul rând să se delimiteze mai limpede și mai clar de toată direcția aceasta care are, oricât am vrea noi să evităm cuvântul, are totuși o direcție putinistă. Pentru că nu putem evita adevărul crunt că noi, de fapt, suntem aici în plin război hibrid. Chiar dacă nu-l vedem cu toată  brutalitatea cum are el loc concret ,la cald, în Ucraina, de pildă. Sau cum are loc, fără neapărat să fie cu gloanțe, dar în Republica Moldova, dincolo de marginea cealaltă a Prutului.

Deci, din punctul meu de vedere, Biserica ar trebui să fie puțin mai vocală și mai clară. Pentru că a pescui în ape tulburi și a argumenta că Biserica este neutră politic este o formă de autominciună. Nu există neutralitate a Bisericii. Pentru că Evanghelia însăși trezește iată reacții de genul celor a lui Trump.

Adică, deja Evanghelia Lui Hristos este un program, nu de conducerea lumii, dar de conducerea omului. Astfel încât omul să fie mai apropiat de chemarea lui spirituală decât de animalitatea din care și cultura vrea să-l ridice.Vâzând lucrurile, Biserica a trebuit să-și facă tema mai clar prin oamenii ei de vârf. 

- Am ajuns de la Donald Trump la realitatea noastră pentru că sunt în acest principiu al vaselor comunicante realitățile politice. Dar pentru că tot ați făcut mențiunea asta am căutat rapid anumite discursuri care mi-au adus aminte de scena politică de la noi și m-am oprit la discursul lui Călin Georgescu de după alegeri în care spunea așa: după primul tur a fost legea înmulțirii minunate a Lui Hristos, a celor 5 pâini și 2 pești care s-au înmulțit la 2.120.000 de voturi. 

Dacă e să faceți comparația asta, pentru că de ce mă refer la Călin Georgescu, pentru că a fost liderul cel mai vizibil în ultima perioadă care s-a lipit de limbajul acesta religios. Dacă ar fi să faceți o comparație între Călin Georgescu și felul în care se raportează acum Donald Trump la religie, unde se suprapun cei doi? Care sunt asemănările? Care sunt deosebirile? 

- Ei se suprapun în cea mai mare asemănare pe care o are populismul oriunde în lume aceasta. Și anume că și unul și altul își epuizează instrumentul rațional, democratic validat ca atare de instituții, nu doar de voturi unor mase indistincte. Ori atât Donald Trump cât și Georgescu al nostru. Asta fac golesc de sens democrația.

Câte vreme se proiectează în termeni profetici, mesianici, ori așa ceva, repet, este o formă de talcioc, de carnaval nici măcar distractiv. Adică este o amestecătură de raporturi și de niveluri, de discurs care toate trimit către același lucru. Când nu ai nimic de spus în politică și când nu ai soluții, faci scandal. Faci scandal, faci gargară cum se spune. Deci este o formă de butaforie și de golire de sens a exercițiului democratic. 

- În momentul în care exista Călin Georgescu în postura de candidat și vedeam toate aceste discursuri mesianice cum le spuneaţi dumneavoastră, personal am fost cel care a făcut de nenumărate ori solicitarea către Patriarhie să lămurească un aspect. Dacă e, revin la hybris, dacă e hybris ce face Călin Georgescu proiectându-se așa ca salvatorul patriei Dumnezeu. Vă întreb pe dumneavoastră dacă a fost sau nu în declarațiile lui Călin Georgescu o formă de hybris atunci, pentru că de la Patriarhie n-am primit un răspuns. 

- Îmi pare rău că n-a spus nimic de la Patriarhie, dar de alminteri noi ne certăm noi între noi, în interiorul Bisericii cu noul purtător de cuvânt care nu comunică nimic, nu poartă nimic, nici măcar răspunderea cuvântului. 

Dar ce să zic, Georgescu, și îmi cer scuze că spun așa direct, din punctul meu de vedere personal  și să nu se supere nimeni, nu vreau să jignesc pe cineva și dreptul la replică există, bineînțeles. Din punctul meu de vedere, el practică o șarlatanie semantică. Ne lasă impresia că ne spună ceva cu adevărat cu sens și cu miez inclusiv religios.

Nu este așa, omul acesta n-a nimic de-a face cu Evanghelia lui Hristos, este complet paralel și faptul că decupează anumite citate, anumite trimiteri, anumite imagini, metafore de natură așa-zis, biblică, nu face decât să fie confuzia și mai mare de aceea, asemenea limbaj.

După părerea mea, nu are ce căuta, repet, în oferta publică a politicii, a democrației. Deci oamenii aceștia și în America de după Trump și în România post-AURită și aiurită va trebui să refacem definițiile fundamentale ale valorilor pe care le putem transporta în spațiu public și din partea societății civile din care face partea biserică, dar și din partea politicienilor, acelor angajați să le aplice prin politici 

Deci avem de-a face cu un impas enorm de limbaj comun, tocmai pentru că se mută fraudulos granițele. Când vorbim religios despre situații care sunt eminamente politic, când ajungem să vorbim de politică în anumite chestiuni care țin totuși de teologie.

Ori această confuzie permanentă nu poate funcționa pentru că ea lovește atât în credibilitatea bisericii și mai cu seama decât atât, o spun ca cetățean acum, nu doar ca preot și ca profesor de teologie lovește în însuși autenticitatea exercițiului democratic.

Noi am ajuns acum... o să ajungem la balamuc în felul acesta, dacă continuăm. Dacă mai există încă o cotură de genul acesta de pseudo-campanii, pentru că ăstea nu mai sunt campanii. Când vii cu limbaj religios, vii cu autoritatea pe care tu o furi acelor care în mod îndreptuit o au și atunci cu această autoritate zăpăcești pe oameni. Deci este o formă de narcotism politic care nu are cum să continue așa. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰