Video Inginer structurist, despre marea problemă a blocului explodat din Rahova: Codul de proiectare interzice

Fisura pe unde a scăpat gazul ar fi fost la o conductă din afara blocului, în subteran, înainte de robinetul închis. Ţeava de gaze a fost avariată, cel mai probabil, de un cablu electric, lângă care fusese trasă şi care ar fi făcut scurt circuit. Altminteri, locatarii vorbeau şi de o pană de curent înainte de explozie, iar unul dintre vecini povestea chiar că i s-a ars frigiderul când electricitatea a repornit.

Oficialii spun că au găsit şi explicaţia pentru care deflagraţia s-a produs la etajul 5 al blocului. Gazul s-a acumulat pe coloana de aerisire a clădirii, prin sistemul de ventilaţie. Aerisirea era blocată, obstrucţionată, la etajul 5, motiv pentru care s-a produs o acumulare de gaze uriaşă. Directorul din Poliţia Română atrage atenţia că aceste piste pe care le are structura sa de investigaţii trebuie confirmate şi de specialiştii de la INSEMEX, institutul pentru protecţie antiexplozivă. 

Între timp, Guvernul a venit cu o soluţie pentru locatarii care nu mai pot trăi în propriile apartamente. Imobilul va fi reconstruit, însă ei nu vor mai avea calitatea de proprietari, ci de chiriaşi ai statului. E varianta de lucru în acest moment. Executivul le oferă, totuşi, posibilitatea de a cumpăra apartamentul refăcut. Practic, trebuie să plătească de două ori pentru acelaşi spaţiu locativ. Numai că reconstrucţia blocului nu se face de pe o zi pe alta. Există paşi mulţi şi complicaţi, aşa că situaţia poate să treneze mai mulţi ani pentru că, în momentul de faţă, nu avem nici măcar legislaţie pentru aşa ceva. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Matei Sumbasacu, inginer structurist. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Punând cap la cap aceste noi date, aceste noi piste ale anchetatorilor, ce vă spun dumneavoastră despre felul în care s-a propagat șocul, unda de șoc, explozia și despre felul în care ar fi putut afecta structura? 

- Este totuși devreme să ne pronunțăm exact. Știm că datele tot încep să apară. Avem de a face cu o explozie foarte puternică. Asta este un consens la nivelul specialiștilor, la nivelul celor care au intrat în acea clădire și celor care au văzut efectul exploziei. Știm că clădirea a fost foarte afectată. Atenție, nu este un sistem structural dintre cele vulnerabile. Când zic vulnerabile, zic vulnerabile la seism, dar vulnerabile în general. Probabil dacă această explozie ar fi avut loc într-un alt fel de sistem structural, într-o clădire mai veche, am fi vorbit acum despre o tragedie de proporții mai mari. 

- Adică ar fi căzut cu totul? 

- Absolut. Se putea antrena un colaps general. Așadar, în ciuda tragediei și a dimensiunii tragice a evenimentului, putem spune totuși că structura s-a comportat aproape neașteptat de bine. 

- Puteți să faceți o comparație tipul ăsta de impact cu impactul pe care l-ar avea un cutremur de cât, de exemplu? 

- Este foarte greu de făcut pentru că sunt tipuri de impact diferite. E adevărat, ambele se transmit prin unde, cutremurul chiar se transmite și prin unde de presiune, undele primare, așa cum este o explozie. Explozia este practic o comprimare a aerului și o emanare radială a acestui front de aer comprimat. Și niște unde seismice se compară cu aceste unde de explozie. Atât că cutremurul este un fenomen mult mai complex. El generează accelerații la baza clădirii care se transformă în oscilații ale clădirii, pe când explozia generează pur și simplu niște eforturi de forfecare, de străpungere a elementelor. Deci nu sunt neapărat două fenomene comparabile și nu se poate face o echivalare între această explozie și un cutremur. 

- Acum, ce știm pe noile date, noile piste de la anchetatori eșa - că s-ar fi propagat acumularea de gaze pe coloana de ventilație până la etajul 5, unde ar fi dat de un obstacol. Acel obstacol a produs acumularea. În momentul în care cineva a aprins un bec, a dat drumul la foc, s-a produs explozia. Vă întreb, poate să fie, pe acest parcurs de care vorbesc anchetatorii, un deficit structural care să fi facilitat explozia? 

- Pot fi multe lucruri. Poate fi aș zice, mai degrabă, o chestie care ține de mentenanța clădirii, de eliberarea acestor trasee de aerisire care sunt prevăzute din proiect. Sunt mulți oameni care fac mici modificări, iarăși, nu vorbesc neapărat de modificări structurale, dar mici modificări ale băilor, spre exemplu, și înfundă uneori chiar fără să vrea canalele de aerisire. Spre exemplu, dacă se lucrează la un etaj superior, pot cădea bucăți de tencuială, pot cădea materiale care să înfunde acea aerisire și nimeni, practic, să nu știe acest lucru până când se întâmplă astfel de accidente. 

- Și iarăși încerc să înțeleg, pentru că sunt neofit, dacă nu era blocajul ăla la etajul 5 și nu era niciun blocaj pe coloana respectivă de ventilație până la etajul 8, ce se întâmpla cu gazul? Mai exploda? 

- În mod normal, nu s-ar fi acumulat atât de mult. Asta putem ști. Nu știm dacă urma un alt blocaj. În mod normal, aceste canale de aerisire, la partea superioară a blocului, sunt deschise. Deci, în teorie, ar fi avut pe unde să se elibereze acel gaz. Dar sunt doar supoziții. Acum nu știm exact ce s-ar fi întâmplat. Nu știm sigur nici dacă exista acel blocaj sau nu. Trebuie să așteptăm concluziile anchetei. 

- Aveți alte suspiciuni aici? Pentru că vă văd foarte sceptic la pista pe care a avansat-o directorul Direcției de Investigații Criminale din Poliția Română. 

- Nu, nu, nu. Cred că este un nivel de circumspecție care este sănătos în acest moment al anchetei, pentru că datele sunt foarte preliminare. Anchetatorii au ajuns acolo și au putut să investigheze locul exploziei la ceva timp. Ați văzut cum se schimbă aceste teorii de pe o zi pe alta. Eu, fiind inginer și lucrând cu date concrete, prefer să aștept date mai de încredere. 

- Atunci pe date concrete despre cum se fac lucrurile, nu despre cum a fost aici. Iarăși, eu n-am văzut construindu-se niciodată un bloc în viața mea sau o clădire. Dumneavoastră ați văzut. E cutumiar ca țeava de gaz să fie în aceeași casetă, în același tunel, cu firul de electricitate și înțeleg chiar cu conducta de apă? 

- Absolut nu. Aceasta este o problemă care ține de siguranța la incendiu și acolo există norme, există norme tehnice, există un cod de proiectare care interzice orice astfel de situație care poate genera un incendiu sau o explozie. Spre exemplu, oriunde avem un caz legat, unde avem un tavan fals și deasupra avem cabluri electrice, este absolut necesar în anumite tipuri de clădiri să avem detectoare de fum deasupra acelor cabluri. Pentru că dacă pățesc ceva cablurile, și știm că de multe ori pățesc, trebuie ca cineva să știe că se întâmplă ceva acolo și nu avem contact vizual. Este similar cu acest caz, nu este fix același, dar înțelegeți că acolo unde nu vedem este nevoie de un tip de detecție pentru a preîntâmpina astfel de situații sau cel mai bine evităm astfel de situații. 

- Pun un bemol aici și mă întorc imediat pentru că este foarte interesant și la ceea ce spuneți de aspectele astea practice. Am fost inundați cu toții, în ultimele zile, de întrebări de la telespectatorii care vor să știe ce să facă să nu se întâmple așa ceva. Au fost luate cu asalt și firmele de gaz și vreau să revenim la asta. Dar până atunci, spuneți că absolut nu, nu e cutumiar să fie toate cele trei în același tunel. Asta înseamnă că aici a fost o eroare de proiectare, dacă se confirma asta? 

- O eroare de proiectare, o eroare de execuție. Iarăși una este ce e într-un proiect tehnic, în măsura în care acesta există, și alta este ce se transpune în realitate. De la proiect până la realitate este distanța, dacă vreți, distanța asigurării calității în execuție. Deci cât de bine se respectă acel proiect. Trebuie ca specialiștii să vadă pe ce proiect s-a făcut această intervenție sau pe ce proiect s-a trasat această execuţie, s-a pozat acea conductă de gaze în același canal cu cablurile electrice. Dacă acela era proiectul, trebuie văzut dacă era un proiect aprobat, verificat și dacă nu era acela proiectul, dar aceasta e realitatea, trebuie văzut cine a executat și cine a verificat calitatea în execuție, pentru că probabil e o problemă acolo. 

- Până astăzi, ipoteza cea mai vehiculată era că cineva a dat drumul la gaz. Acel cineva putând fi chiar un vecin. Acum, noi toți care trăim în România, n-am fi mirați să se întâmple asta, pentru că toți am văzut câte e un vecin care se pricepe mai bine decât specialiștii. Și asta a fost marea spaimă a ultimelor zile. Se putea întâmpla, categoric. Ne-am lămurit cu toții că s-ar fi putut întâmpla. Ce facem cu spaima asta, astfel încât ea să nu se materializeze? Cum o preluăm și o transformăm în pildă, astfel încât, prin normele de construcție, prin normele de execuție, să nu mai fim puși în situația să ne întrebăm dacă cineva ar fi putut da drumul la gaze? 

- Sunt două perspective aici și sunt foarte importante amândouă. Prima și cea mai la îndemână, dar cea mai greu de realizat, este educarea populației. Oamenii trebuie să fie conștienți și informați de faptul că trăim într-o lume cu riscuri complexe și că acțiunile lor pot avea un rezultat catastrofal în cazul în care sunt acțiuni inconștiente. Trebuie să înțelegem că de multe ori nu ne punem doar pe noi în pericol, ci punem un cvartal întreg. Pe de altă parte, a doua dimensiune este dimensiunea ce vine din partea sistemului sau autorităților. Evident nu s-a confirmat acea ipoteză, dar dacă s-ar fi confirmat, din punctul meu de vedere nu este acceptabil să trăim într-un sistem care să permită o asemenea situație, să permită ca siguranța unui întreg cvartal să stea într-un mic sigiliu pus de o firmă care poate fi accesat și rupt de aproape oricine, pentru că lumea este plină de tot felul de caractere, de tot felul de oameni, cu tot felul de predispoziții și cineva care proiectează un sistem conștiincios trebuie să ia în considerare că în acel sistem sunt toate aceste tipuri de oameni și trebuie să facă tot ce ține de el să preîntâmpine astfel de situații. 

- Și mai e o situație care ține de sistem. Nu e neapărat în aria dumneavoastră de expertiză, dar ține de construcții până la urmă. Și anume faptul că Distrigazul, în momentul în care faci o reclamație că există o posibilitate de scurgere de gaz, te trimite către o firmă autorizată. Nu știm cum se dau autorizațiile, nu știm care sunt pârghiile pentru firmele respective și iată că ele, cum a fost și cazul acesta, sunt și inactivate fiscal de multe ori, sunt așa, cumva, dubioase. Ce ar trebui să se schimbe aici? Ce lecții învățăm aici? 

- Nu este, aţi zis foarte bine, nu este neapărat în sfera mea de cunoștințe, dar vorbim, în primul rând, de un monopol, nu-i așa, pe această piață? Și oriunde avem un monopol, statul trebuie să fie foarte atent acolo, ce înseamnă acel monopol și cum se transpune în restricții sau constrângeri pentru populație. Acesta este primul aspect. Și al doilea aspect vreau să vă spun că și eu am primit foarte multe mesaje în ultimele zile de la oameni, și aici e rezultatul unei informări deficitare și până la urmă unei situații inacceptabile, oameni care istoric au simțit miros de gaze pe scara lor de bloc și au sunat la Distrigaz sau au vrut să sune la Distrigaz și au fost foarte, foarte agresiv respinşi și puși la locul lor de Asociația de proprietari, pentru că oamenii au o spaimă de faptul că li se vor tăia gazele și va fi foarte costisitor ca ele să repornească. Nu este normal ca oamenii să evite să ia acțiuni de siguranță și să ezite să ia acțiuni de siguranță pe motive financiare sau de procedură. 

- Lămuriți-ne ce se va întâmpla în continuare, care sunt pașii cu blocul respectiv? Punerea în siguranță, demolarea, înțelegem, totală și reconstrucția. Cum se întâmplă, cât ar putea să dureze și de ce prin programul de consolidare seismică s-ar putea face și nu printr-o altă lege? 

Sunt întrebări foarte bune. În primul rând, cât ar putea dura. Mai întâi vorbim despre această punere în siguranță care trebuie definitivată și care probabil va include și demolarea etajelor superioare, pentru că asta înseamnă punerea în siguranță, aducerea structurii la o stare de echilibru relativ. În momentul când ai niște etaje care nu mai sunt susținute de nimic, trebuie cumva ori proptite, ori eliminate. În principiu, punerea în siguranță este o operație de primă urgență, deci ar trebui să nu dureze foarte mult, dar nu știu exact care este practic planul pentru punerea în siguranță. Ce urmează apoi? Când se întorc oamenii la casele lor? De fapt, asta ne interesează pe toți. Indiferent că blocul va fi sau scara va fi demolată, demolată parțial sau consolidată, România, în acest moment, nu are un program potrivit, nu are un mecanism de finanțare, nu are legislație potrivită pentru astfel de situații.

Programul Național de Consolidare a Clădirilor Cu Risc Seismic nu este o soluție ideală, dar este singura pe care o avem, așa că este o soluție foarte bună, măcar că o avem și pe asta și că funcționează acel program. Dar vă gândiți că acest program, din numele lui, este evident că nu este făcut pentru asemenea situații. Este un program gândit pentru situații pre-dezastru, pentru a pregăti clădirile pentru viitorul mare cu tremur, şi există o componentă foarte importantă acolo ce ține de etapizare. În acest program intră oamenii și începe execuția lucrărilor când oamenii sunt pregătiți să se mute, să fie relocați din casele lor.

Când vorbim de o situație în care avem sinistrați, evident nu putem vorbi despre o stare echivalentă, pentru că acești oameni care au rămas fără casă, n-au rămas fără casă din opțiunea lor și fiecare secundă pe care o pierdem, fiecare zi pe care o pierdem, înseamnă că acești oameni stau departe de casele lor. Aș zice că ar trebui să învățăm, ca stat, iar statul învață îmbunătățindu-și cadrul legislativ, îmbunătățindu-și sistemul. Deci să ne folosim de această tragedie, de acest eveniment nefericit, să tragem și niște lecții, să învățăm ceva și să ne îmbunătățim sistemul în care noi așa cu toții trăim. 

- O scurtă precizare, vă rog. În ce moment vor putea să intre, dacă vor putea să intre, locatarii în bloc nestingheriți să-și recupereze în voie lucrurile? Dacă se poate face asta după punerea în siguranță sau nu, niciodată, până nu se reconsolidează cu totul? 

Este o întrebare la care cei mai în măsură să răspundă sunt experții tehnici care au făcut raportul de primă evaluare și apoi vor face și expertiza. În mod normal, din câte știu, locatarii au reușit să intre în partea blocului să spunem mai puțin afectată, în celelalte scări de bloc. În acea scară de bloc, în acest moment, persistă starea de pericol. După punerea în siguranță, în teorie, iarăși, în teorie, dar depinde de foarte multe alte aspecte, s-ar putea asigura un acces poate etapizat și foarte limitat și foarte bine monitorizat pentru ca oamenii să poată să-și mai recupereze din bunuri. Nu cred că toți oamenii, spre exemplu, la etajele superioare nu cred că va mai intra cineva. Cred că vor fi demolate cu totul, dar poate la etajele inferioare se poate face acest lucru. 

- Și revenind la bemolul pe care l-am promis telespectatorilor care întreabă ce să facă practic, din punctul dumneavoastră de vedere de structurist, care sunt micile precauții pe care trebuie să le aibă cineva astfel încât astfel de dezastre să fie evitate? Ce să verifice? Ventilațiile, aerisirile, să lase geamurile deschise pe scară? Dați-mi niște exemple din astea cât se poate de concrete. 

În primul rând, la cel mai mic semn de pericol trebuie să procedeze ca la carte. Spre exemplu, dacă simțim miros de gaze pe casa scării, trebuie chemate autoritățile. Nu trebuie să ezităm să facem acest lucru, indiferent cât de costisitor ni se pare să remediem apoi situația că ni se taie gazele. Trebuie luate în serios toate aceste semnale, pentru că problema este că în momentul când nu e luat în serios un astfel de semnal, te expui unui risc foarte mare. Din punct de vedere structural, evident, vorbim despre conștientizare și despre a fi conștienți, mai ales când locuim colectiv, nu e așa, când locuim într-un bloc, locuim împreună, iar siguranța vecinului meu stă într-o oarecare măsură și în gradul meu de conștiență, dacă vreți, în gradul meu de conștienciozitate. Și atunci trebuie să fim foarte conștienți de această situație că orice facem, orice pericol aducem în plus blocului, nu ne afectează doar pe noi.

Îi afectează și pe vecinii noștri care de cele mai multe ori nu știu că sunt afectați. Vorbea mai devreme domnul Munteanu, de la AMCCRS, despre modificările în apartament. Sunt un exemplu foarte bun. Oamenii privesc pereții care le traversează proprietatea ca fiind proprietatea lor și elimină din pereți, dar acei pereți sunt pereții pe care se sprijină apartamentele de la etajele superioare față de ei și, de fapt sunt pereți vitali pentru siguranța blocului. Trebuie să învățăm să gândim colectiv, să învățăm să înțelegem că suntem parte din colectivități, din comunități și că acțiunile noastre au efecte nu doar asupra noastră, ci asupra vecinilor noștri și asupra comunității din care facem parte. 

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰