Video Analist: Dacă nu va fi o victorie rapidă a SUA în Iran, populaţia va cere depăşirea pragului nuclear

Timpul se scurge repede, acceptaţi un acord - a transmis Trump liderilor din Iran, referindu-se la un nou acord nuclear, cel mai probabil. Până să ordone un atac, însă, Donald Trump trebuie să evalueze punctele nevralgice ale Iranului. În consecinţă, liderul de la Casa Albă are nevoie de mai multe informaţii, care îi vor fi furnizate de oficiali israelieni şi saudiţi care se află, în prezent, în Washington, informează Axios. Până acum, şeful serviciilor secrete militare israeliene a avut, deja, întâlniri cu oficiali de la Pentagon, CIA şi Casa Albă.

Saudiţii, însă, militează pentru o soluţie diplomatică şi - pentru a o forţa - au anunţat Teheranul că Riadul nu va permite ca spaţiul său aerian sau teritoriul său să fie utilizate de americani în vederea unei lovituri militare. Între timp, iranienii nu par interesaţi de un acord bazat pe condiţiile maximaliste impuse de Washington, motiv pentru care a anunţat că s-a dotat cu încă o mie de drone.

În paralel, regimul islamist continuă să terorizeze civilii implicaţi într-un fel sau altul în proteste. Acum, a început să aresteze medicii care au ajutat la salvarea a zeci de mii de persoane rănite în timpul represiunii brutale a demonstraţiilor, iar cel puţin un chirurg este în pericolul de a fi condamnat la moarte, susţine The Guardian.

Sunt munţi de cadavre în diferite puncte ale oraşelor şi la morgi, iar corespondentul The Economist relatează că oamenii trebuie să plătească o taxă de glonţ autorităţilor ca să recupereze trupurile neînsufleţite ale apropiaţilor împuşcaţi. De asemenea, vorbeşte despre un război civil tăcut în ţară, pentru că în urma protestelor, faliile dintre reformişti şi susţinătorii regimului, pentru că există şi această categoria substanţiala în Iran, s-au acutizat chiar şi la nivel de civili. În contextul în care nici schimbarea de regim de la unul teocratic la unul eminamente militarizat nu e exclusă, Uniunea Europeană a luat decizia de a desemna Gardienii Revoluţiei din Iran, cea mai puternică aripă armată a regimului, drept organizaţie teroristă. 

Am analizat întreaga situaţie alături de Ioana Bercean, expertă în Orientul Mijlociu

Marius Pancu: Cu o asemenea mobilizare de forțe în regiune, ce opțiuni are Donald Trump în acest moment, ce opțiuni au Statele Unite și la ce ar putea duce diferitele căi de atac?  

Ioana Bercean: Cred că prima întrebare pe care ar trebui să ne opunem este ce dorește de fapt Donald Trump, de ce ar începe un război, dacă acesta va începe într-adevăr. Începe un război pentru că dorește să protejeze civilii împotriva regimului sau împotriva celor care încearcă să constrângă aceste proteste care au început pe 25 decembrie 2025. Și dacă da, dacă dorește asta, vine următoarea întrebare. Cum va proteja acești civili dacă se va apuca să bombardeze aproape nediscriminatoriu întregul Iran? Pentru că noi am mai văzut acest scenariu și în Irak, și în Afghanistan, și în Libia, și în Siria, în Yemen și așa mai departe. 

Adică noi nu avem un precedent sau niște precedente de bune practici până la urmă în eliberarea sau așa-zisa democratizare a acestor state. Sigur că această prezumție a sprijinului acordat iranienilor care protestează pentru drepturi și libertăți civile este una legitimă, însă trebuie să vedem în ce condiții poate Donald Trump să înceapă un asemenea război ca lovitură preventivă.

Dar dacă vom avea câteva zeci de mii de victime, sau poate mai mult, sute de mii de victime civile, unde este balanța cost-beneficiu și dacă într-adevăr acest tip de atac va duce la schimbarea regimului. Pentru că bombele nici nu aduc acorduri nucleare, nici nu schimbă regimuri, repet, așa cum am văzut și înainte și cel mai recent exemplu îl avem cel din Afganistan.

Marius Pancu: Aș mai aduce aici o întrebare. De ce a lăsat protestele, dacă își doreste asta, mergând pe scenariul pe care l-ați enunțat dumneavoastră mai devreme, de ce a lăsat protestele să se dezumfle pentru a le reumfla ulterior? De ce nu s-a întâmplat pe cursul inițial al acțiunii, așa cum le transmisese protestatariilor? Luptați acum, pentru că vine ajutorul. 

Ioana Bercean: Haideți să privim lucrurile dintr-o perspectivă puțin istorică, nu foarte îndepartată în istorie, pentru că ne ajută să înțelegem de fapt de ce nu este vorba despre democratizarea Iranului. 

În 2009, Mișcarea Verde a fost aproape la un pas, dacă vreți, sau a fost cel mai important moment de după Revoluția din 1979, când actuala conducere sau actuala formă de guvernare a Republicii putea fi schimbată, după presupusa fraudare a alegerilor de către Mahmud Ahmadinejad și cei din jurul său. Câteva milioane de oameni au ieșit pe străzile din Teheran și nu numai. Acea faimoasă piață a Libertății Azadi, cu simbolul acela pe care îl vedem cu toți în foarte multe documentare și imagini din Iran, a fost plină zile, săptămâni la rândul, de milioane de iranieni, care cereau și atunci sprijinul Occidentului. 

Apoi, sigur, 2018, 2019, 2022, cu faimoasa mișcare - Femeii, Viață, Libertate. Donald Trump a scris pe contul său de social media, Truth Social, a scris o postare, un text, în care spunea, "make a deal", adică faceți o înțelegere, faceți un acord. Principala concluzie, sau ceea ce înțelegem noi la prima vedere, este că principalul scop sau strategie aceasta de diplomație e prin coerciție, nu prin amplasarea acestor armade. 

Există vorba despre trei portavioane, de fapt, unul care este deja în regiune și două care sunt foarte aproape de Golful Persic. Deci, make a deal, de fapt, noi putem să înțelegem că ar lua și un acord nuclear. Și dacă iranienii vor veni la masa negocierilor și vor face un nou acord nuclear, după ce Statele Unite s-au retras unilateral în 2018, din acordul nuclear, repet, negociat în timp de 12 ani, în timpul primei administrații. 

Deci, dacă iranienii vor ceda, vor face un compromis și vor renegocia un nou acord, un acord nu se renegciază în trei zile, reamintesc, celor care poate nu sunt familiarizați cu subiectul. Anteriorul acord nuclear a fost negociat în timp de 12 ani. Și să menționăm că vorbim și despre Europa și puţinele succese pe care le are pe plan diplomatic, acela a fost, dacă vreți, sau aceea a fost o perlă a coroanei diplomației europene. 

Europenii au avut atunci un rol foarte important, în special Marea Britanie, prin doamna Lady Catherine Ashton. Bun, atunci, trebuie să înțelegem, vrea un acord Donald Trump? Sau vrea să protejeze civilii? Și întrebarea legitimă, cred că este, cum protejezi civilii dacă îi vei bombarda?  

Pentru că dacă spunem că ne vom limita doar la atacuri asupra facilităților militare, trebuie să știm că în Iran armata este obligatorie timp de 2 ani pentru persoanele de sex masculin. Iar în Arteș, în armata regulată, nu în gărzile revoluționare, sunt pur și simplu oameni obișnuiți, poate ale căror familii sunt în stradă pentru a protesta împotriva Guvernului. Este și asta o posibilitate. 

Pe de altă parte, de ce ar face Donald Trump, acum să mergem în scenariul în care să ne gândim,  sau în care putem să analizăm, de ce nu ar fi un război? Sau este doar o formă de intimidare? De ce ar face Donald Trump un război în an electoral? Pentru că în noiembrie sunt alegerile de mijloc de termen, midterm. Sunt deja suficiente probleme și sigur, Donald Trump a câștigat inclusiv aceste alegeri promițând americanilor că nu va mai începe un forever war, adică un război fără sfârșit, așa cum au fost Iraq și Afganistan. Că vieți americane nu vor mai muri pentru a democratiza și schimba regimuri, scrie asta inclusiv în Strategia de Securitate a SUA pe care noi am citit-o acum câteva săptămâni. 

Marius Pancu: Iran ar avea potențialul ăsta de forever war, dacă ar merge mai departe cu atacul Donald Trump? 

Ioana Bercean: Este o întrebare foarte legitimă și cred că asta poate explică și generalii americani  președintelui american Donald Trump. Pentru că pe masa departamentului de război, se numește acum, da, defense, apărare, există niște planuri de război cu Iranul încă de pe vremea lui Donald Rumsfeld. Noi știm că în Statele Unite există un grup din acesta care tot timpul a făcut un război cu Iranul.

Bun, dincolo de grupurile de lobby și așa mai departe. Pe iranieni îi ajută foarte mult geografia, acesta este un aspect, deci un război din acesta kinetic, cu soldați pe teren, boots on the ground, nu ar fi favorabil Statelor Unite, pentru că generalii americani spun că noi ne ocupăm de deșert, nu de munți, cu trimitere la deșerturile din Irak și undele din Afganistan, mă rog, și acolo e o zonă muntoasă, o altă discuție.

Armata obișnuită, regulată a Iranului, are în jur de 1,1 milioane de oameni care sub o formă sau alta ar putea fi fidelizați sau sunt deja fidelizați și mai avem această trupă de elită sau această formațiune numită gărzile revoluționare, nu gărzile corpului revoluționar islamic, care de fapt ele conduc Iranul.

Aud adesea în prezentările despre Iran că este o formă de conducere islamică, este adevărat, dar parțial. Să știți că aceste găzi revoluționare au în jur de 1 milion de membri care formează această entitate militară și care ar putea să dea o lovitură de stat dacă ar dori acest lucru. Pentru că și în cadrul RGC-ului există mai multe facțiuni, dar este vorba până la urmă și de acest soi de mândrie națională. Spuneaţi și dumneavoastră că inclusiv în interiorul Iranului sunt segmente care susțin regimul și cred că am mai vorbit noi despre asta. În jur de 15-20 milioane de alegători votează în permanență cu ultraconservatorii, sunt persoane ultra-religioase care nu și-ar dori transformarea actualei forme de guvernare. Desigur, până la 90 de milioane, este o majoritate care își dorește altceva.

Până la urmă, criza economică, deprecierea realului moneda națională, îi afectează și pe cei care susțin și pe cei care nu susțin regimul. Este o situație mult mai complexă decât vedem noi pe rețelele de socializare sau diverşi influenceri sau diverse postări din acestea care ne anunță de la oră la oră câte avioane, portavioane au mai sosit sau ce-au mai spus iranienii. 

Pentru că acum ministrul de Externe iranian este într-un apel multidirecționat, să-i spun așa, cu miniştrii de Externe din Pakistan, Oman, Egipt, Qatar, Turcia și Emiratele Arabe Unite. Mai mult decât atât, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită i-au lăsat de înțeles președintelui american că nu-i vor oferi, nu-i vor pune la dispoziție spațiul aerian pentru posibile atacuri. 

Sigur, nici nu știu dacă este nevoie până la urmă, pentru că atunci când ai trei portavioane în proximitatea Iranului, nu știu dacă mai ai nevoie sau poți să găsești alte căi. Nu este vorba despre asta, este vorba despre, să spunem, dorința aceasta a actorilor sau principalelor state din lumea pan-musulmană, care nu-și doresc un război, pentru că un război nu se va termina în trei zile, un război cu Iranul mă refer, noi am auzit aceste povești, războiul în Irak se va termina în trei săptămâni. 

Sigur că victoria militară va fi asigurată într-un termen foarte scurt, însă noi nu vedem ce urmează, nu ne spune nimeni ce urmează după, pentru că la fel ca în Irak putem să vedem resurgența unor grupări terroriste, atacuri, haos regional și o întreagă regiune care va aluneca din nou un haos, așa cum s-a întâmplat și în urmă cu 25 de ani. 

Marius Pancu: O să combin două întrebări și vreau totuși un răspuns la ambele odată, pentru că vorbeam de acest război civil tăcut, așa cum îl numea The Economist, am discutat şi eu cu o serie de iranieni în pregătirea acestei emisiuni și îmi spuneau dimpotrivă că se tem de un război civil dacă există o ingerință externă. Dacă nu cade regimul de la sine, ok, vor duce cum vor duce această situație, dar dacă va cădea în urma unei ingerințe externe, atunci s-ar putea să existe probleme și atunci vă întreb pe dumneavoastră odată care e potențialul de război civil, să-l numim așa direct, și doi, care e fezabilitatea variantei Pahlavi, să revine la putere?

Ioana Bercean: O să încep cu a doua întrebare pentru că răspunsul este foarte simplu, este aproape nulă, chiar dacă s-au investit sume foarte mari și s-a făcut un lobby foarte puternic, inclusiv de către partea israeliană, nu este un secret, sunt surse deschise. 

Fiul lui Mohamed Reza Pahlavi nu este iubit, nu este apreciat în Iran, este perceput ca un outsider, ca un străin, și există această întrebare inclusiv în rândul iranienilor. Noi în 1979 ne-am luptat să îndepărtăm un regim care se proclamase pe viață, acum ieșim în stradă în 2026 să protestăm împotriva unui alt lider care este proclamat pe viață, liderul suprem, și ar fi un oximoron contrafactual, să acceptăm un străin care iarăși vrea să se proclame pe viață. În primul rând sunt și probleme din acestea legislative, trebuie să schimbăm Constituția. Cu ce plan vine Reza Pahlavi? 

Nici măcar Donald Trump, dacă vreți așa, nu l-a susținut, nu l-a sprijinit, pentru că a spus și citesc din memorie, nu știu dacă este pregătit să conducă, nu are un plan, nu are o platformă politică, și nu are absolut pe nimeni în spate decât niște grupuri de lobby și da, într-adevăr, o parte a diasporei iraniene, în special Marea Britanie, Canada și Statele Unite. Dar iranienii din interiorul Iranului nu îl doresc pe acest Reza Pahlavi. Asta este destul de evident pentru toată lumea, care sigur vrea să înțeleagă.

Partea ce are altă ipoteză sau situația aceasta în care Iranul a alunecat spre un război civil este posibilă. O schimbare de regim bruscă ar duce înspre aceasta. Noi am văzut ce s-a întâmplat de altfel și după căderea lui Saddam Hussein. Vedem ce se întâmplă și în Afganistan, sigur, acolo nu e un război civil, e altceva. 

Pentru că vom avea această populație fidelă regimului, vom avea tot felul de grupări care își vor revendica puterea, la fel cum s-a întâmplat și în 1979. Și să știți că în 1979 lui Ruhollah Khomeini i-a fost foarte ușor să mențină puterea, să preia întreaga putere, pentru că inclusiv acele grupări de opoziție, intelectual, de stânga, liberal şi aşa mai departe, erau foarte fragmentate, nu aveau o platformă comună.

La fel, nici acum în Iran, nu există o platformă comună a unei opoziții consolidate, pentru că opoziția nu există, este în special în arest la domicilu, sau a fost demantelată. Iar această formă de ingerință externă, poate o să vă sune ciudat ceea ce am să vă spun, este mult mai dezagreată sau neplăcută de către iranieni decât este propria conducere. Iranienii își doresc o schimbare, însă își doresc această schimbare să vină pe cale naturală, organică, din interiorul Iranului și dacă ea se va întâmpla și de altfel, cred că noi am mai vorbit, Iranul se află într-un proces de schimbare, dacă vreți, sigur, ea nu se întâmplă de azi pe mâine, dar acest proces deja se întâmplă de 3-4 ani și acesta este probabil un lucru care în Occident sau cel puțin la Washington nu se înțelege. 

Dacă Donald Trump va ordona un atac, sigur poate să facă acest lucru, depinde cât va dura, dacă va fi de genul acela, îi anunțăm, lovind câteva obiective militare. Americanii își vor revendica victoria, iranienii pe de altă parte vor spune, nu ca în iunie, că nu au fost afectate foarte multe structuri și fiecare parte își va vinde propria victorie și poate peste 3-6 luni se vor așeza la masa negocierilor.

Dar îmi este foarte greu să cred că în condițiile în care sunt înconjurați de această forță militară impresionantă de-a dreptul americană, iranienii vor ceda, pentru că asta ar arăta un semn de slăbiciune atât la nivel de conducere politică de regim de la Teheran, dar până la urmă cred că nici populația nu este de acord cu așa ceva.

Problema se pune în felul următor. Dacă Statele Unite și sau Israel, dacă va fi o lovitură sau doar un război din partea Statelor Unite sau se va implica și Israelul, rămâne de văzut. Dar dacă nu va fi o victorie rapidă, netă, decisivă, există această înțelegere sau va exista această presiune, inclusiv din partea populației, asupra propriei conduceri, să se depășească pragul nuclear. Pentru că noi vedem că avem un război în Ucraina și nimeni nu se duce să se lupte cu Rusia pentru că este stat nuclear. Nimeni nu se duce să schimbe guvernul de la Phenian pentru că este stat nuclear. Deci această componentă nucleară este una foarte importantă. 

Donald Trump are dreptate că trebuie făcut un acord nuclear. În primul rând nu trebuia să iasă din primul, dar asta e altă discuție. Dar mă îndoiesc profund că iranienii vor ceda acestor presiuni militare.

Înapoi la Homepage

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰