Video Copiii, mai stresaţi de Crăciun. Urania Cremene, expert în parenting, îi sfătuieşte pe părinţi cum să evite un "dezastru"

Este decembrie, luna cadourilor şi a lui Moş Crăciun, în care stresul e însă nelipsit. Deşi sărbătoarea Crăciunului este menită să le aducă o mare bucurie copiilor, devine foarte stresantă chiar şi pentru ei. Pentru că stresul se transmite. Şi ne trezim cu nişe tantrumuri de toată frumuseţea. Ce provoacă aceste încărcături emoţionale copiilor şi cum le gestionăm, ne lămureşte specialistul în Parenting Urania Cremene.

De ce sunt mai agitaţi copiii de Crăciun

Se dă următoarea situaţie: un copil de 3 ani şi jumătate, vesel şi isteţ, care a participat la o petrecere de Crăciun în familie. Primeşte cadouri, se joacă, mănâncă, toată lumea îl laudă şi îl admiră. Pornim spre casă: urlete în maşină, urlete că nu vrea să coboare din maşină, că vrea ciocolată, că vrea nişte biscuiţi. Un întreg dezastru. Aşadar, ce îi supără de fapt pe copii de sărbători?

Urania Cremene: Este vorba despre o serie de factori. De multe ori, instinctul nostru, intuiţia ne cam spune ce s-a întâmplat. S-a depăşit ora de somn, el a devenit surescitat. Prea multă informaţie, prea mult zgomot. Şi, probabil, creierul lui a început să dea rateuri, cum spune multă lume. Ei nu funcţionează la fel ca noi. Deşi sunt mici, ei nu sunt nişte oameni mari în miniatură. Creierul lor încă nu e dezvoltat şi cortexul prefrontal nu-i ajută să se autoregleze. Dacă mai adaugi la asta şi o cantitate mare de zahăr, care ştim ce ne face şi nouă la ore târzii... În plus, (n.r. copilul) nu ştia la ce să se aştepte. Trebuie să pregătim puţin terenul.

Cum putem să reducem stresul pentru copii în această perioadă? 

Urania Cremene: Cred că e foarte important să nu uităm să ne conectăm. Unul dintre principalele motive pentru care copiii se comportă aşa cum se comportă şi îşi pierd cumpătul este pentru că îi uităm undeva. În toate listele noastre, având atât de multe lucruri de făcut, în tot stresul nostru, îi uităm şi singura comunicare pe care o avem este fie în comenzi, critici, şi toate lucrurile acestea îi fac să se simtă din ce în ce mai nevalorizaţi, invizibili.

Urania Cremene: Mulţi dintre ei încearcă să ne atragă astfel atenţia, pentru că numai aşa reuşesc. Încep să dea telefonul mai tare - "Hei, lasă-l mai încet!"; pun mâna pe obiecte pe care nu au voie, cum ar fi cuţitele pentru cei mici. Pentru că ştiu: în momentul în care pun mâna pe acel obiect, mama lasă tot şi sare. Au şi ei micile lor strategii prin care ne spun: "Hei, sunt aici! Priveşte-mă!"

Interviul cu Urania Cremene poate fi urmărit, integral, în materialul VIDEO de mai sus

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰