Semnul banal care a ascuns un diagnostic crunt pentru o tânără de 24 de ani: ”Mai are doar 6 luni de trăit”

• Doar șase luni de viață
•  De ce sora geamănă nu putea dona celule stem

• Tânără de 24 de ani, diagnosticată cu leucemie, luptă să strângă 500.000 de lire pentru tratament. „Nu vreau ca povestea noastră să se încheie aici”

O tânără de 24 de ani, căreia medicii i-au mai dat doar şase luni de trăit după ce leucemia a recidivat, încearcă să strângă 500.000 de lire sterline pentru un tratament în străinătate care i-ar putea salva viaţa. Ea spune că perspectiva de a-şi lăsa în urmă sora geamănă este ”de neconceput”.

Caitlin Leggett, din Cardiff, a fost diagnosticată cu leucemie mieloidă acută, un cancer agresiv al globulelor albe, în aprilie 2025, după ce singurul semn că ceva era grav în neregulă a fost o erupţie persistentă pe piele. După luni de chimioterapie şi un transplant de celule stem în decembrie 2025, Caitlin a intrat în remisie completă. Însă, în mai 2026, medicii au descoperit că boala a revenit, iar opţiunile de tratament disponibile prin sistemul public de sănătate din Marea Britanie nu sunt de natură să îi ofere o vindecare.

Doar șase luni de viață

Cu doar şase luni de trăit potrivit actualului plan de tratament, Caitlin a ales să caute în străinătate un tratament cu potenţial curativ, cel mai probabil în SUA, unde costurile tratamentului şi cele asociate ar putea ajunge la 500.000 de lire sterline.

Sora geamănă a lui Caitlin, Grace Leggett, care a renunţat la locul de muncă de asistent personal pentru îngrijire complexă în Bristol pentru a se întoarce la Cardiff şi a fi mai aproape de familie, a spus că este devastator să vadă prin ce trece Caitlin, în timp ce se confruntă cu posibilitatea de a-şi pierde sora în următoarele şase luni.

”Avem doar 24 de ani, nimeni nu se aşteaptă să se întâmple aşa ceva... Iar când eşti soră geamănă, nu ar trebui ca una dintre voi să nu mai fie acolo”, a spus Grace.

„Este de neconceput”, a adăugat Caitlin. „Am trecut prin viaţă împreună şi nu vreau ca povestea noastră să se încheie aici.”

Caitlin şi Grace au fost mereu extrem de apropiate, locuind împreună și în perioada în care au studiat la Universitatea din Bristol. După absolvire, în iulie 2024, Caitlin intenţiona să se înroleze în armată şi îşi dorea să se pregătească pentru a deveni ofiţer de informaţii. Ea avea programată evaluarea medicală obligatorie în aprilie 2025, însă în martie a observat o erupţie pe piele care nu dispărea, deşi folosise mai multe creme de la farmacie. Câteva săptămâni mai târziu, a mers la medicul de familie, care a suspectat că ar putea avea un virus şi a cerut analize de sânge. Acestea au fost făcute pe 3 aprilie 2025.

Caitlin spune că i s-a cerut să se prezinte a doua zi la unitatea Llewellyn Teenage Cancer Trust din cadrul Universității de Medicină din Wales, în Cardiff, şi şi-a dat seama imediat că nu era vorba de veşti bune. La consultaţia din 4 aprilie 2025, a fost diagnosticată cu leucemie mieloidă acută, un cancer agresiv al globulelor albe. Simptomele leucemiei mieloide acute pot include paloare, oboseală sau slăbiciune, dificultăţi de respiraţie, vânătăi ori sângerări neobişnuite şi frecvente, precum şi scădere în greutate fără o cauză aparentă. Caitlin spune însă că nu a avut niciunul dintre aceste simptome, ci doar erupţia neobişnuită de pe piele, care poate fi, la rândul ei, un semn al cancerului de sânge.

După ce a aflat că tratamentul va presupune un transplant de celule stem, prin înlocuirea celulelor canceroase distruse cu celule stem sănătoase de la un donator, întreaga familie a gemenelor a fost testată pentru a se stabili dacă există un donator compatibil.

Potrivit organizaţiei DKMS, care sprijină pacienţii cu cancer de sânge şi boli ale sângelui, peste 2.000 de persoane din Marea Britanie au nevoie anual de un transplant de celule stem sanguine, însă doar 7% din populaţia eligibilă din Regatul Unit este înscrisă ca potenţial donator.

Atât Caitlin, cât şi sora ei Grace se înscriseseră „cu ani şi ani în urmă” ca donatoare de celule stem, iar Grace a fost informată iniţial că ar putea fi compatibilă cu sora ei. Toată viaţa, cele două au crezut că sunt gemene fraternale, ceea ce însemna că exista o şansă mare ca celulele stem ale lui Grace să fie acceptate de corpul lui Caitlin şi să ajute la recuperarea ei. Însă testele genetice făcute în iunie 2025 au arătat că, de fapt, ele sunt gemene monozigote, adică identice.

„Întotdeauna mi-am dorit să fiu geamănă identică. Îmi plăcea să fiu geamănă, dar să fii geamănă identică este parcă şi mai interesant”, a spus Grace. „Este foarte ciudat să mă gândesc că, practic, sunt Caitlin!”

 De ce sora geamănă nu putea dona celule stem

Descoperirea s-a dovedit a fi un obstacol major în tratamentul lui Caitlin. Din cauza ADN-ului aproape identic, Caitlin a explicat că „întregul concept al transplantului nu ar funcţiona”, deoarece organismul trebuie să recunoască celulele stem ca fiind străine pentru ca acestea să poată lupta împotriva celulelor canceroase. Din păcate, niciun alt membru al familiei nu s-a dovedit compatibil.

În timp ce aştepta un donator alternativ din registru, Caitlin a intrat în remisie în mai 2025, după două luni de chimioterapie. Însă, în august 2025, a fost informată că boala a revenit la nivelul pielii, o recidivă neobişnuită care, spune ea, a fost agravată de dificultăţile în găsirea unui donator potrivit de celule stem.

Ulterior, Caitlin a participat la Manchester la un studiu clinic cu inhibitori de menină pentru eliminarea leucemiei de la nivelul pielii. Tratamentul a avut succes şi a dus-o în remisie completă, exact condiţia de care medicii ei aveau nevoie înainte de transplantul de celule stem, deoarece creşte şansele de reuşită.

I s-a stabilit o nouă dată pentru transplant, în decembrie 2025, cu un alt donator. Cu o săptămână înainte de această a doua dată, însă, cancerul a reapărut la nivelul pielii. Caitlin a putut totuşi să facă transplantul, care a avut loc în decembrie 2025, dar a avut nevoie înainte de radioterapie pe tot corpul.

Tratamentul a fost considerat un succes, iar în ianuarie 2026 i s-a spus din nou că este în remisie. Ulterior, Caitlin a fost programată pentru monitorizare lunară a măduvei osoase timp de trei luni, pentru a verifica dacă boala nu a revenit. Din martie 2026, aceste teste urmau să fie făcute o dată la trei luni, „dar nu eram prea împăcată cu asta”, a explicat ea.

„Nu simţeam că este sigur să trec direct la controale la trei luni, aşa că mi-am convins medicul consultant să îmi mai facă unul în mai”, a spus Caitlin. „La acel control suplimentar au descoperit că leucemia revenise. Iniţial, procentul de blaşti a fost de 5,7%, puţin peste limita de remisie, dar cam o săptămână mai târziu a urcat la 37%. Deci este o boală cu evoluţie destul de rapidă.”

Din mai 2026, Caitlin participă la un nou studiu clinic pentru medicamentul Bleximenib şi aşteaptă să afle dacă organismul ei răspunde bine. Echipa medicală spune că există şi o altă opţiune de studiu clinic dacă acesta nu funcţionează, însă i s-a transmis că aceste tratamente nu sunt curative.

Caitlin a fost informată că un al doilea transplant de celule stem nu poate fi realizat în Marea Britanie, iar medicii au estimat că actualul plan de tratament o va menţine în viaţă doar încă şase luni. Din acest motiv, tânăra a ales să caute tratament cu potenţial curativ în străinătate. Ia în calcul un tratament specializat pentru leucemie în America sau terapia CAR-T, o formă de imunoterapie, în China sau Singapore, ambele variante urmând să coste sute de mii de lire sterline.

Caitlin şi Grace au lansat o pagină GoFundMe, intitulată „Saving Caitlin”, în încercarea de a strânge 500.000 de lire sterline pentru a acoperi costurile tratamentului scump din străinătate, dar şi transportul, cazarea şi cheltuielile pentru membrii familiei care o vor însoţi. Cele două fac apel la „oricine şi toată lumea” să le ajute în această luptă.

Dacă gemenele nu reuşesc să strângă suma necesară, este puţin probabil ca Caitlin să supravieţuiască până la aniversarea de 25 de ani.

„Este incredibil de greu să mă gândesc la asta”, a spus Caitlin, potrivit Mirror. „La 24 de ani, am presupus mereu că am toată viaţa înainte. Sunt atât de multe lucruri pe care încă vreau să le fac, locuri pe care vreau să le văd şi amintiri pe care vreau să le creez alături de oamenii pe care îi iubesc.

Ce mi-ar lipsi cel mai mult nu este un eveniment anume, ci şansa de a continua să trăiesc o viaţă obişnuită alături de oamenii pe care îi iubesc şi de a îmbătrâni alături de sora mea geamănă. Acestea sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru mine şi de aceea fac tot ce pot pentru a găsi o altă opţiune de tratament. Nu vreau să pierd viitorul pe care am crezut mereu că îl vom împărţi împreună.”