E primul an când banalul devine extraordinar

E primul an când românii "iau cu asalt" supermarketurile și nu mă deranjează. E primul an când "dăm iama" în cumpărături și "scoatem mai mulți bani din buzunar" și mi se pare cu adevărat o știre. E primul an în care sunt "cozi interminabile" în trafic, iar drumul spre munte sau spre mare e, nu-i așa - "un coșmar"; și totuși nu mă supăr. E primul an în care mă uit la credincioșii din biserici ca la niște mucenici care țin lumina vie. E primul an în care "distracția e în toi" și n-am absolut nimic de comentat. Ei bine, e primul an în care botoxul și șampaniile care "curg în valuri" intră în peisaj și nu zgârie retina. E primul an când până și o melodie reciclată din alte timpuri îmi aduce bucurie și ceva mai multă îngăduință. E primul an când un fapt divers este extraordinar pentru că ne spune răspicat: greul și răul au trecut. E loc și timp și de altceva. E primul an când toate banalitățile și toate clișeele au devenit adevărate miracole. Și asta pentru că e primul an în care am învățat, în sfârșit, că banalul sau ceea ce luam drept banal înseamnă viață. Paște fericit și, mai ales, banal!