European liber şi nu prea

Libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în Uniunea Europeană reprezintă piatra de temelie a cetățeniei Uniunii, instituită de Tratatul de la Maastricht în 1992. Eliminarea treptată a frontierelor interne, în conformitate cu acordurile Schengen, a fost urmată de adoptarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere în UE pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

Prin urmare, libera circulație este un drept fundamental al europenilor. E, de fapt, un fel de-a fi al europenilor. Europenii sunt mobili. Oameni care lucrează, studiază, călătoresc sau care își caută de sănătate pe unde au auzit că le-ar fi de leac. Care au nevoie de servicii din Lyon, deși ei locuiesc în Sofia. Care au nevoie de o întâlnire rapidă cu un medic în Germania, deși locuiesc în Nyborg. Care trebuie să-și îngroape părinții din Brașov, deși locuiesc în Madrid. Cu toții avem, că tot ne-am obișnuit să ni se ceară - obligații, dar mai ales drepturi. De ce mai ales? Pentru că punem ban pe ban să creștem Uniunea, chiar dacă nu în mod direct. Contribuție plătită de către stat, de aceea.

Europenismul românilor e aici dinainte de Comunitatea Europeană a Carbunelui și Oțelului, numai că ne-au despărțit niște comunism, acum iarăși în plină ascensiune și divin îmbrățișat de tinerii dornici de senzații tari și egalitate, după părerea lor ceva mișto, dar și niște interese economice care până în '89 nu ne aveau în calcul ca piață de desfacere pentru mărfurile de calitate second-hand care urmau să iasă de pe porțile fabricilor din Europa Centrală decât după ce în Piața Unirii s-a deschis primul fastfood care a blocat circulația și a provocat un dezmăț culinar care a pus, după câțiva ani, sarmalele pe un nemeritat loc secund.

Cu toate astea, avem tot dreptul să facem orice deplasare rapid, conform legislației europene fondatoare, și fără să simțim damf de segregare pe motiv de presupunere, doar pentru că facem parte din clubul select. Că dacă un judecător nu ne-a interzis asta, de ce să n-o facem? Sau...granițele apar și dispar în funcție de oportunitatea politica și ghinionul sanitar? Iar de 1 an încoace, din (ne)fericire, e mai ușor să câștigi cu 5 numere la 6 din 49 decât să faci un drum până la neamuri în Italia.

Iar de senzația asta cred că mulți s-au cam săturat. Grazie! Prego.

Citeşte mai multe pe www.baol.ro

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰