Tu cum ai simțit Învierea?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Anul trecut s-au luminat balcoanele, anul acesta, din nou, mormintele.
Aproape de miezul nopții coșurile erau pline. La fel și străzile și trotuarele. Oameni, mulți, cu măști sau fără, fiecare cu credința lui, mergeau spre biserici.
Hristos a înviat cânta părintele la mica biserică din sat. La slujba de afară. Oamenii în jurul lui și în jurul bisericii s-au regăsit. Suflet lângă suflet de parcă distanțarea dintr-un an întreg ne-a apropiat atât de mult intr-o singură seară sfântă.
De jur împrejur mormintele s-au luminat. În acel singur moment din an când în întuneric îi cauți pe bunicii pe care i-ai pierdut și îi lași în lumina aia caldă, galbenă, din candelele roșii.
În 2020 colindam pe străzi, în București. La biserica din Tineretului ascultam slujba. Și luam lumină de la părinte. Eu, colegul meu operator și doi polițiști. Realizez acum, mai mult ca atunci, că eram norocoasă. De la balcoane, oamenii de rugau. Și ascultau. Și se întrebau. La anul… cum o fi? Apoi s-a reașternut liniștea, s-au stins luminile.
Și s-au reaprins aseară. Cu răbdare, nerăbdare, dor, speranță, credință…. că ne facem bine. Și că am învățat ceva, orice… ne face să mai rezistăm în lunile multe ce urmează.
Tu cum ai simțit Învierea?
