Medicul Gabriel Diaconu, despre tratamentele "minune" împotriva Covid: "Nu te du cu furca la o luptă cu tancuri"

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Gabriel Diaconu a încercat să demonteze minciunile care apar în spaţiul public, susținând că nu există vreun tratament care să vindece infecția Covid.

INFORMARESetările tale privind cookie-urile nu permit afișarea conținutului din această zonă. E necesar să accepți cookie-urile social media pentru afisarea acestui tip de conținut. Modifică setările

Redăm mai jos, integral, mesajul transmis de Gabriel Diaconu:

"Bezna. Minciuni cu tratamente minune. Anticorpii monoclonali.

De când li s-a spart linia de front cu campania anti-vaccinală, arhitecții dezinformării și talibanii pandemiei, veșnic dornici de haos și dezordine, și-au găsit altă linie de atac.

COVID – spun noile minciuni - are parte de tratament eficient. Iar statul, continuă, croncănind, corbii, neagă accesul la tratament bolnavilor și-i lasă să moară cu zile. Sau, și mai rău, îi obligă să se vaccineze. Cele mai bune minciuni cresc din semințe de adevăr. Cresc ca buruienile, mult mai repede decât planta pe care o parazitează. Și, ca buruienile, trebuie smulse.

La acest moment, trebuie spus răspicat, NU există un tratament specific pentru infecția cu noul coronavirus, numit SARS-CoV-2, vectorul patogen care este cauza COVID. Sunt mai multe medicamente care continuă să fie cercetate, unele promițătoare în ce privește primele faze ale infecției. Cu toate eforturile comunității de practică, niciuna dintre moleculele în uz, internațional, nu schimbă dramatic șansele bolnavului de COVID. Luate împreună, pot scădea întrucâtva mortalitatea. Luate devreme, pot scădea întrucâtva riscul de complicații. Dar niciuna nu ”vindecă” boala. Singura soluție cu adevărat performantă care scade dramatic mortalitatea, și complicațiile, este vaccinul împotriva COVID. Indiferent de companie, indiferent de formulă, TOATE vaccinurile au devenit salvatoare de vieți în criza pe care o traversăm.

Inflamația și problemele de coagulare pun problemele din ziua 5 – 6 a bolii

Să luăm totuși tratamentele pe rând, fără să numesc aici substanțe active, cât mai degrabă mecanismul din spatele lor, judecata empirică din spatele strategiei:

1. Antivirale de sinteză. Luate, ca și clasă de medicamente, antiviralele de sinteză sunt molecule care au drept scop comun blocarea replicării virusului în gazdă. Ca să se replice, virusul evident are nevoie să intre în celulă. Are nevoie să ia ”ostatic” unele enzime ale celulei, respectiv are nevoie să-și folosească unele enzime de-ale lui. Toate devin potențiale ținte pentru un medicament. În COVID, s-au folosit câteva anti-virale produse anterior pentru alte virusuri, cu minimă eficacitate din păcate pe SARS-CoV-2. Cu toate acestea, o bună parte dintre ele continuă să circule pe piața neagră, oamenii continuă să și le procure din surse, pile, prieteni, și le iau acasă cu speranța că-i vor ajuta. Nu-i ajută. Nici măcar placebo. Pune la socoteală și că tratamentul, ipotetic, și când este cu recomandarea medicului (conștient că dă o pastilă cu rază limitată de acțiune), trebuie inițiat la maxim 2 – 3 zile de la contactul infectant. ȘTIM deja că, în evoluția bolii, inflamația și problemele de coagulare sunt cele care pun problemele din ziua 5 – 6 a bolii, când COVID se transformă dintr-o infecție respiratorie într-o boală sistemică, atât a organelor cât și a sângelui.

2. Anticorpii monoclonali (mAB). Aici e cu adevărat bezna minții, iar oamenii se agață de cuvântul ”anticorpi” de parcă ar fi apă sfințită. Ca idee, toți anticorpii monoclonali în uz, în medicină, sunt tehnologii care intervin în diverse lanțuri de apărare imunitară a gazdei folosind principiul reacției antigen-anticorp. Ei se leagă de RBD/ de zona epitop a unei molecule sau celule, și ”cheamă” celulele imune s-o distrugă.

La început, când cercetarea în domeniu era în scutec, viziunea despre anticorpi monoclonali era c-ar trebui să fie ”gloanțe fermecate” care să țintească, super-specific, veriga slabă din lanțul patogen al bolii, și prin asta să oprească boala. Un secol mai târziu lucrurile sunt încă departe de-a fi pe deplin rezolvate. În COVID folosim, deja, mai mulți anticorpi monoclonali, cu rezultate variabile. Cel puțin o companie a beneficiat de PR și marketing la nivel – ai putea spune – suprem (când un președinte de stat, unul care anterior făcuse reclamă și unui anti-malaric sintetic în cele din urmă dovedit că nu schimbă prea mult parcursul bolii) a ieșit și-a spus că el s-a făcut bine cu anticorpii respectivi.

Eficacitatea mAB este mai bună decât nimic, și sunt situații unde într-adevăr pot face diferența dintre viață și moarte, dar cu o margine mică de succes. La acest moment EMA a recomandat câteva linii de mAB, pe baza dovezilor empirice adunate. Dar niciuna dintre recomandări nu întrunește criteriile tradiționale de tratament CURATIV, fiind substanțe pentru care studiile au arătat că scad rata complicațiilor, respectiv cresc șansele la viață ale bolnavului.

Gabriel Diaconu: Ravagiile pe care le poate face COVID în organism rămân

Insist, șansele la viață. Ravagiile pe care le poate face COVID în organism rămân. Fibroza pulmonară. Insuficiența cardiacă. Accidentele vasculare. Problemele renale cronice. Rămân.

3. Produsele derivate din plasmă. Produsele derivate din plasmă, la sfârșitul zilei, sunt tot anticorpi specifici. Ei nu sunt „monoclonali”, cât ”poli-clonali”. Folosirea plasmei hiper-imune respectiv a plasmei convalescente a avut, și are, câteva dovezi că poate contribui la scăderea mortalității, dar în cel puțin un studiu pe care l-am citit rezultatele cât privește COVID au fost dezamăgitoare, iar într-un eșantion (din motive încă necunoscute) pe populație ATI, brațul de studiu tratat cu plasmă a avut mortalitate mai mare decât brațul de control. Este de altfel motivul pentru care în multe țări folosirea produselor de plasmă în tratamentul COVID a fost, dacă nu abandonată, deferită unei linii secundare de tratament. 

"Vaccinarea anti-COVID are tentă terapeutică"

Schemele actuale includ anti-inflamatoare steroidiene, corticoterapie, antibiotice pentru prevenția infecțiilor suplimentare care, prin afectarea imunității și oportunitate, complică boala, anti-coagulante (uneori în doze monstruos de mari) pentru controlul micro-trombozelor, respectiv folosirea de oxigen pur pentru ventilarea bolnavului. Dar, ca să fie clar și definitiv, NICIUNA dintre aceste soluții nu face altceva decât să susțină, pe cât posibil, bolnavul în lupta lui personală cu virusul.

Vaccinarea anti-COVID, spre deosebire de oricare dintre medicamentele de mai sus, are tentă TERAPEUTICĂ. Altfel spus, stimularea imunității specifice și ne-specifice prin vaccin este, deocamdată, singura care a scăzut dramatic mortalitatea, dar și formele complicate de boală. Asta pentru că te vaccinezi cât ești sănătos. Te vaccinezi cât încă n-ai fost infectat cu coronavirus. Și, chiar dacă te infectezi, răspunsul tău imun va fi prompt și informat. Drept urmare șansa nefastă să dezvolți complicații COVID este de ordinul sutelor/ miilor de ori mai mică decât dacă nu ești vaccinat. Mai mult, riscul să mori este de ordinul zecilor/ sutelor de ori mai mic decât dacă nu ești vaccinat.

Istoria va demonstra că am avut dreptate. Dar, între timp, atâția dintre voi rămân la risc, și vor muri ne-necesar. Vor muri de o moarte evitabilă. Vor muri de o moarte grea, în timp ce doctorii caută soluții uneori disperate, eroice, cât să vă țină în viață. Da, există un loc pentru oricare dintre medicamentele de mai sus în arsenalul de luptă cu boala. Dar sunt prăștii pe lângă armamentul pe care ți-l dă vaccinul. Respectați proverbul: nu te du cu furca la o luptă cu tancuri. Și mergeți de faceți vaccinul".

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰