15 octombrie, Sfântul Mucenic Luchian. Sărbătoare importantă în calendarul ortodox

Sfântul Mucenic Lucian, preotul din Antiohia, s-a pus în slujba Bisericii prin înființarea de școli pentru tineri și copierea și îndreptarea multor cărți de cult din limba greacă, pe care ereticii le strâmbaseră și prin aceasta a întors pe mulți iudei și greci la credința cea adevărată în Hristos. Este serbat în calendarul ortodox în data de 15 octombrie.

Viața Sfântului Mucenic Luchian, preotul din Antiohia

Sfântul Mucenic Lucian s-a născut din părinți nobili, în cetatea Samosata (Siria). După ce a rămas orfan la vârsta de 12 ani, și-a dăruit averea săracilor. De tânăr se hrănea doar cu pâine și apă o dată pe zi, iar uneori nu gusta nimic toată săptămâna. Se duce în orașul Edesa, la dascălul Macarie, vestit pentru tâlcuirea Sfintei Scripturi.

Datorită învățăturii și sfințeniei sale a fost hirotonit preot în Antiohia. A ajuns să conducă școala de teologie din Antiohia, numită didascaleion, astfel încât majoritatea episcopilor din zona Antiohiei de la începutul celui de-al patrulea secol, îi fuseseră elevi.

Priceperea sa deosebită era legată de studiul scripturilor Vechiului și Noului Testament și de ziditoarele tâlcuiri pe care le făcea textelor sfinte. Nu se cunoaște motivul pentru care a ajuns să locuiască o vreme îndelungată în Nicomidia Sfântul Lucian s-a aflat pe lista celor pe care împăratul Maximian dorea să-i omoare în vremea persecuțiilor. Un preot eretic sabelian (sabelienii erau împotriva dogmei Sfintei Treimi), pe nume Pangratie, a arătat persecutorilor locul unde se ascunsese împreuna cu alți creștini.

În timp ce era adus spre a fi judecat, Sfântul Mucenic Lucian convertește la creștinism 40 de soldați, persoane care vor primi moarte mucenicească. A fost aruncat în temniță și supus regimului de exterminare prin înfometare

Martiriul Sfântului Mucenic Lucian

După nouă ani de închisoare a fost adus din nou înaintea judecătorului și fiind statornic în gând, l-au aruncat iarăși în temniță, după ce i-au frânt încheieturile mâinilor și picioarelor, ținându-l paisprezece zile pe hârburi ascuțite, fără apă și fără pâine.

Sosind praznicul dumnezeiescului Botez al Domnului, Sfântul Lucian și creștinii din temniță au dorit să se împărtășească cu Sfintele Taine. Cum Sfântul nu se putea ridica și nu aveau nici masă pentru liturghie, Luchian a zis: "Pe pieptul meu să faceți Sfânta Jertfă". Cu pâinea și vinul, aduse prin nebăgarea de seamă a străjerilor, s-a săvârșit Sfânta Liturghie pe pieptul Mucenicului și s-au împărtășit toți creștinii din temniță, bucurându-se. Și așa s-a săvârșit dumnezeiasca Liturghie în temniță, pe pieptul sfântului.

Potrivit pravila.ro, când dregătorul a vrut să afle dacă Sfântul Mucenic Lucian este viu, acesta a strigat de trei ori, cu glas tare: "Sunt creștin"! Și aceasta zicând, și-a dat duhul în 15 octombrie 312. Slujitorii au vestit lui Maximian că Lucian a murit, iar el a poruncit ca trupul lui să fie aruncat în mare.

Slujitorii au făcut după porunca împăratului și, legându-l de o piatră, au aruncat în noianul mării mult pătimitorul trup al Sfântului Lucian. Și a stat în mare treizeci de zile. După aceea i s-a arătat unuia din ucenicii săi, și anume lui Glicherie, poruncindu-i să meargă la malul mării și, luându-i trupul lui, să-l îngroape. Și a ieșit Glicherie la mal împreună cu alți creștini și căutau trupul sfântului; și iată că a văzut în mare niște delfini ducând trupul cel mucenicesc nestricat, pe care, aducându-l la mal, l-au aruncat pe uscat. Sfintele sale moaște au fost îngropate de către creștini cu cinstea cuvenită.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Mucenic Lucian

La scurt timp după martiriu, în anul 330 moaștele Sfântul Mucenic Lucian au fost mutate la Helenopolis, fosta cetate Drepanum, restaurată de Sfântul împărat Constantin cel Mare în cinstea mamei sale Elena. Amintim că pe mormântul Sfântului Lucian, Sfânta Elena, a ridicat o biserică.

Chiar în apropierea mormântului de aici al sfântului, în anul 337 Împăratul Constantin a primit botezul.

Etimologia / semnificația numelui Lucian

Lucian - la fel ca sinonimul "Luca", Lucian este un nume de origine greacă, întâlnit sub forma "Lucius". Substantivul latin "lux, lucis" semnifică lumina. Acest nume era atribuit de către romani copiilor născuți ziua, la răsăritul soarelui, și era foarte popular în Imperiu. Provenind de la verbul "lucere", care înseamna a lumina, numele are origini mai vechi, "lussein" însemnând la vechii greci "a vedea". În oricare dintre variante, "Lucian" este asociat cu noțiunea de lumina, la fel ca femininul "Lucia" sau numele sinonim "Luca".

Tot în sensul originii, însă interpretând, părinții numeau Lucia pruncul fetită care se năștea ca o lumina în viata părinților, ca o șansa și motiv de bucurie si de slavă.

Un alt aspect demn de menționat se referă la faptul că forma de feminin a devenit mult mai populară ca cea de masculin, Lucius, acest fenomen datorându-se influentei exercitate de biserică, mai exact cultului unei sfinte care a trăit în timpul lui Diocletian. Lucrurile au stat diferit în spațiul românesc, unde influențele greacă și slavă erau puternice, prenumele de fată Lucia intrând în onomastica noastră mult mai târziu. Mai mult decât atât, se pare că mult mai populare la noi sunt formele Lucica și Luciana ori forma de masculin, Lucian.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰