Atentatorul de la Iasi isi exprimase public intentia de a dinamita universitatea

Vocea lui Oliver s-a facut auzita pentru lume in 2007. Pe canapeaua doctorului Cristian Andrei, si-a spus pentru prima oara povestea: „Sunt cu totul altceva. Ceea ce sunt. Un prooroc”.

N-a fost dintotdeauna asa. “El, in fond, este un baiat intelectual, un baiat inteligent, un baiat pe care societatea nu l-a inteles”, spune mama lui.

A absolvit Facultatea de Electronica si Telecomunicatii si un master in bioenergie, terminat cu nota 10. A visat si mai departe, la un titlu de doctor. Cand a fost respins, in 2005, s-a produs declicul.

“A venit acasa, foarte deceptionat, s-a invelit cu o patura si timp de o saptamana nu s-a mai sculat de sub patura aceea”, spune tatal lui Oliver.

Intunericul i-a cuprins mintea, iar boala mintii a capatat atunci, pentru prima oara, o voce.

Boala i-a dictat sa rataceasca luni in sir prin lume. A plecat pe jos de la Iasi la Mangalia si a scris o carte de 700 de pagini. O evanghelie ca o spovedanie. Dictata, litera cu litera, de vocea mintii si scrisa in intunericul pesterii de sihastru.

"Doamne, ce caut eu pe lumea asta? Mai bine nu ma nasteam niciodata, caci oamenii n-au nevoie nici de sfinti, nici de profeti", spune in cartea sa.

Momentele de nebunie s-au transformat in ore, in zile si apoi in luni. Adancit in nebunie, Oliver a ajuns pentru prima oara la Spitalul de Psihiatrie Socola, in 2006. Au urmat alte opt vizite. Ultima, in aprilie, cand gandul criminal deja nu mai era un secret. 

Pe internet, la televizor, in fata autoritatilor si chiar intr-o scrisoare deschisa adresata presedintelui Romaniei, Oliver si-a strigat nebunia.

Nimeni n-a intervenit. Nimeni n-a luat in seama amenintarile lui. Iar la opt ani de cand nebunia a prins glas, Oliver a fost liber sa-si asculte vocea si sa raspandeasca teroare.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰