Când destinul vede mai bine decât Statul

Distinge culorile, feţele şi formele doar când le are aproape. În rest, lumea e în ceaţă. A crescut într-o casă de copii şi nimeni nu-l vizita de frica tatălului care îl dusese acolo. Un tânăr cu probleme de vedere se chinuie să le deschidă altora ochii

De două luni, Florin e singur. Mai singur ca niciodată, deşi toată viaţa şi-a trăit-o printre străini. Orfan de mamă de la naştere, pentru "tata" a fost mai uşor să îl lase în grija statului înainte ca Florin să împlineacă 4 ani. Încă de atunci, avea probleme de vedere. De aproape, se descurcă, dar la câţiva metri, totul e în ceaţă.

Avea să treacă un deceniu până când statul să îi găsească o familie. Una de împrumut. O mamă, asistentul maternal, şi un tată care pentru Florin au fost mai prezenţi decât cel care i-a dat viaţă. Întors la locul de joacă de altădată, vorbeşte cu greu despre copilărie.

Deşi statul i-a deschis uşa atunci când a terminat şcoala postliceală, asistentul maternal nu l-a părăsit. A vrut să îl ajute în continuare. Chiar şi aşa, Florin se chinuie să arate tuturor că poate.

Două săptămâni a umblat pe străzi, până când a cerut ajutorul unui fost profesor, de la şcoala pentru nevăzători. Aşa a ajuns să locuiască într-un apartament împreună cu tineri cu nevoi speciale. Acolo, nimeni nu ştie că e orfan. E micul lui secret. De acolo a început să caute un loc de muncă, cu ajutorul Fundaţiei Mereu Aproape. Florin este lucrător comercial.

Acum, mai are nevoie doar de o cameră a lui şi câteva haine noi, cu care să se ducă la serviciu.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰