Cartierul noroiului rezidențial

Viaţa într-un cartier rezidenţial nu înseamnă întotdeauna lux. Mii de familii din Bucureşti au aflat asta abia după ce s-au îndatorat pe viaţă la bancă

Nu vedeţi imagini dintr-un sat uitat de lume. Suntem în Bucureştii anului 2015, într-un cartier construit de Guvernul României. Proiectul Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe.

Cele aproximativ 1.300 de case din cartierul Hendri Coandă au început să fie ridicate de către stat încă de acum 11 ani. Proprietarii care s-au mutat deja îi numeri pe degete şi-au ridicat casele din banii lor şi încă mai aşteaptă asfalt şi canalizare.

La celălalt capăt al oraşului, mai multe cartiere rezidenţiale, private, acelaşi chin pentru cei care au crezut că pentru câteva sute de euro pe lună vor avea parte de condiţii civilizate. Dar, în Prelungirea Ghencea NU există trotuare şi cine merge la autobuz, are cizmele în sacoşă.

La început, orice ofertă dintr-un cartier rezidenţial pare o promisiune la o viaţă de lux. În 2004, cartierul Henri Coandă părea o ofertă grozavă pe bani puţini.

Abia la începutul anului, Primăria Capitalei şi-a luat angajamentul că va plăti pentru infrastructură. E nevoie de aproape 85 de milioane de euro. Cartierul are, însă, o situaţie şi mai ciudată: jumătate e în Bucureşti, jumătate în judeţul Ilfov, în Voluntari.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰