Corneliu Vadim Tudor, dialog cu moartea, într-o ultimă poezie
Ca o sumbră premoniţie, cu exact o săptămână înainte să părăsească această lume, Corneliu Vadim Tudor şi-a imaginat un dialog cu moartea.Într-o poezie, scrisă la ceas târziu, povestea cum încerca s-o păcălească.
Ca o sumbră premoniţie, cu exact o săptămână înainte să părăsească această lume, Corneliu Vadim Tudor şi-a imaginat un dialog cu moartea.Într-o poezie, scrisă la ceas târziu, povestea cum încerca s-o păcălească.
Dar ea, perifidă şi rea, l-a condamnat ieri la veşnicie. I se spunea "Tribunul" datorită personalităţii sale uriaşe. Era poet, politician dar, mai presus de toate, o carte de istorie mereu deschisă.
Ieri dimineaţă, tribunul a ajuns cu ambulanţa la Spitalul Militar din capitală din cauza unui edem pulmonar. Avea plămânii inundaţi de sânge. Cu două ore înainte, suferise şi un infarct.
Medicii, unii dintre ei, chemaţi de acasă, au făcut eforturi supraomeneşti să-l salveze. Dar nu i-au mai putut resuscita inima. La 18.30, a fost declarat decesul. La scurt timp după aflarea veştii, gardul din faţa casei tribunului a fost transformat în altar.
În ultimul interviu acordat jurnaliştilor Antenei 1, chiar cu două zile înainte să moară, Corneliu Vadim Tudor părea abătut. Era îngrijorat de dispariţia Mitzurei Argezi, fiica marelui poet Tudor Arghezi.
Înapoi la HomepagePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰