Dispăruți fără urmă, prinși în statistici

O fotografie şi un nume, într-o statistică. Este tot ce a rămas în urma a peste 300 de copii dispăruţi fără urmă, unii de zeci de ani, dar încă prinşi în evidenţele poliţiei. Dincolo de dosarele din arhive, rămân familiile rupte între disperare şi speranţă. 

Roxana Caloean a dispărut de la locul de joacă din faţa blocului, într-un cartier din Vaslui. Părinţii au fost ultimii care au văzut-o. Se dădea în leagăn iar ei se grăbeau să ajungă la gară. Mătuşa care avea fetiţa în grijă a ajuns la locul de joacă prea târziu.

Când au aflat, poliţiştii i-au pus pe părinţi la detectorul de minciuni. Nu era prima dată când pierdeau copilul. Fetiţa a mai fost găsită în trenul personal Bârlad Iaşi neînsoţită de părinţi. Roxana ar avea acum 27 de ani. Un specialist ar putea să-i refacă portretul de "maturitate". Aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Alexandru, care a dispărut când avea 10 ani.

Cu singura fotografie existentă a lui Alexandru şi mărturiile celor care l-au cunoscut pe copil, poliţistul artist a făcut o magie.

Alexandru Szalkai a dispărut pe 2 noiembrie 1992, din faţa blocului unde locuia în Oradea. După atâţia ani, vecinii şi-l amintesc pe Şoni.

Din durerea provocată de pierderea fiului, în mintea mamei lui s-a născut o poveste care o ajută să meargă mai departe. Băiatul ei trăieşte şi este poliţist.

Evidenţele poliţiştilor numără aproximativ 2.000 de persoane care sunt de negăsit. Peste 300 dintre aceştia erau minori. Numai anul trecut, au dispărut 5535 de copii. 10 sunt şi acum de negăsit.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰