Video Etichetele pe care le punem în doar câteva secunde. Cum ajung prejudecățile să ne schimbe relațiile

Prezentator: Despre prima impresie: durează 10 secunde și aia rămâne? De acolo începe construcția prejudecății sau cum e?

Olivia Petre, psiholog: Este aproape de adevăr. Este un proces, practic, un proces al impresiilor interpersonale. Prima impresie este crucială. Ultimele cercetări arată că durează undeva la 5-10 secunde să punem un diagnostic care are o inerție cognitivă mare. Practic, se creează o lentilă prin care noi ulterior interpretăm toate informațiile și comportamentele care vin de la acea persoană.

Prezentator: Este corect? Mulți spun că este intuiția... Așa este?

Olivia Petre, psiholog: Nu aș spune că este intuiție. Sunt niște mecanisme presetate în creierul nostru. Este un mecanism adaptativ, care ne ajută să supraviețuim. Eu trebuie să decid repede dacă îmi ești prieten sau dușman, dacă interacționez cu tine sau nu. Atunci, creierul ne ajută prin interpretarea setului de caracteristici: aspect, cât de amenințătoare sau cât de prietenoasă este figura. Vocea ta, în ce categorie te încadrez, categorie despre care știu din experiențele anterioare, ale mele sau ale societății, cât poate fi de amenințătoare sau nu. Este un impact mare în ceea ce numim managementul primei impresii.

A contat întotdeauna și va conta cum arătăm, nu dintr-o perspectivă a atractivității, ci din perspectiva faptului că este fereastra de oportunitate prin care noi putem demonstra celuilalt că putem fi de încredere. Primele mesaje așa se transmit.

Prezentator: Ajungem și în zona de judecată. Cum facem să nu rămânem blocați acolo? Pentru că, dacă nu am o impresie bună despre o persoană, s-ar putea să mă înșel. Cum facem să nu rămânem blocați?

Olivia Petre, psiholog: Asta depinde de oportunitățile de interacțiune pe care le avem. Vorbeam de acest proces. După etapa primei impresii, avem o etapă de verificare, de consolidare, uneori de resetare sau de revizuire. Asta se face pe baza comportamentelor sau a analizei rezultatelor în mintea noastră.

Ce mai putem face este să mergem mult într-o zonă a ceea ce numim, în psihologie, "individuare", adică să judec o persoană după caracteristicile subiective, nu pe baza categoriei din care face parte. Adică, dacă întâlnesc o colegă la serviciu de 50+, să nu o judec pe baza generației sale, ci să aflu date despre biografia ei, să încerc să aflu contextul personal. Să merg mai mult înspre individ, fără să generalizăm.

Prezentator: Așa se explică și de ce o persoană poate să fie percepută diferit în funcție de oamenii cu care interacționează, de către doi colegi.

Olivia Petre, psiholog: Categoric. Apare de foarte multe ori ceea ce numim forța contextului. Noi luăm decizii și acționăm la nivel comportamental în funcție de mai mulți factori din context. Eu, în relație cu tine, pot să fiu o persoană generoasă într-o anumită situație și, în altă zi, în care nu mă simt bine, nu am dormit bine, pot să mă comport într-un fel care denotă egocentrism.

Sunt aceeași persoană, care a dat indicatori diferiți. Să nu ne gândim că acea persoană este neserioasă sau punctuală, ci să ne gândim că acea persoană s-a comportat așa în contextul X.

Și să nu ne grăbim. Să așteptăm mai multe zile până să spunem că acea persoană este generoasă sau punctuală.

Când putem, pentru că este parte din natura umană. Creierul, ca să facă față avalanșei de stimuli, trebuie să ordoneze realitatea. Așa apar categoriile. Creierul asociază unor anumite categorii de persoane câteva credințe generalizante.

Prezentator: Prejudecățile sunt ceva normal, dar ar fi indicat și frumos din partea noastră să ne apropiem de câte o persoană, să o cunoaștem mai bine și să nu mergem în zona de prejudecată, pentru că poate fi toxică. lead si titlu