O fetiţă de clasa a şaptea - noua senzaţie a Facebook-ului! Micuţa dă dovadă de un curaj extraordinar şi deja a câştigat mii de susţinători!

Anna Andronache este o adolescentă de 14 ani, eleva în clasa a VII-a la Şcoala Coresi din Târgovişte, una din şcolile de elită ale judeţului. La o vârstă foarte fragedă. Anna are un curaj şi o tărie de caracter demne de invidiat. Îşi critică fără nicio reţinere profesorii şi sistemul educaţional, punctând aspecte importante, de toţi ştiute, însă de prea puţini vorbite.

Postările tinerei au devenit virale pe Facebook, fata atrage din ce în ce mai mulţi susţinători, care îi admiră curajul şi o dau drept exemplu pentru micuţii din generaţia ei.

Una dintre cele mai recente postări ale Annei Andronache pe contul ei de Facebook o vizează pe profesoara de matematică, despre care spune că are un “comportament dominant şi cât se poate de ipocrit”.  

“Profesoară mea de matematică are un comportament dominant şi cât se poate de ipocrit. Într-a V-a avea obiceiul să mute absolut toţi elevii în bănci cum avea chef la fiecare ora şi nu dădea pauzele doar pentru a arată cine e şeful.

A avut grijă de asemenea să inducă frică de dumneaei şi de matematică în rândul elevilor. S-au plâns nişte părinţi, s-au revoltat câţiva copii dar profesoară zicea că nu poate ţine ora decât aşa şi "fiecare profesor e suveran la ora lui".

Eu am refuzat să mă mut fără o explicaţie logică - pe care profesoară nu a putut să mi-o dea. La rugămintea tatei, doamna director a vorbit cu profesoară despre pauză şi despre mutare dar degeaba.

A depus o reclamaţie dar, din nou, fără rezultat. Pe lângă faptul că eram singură care nu se mută din banca, am început să ies în pauză când se sună, lucru care a făcut-o pe profesoară să se plângă la directoare că o "sfidez" şi "dau exemplu negativ".

Doamna director i-a zis că pauză e reglementată prin lege şi e obligată să o dea şi nu există nicio regulă care să mă oblige să mă mut din banca.

Având 30 de ani la catedră şi neputând admite că i se opune cineva, obişnuită să domine elevii, doamna profesoară a organizat un grup de părinţi (mulţi părinţi susţin comportamentul abuziv al profesorilor de genul asta) care au semnat o petiţie cerând să fiu mutată la altă şcoală pentru că "dau exemplu negativ colegilor".  

Doamna director a stabilit că nu există motive să fiu mutată la altă şcoală şi le-a spus părinţilor că nu ar fi trebuit să dea curs reclamaţiei.    

Relaţiile cu colegii au fost şi încă sunt bune, nu au fost afectate de incidentul asta. De atunci, totuşi, am o reţinere mare în a acordă încredere oricui.    

Din clasa a VI-a profesoară a renunţat la mutările ridicole sub presiunea doamnei director şi a reclamaţiilor.

Se pare că poate să-şi ţină orele şi fără să mute elevii că pe nişte pioni.    

Pauzele tot nu le dădea că era prea mult dintr-o dată.

A continuat să susţină că e lipsa de respect că ies în pauză iar eu am continuat să susţin că e lipsa de respect din partea dumneaei că nu da pauzele elevilor."

Despre profesori incompetenţi

"Vreau să va spun că nu există materii urâte sau grele sau elev prost, ci doar profesori nepricepuţi, incompetenţi, care îşi fac meseria în silă sau cu răutate sau care intenţionat predau prost pentru a forţă copiii să meargă la pregătire.

Am avut timp de 2 ani un profesor de biologie foarte deosebit. Nu era prea agreat de ceilalţi profesori pentru că îl iubeau mult copiii şi-l dădeau exemplu, iar cum profesorii în general trebuie să fie ştiuţi de frică el nu se încadra în peisaj.

Prin comportamentul dumnealui îi punea într-o lumina proastă pe ceilalţi profesori. Avea nişte metode simple şi foarte eficace de predare bazate pe respect reciproc şi colaborare cu elevii. Nu caută să dezvolte o relaţie de subordonare cu noi, cum fac ceilalţi profesori.

În zilele în care aveam biologie uităm de supărările de la alte ore. Chiar dacă aveam o ora reuşită la altă materie era eclipsată de ora dumnealui.

La ora de biologie nu se vorbea, nimeni nu chiulea şi până şi "elevii-problema" ai clasei erau impecabili şi ştiau materia. Mi-e dor de dumnealui, de atmosfera pe care o putea crea şi de modul în care se desfăşurau orele.

Materia era predată că o poveste. Când a plecat din şcoală mai aveam puţin şi plângeam toţi. Nici după un an nu ne-am împăcat cu ideea că nu ne va mai fi profesor. La ultima ora de biologie i-am făcut cadou un tablou pictat de mine (pe atunci pictam) şi intenţionez să îl vizitez dar până acum nu am reuşit să-i aflu adresa.

Toţi profesorii se vaită că meseria lor este foarte dificilă. E greu să stăpâneşti 35 de copii, e greu să te lupţi cu educaţia cu care vine fiecare de acasă şi e greu să-i faci să priceapă materia.

Dumnealui îşi făcea în aşa fel meseria încât părea totul foarte simplu. Avea 70 de ani.", încheie Anna confesiunea.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰