Video "Nu ne dorim adevărul 24 de ore din 24". O minciună albă poate proteja o relație, spun specialiştii

PREZENTATOR: Cum este? Vrem sau nu vrem adevărul absolut? Este o întrebare așa, capcană, am putea spune. Dacă analizăm și materialul pe care l-am văzut adineauri... este un mit?

Smaranda Cernescu: Este un mit că ne dorim, 24 din 24 de ore și 7 zile din 7, să primim și să spunem adevărul. În realitate, la nivel de psihic uman, acest lucru nu este posibil.

PREZENTATOR: De ce?

Smaranda Cernescu: Și aș vrea să completez ce s-a spus în material. Există și partea pozitivă: minciuni albe, de protecție, care intră într-o sferă de empatie pe care este necesar să o oferim partenerului.

Nu spunem atunci când au o zi foarte grea sau o perioadă foarte grea: „Nouă mi s-a întâmplat ceva.” Aleg să nu spun atunci pentru că aș încărca partenerul. Aleg să spun în altă zi, să îl protejez.

Pot exista și astfel de minciuni sau omisiuni. Contează momentul, contează gradul de dezvăluire al adevărului, până la a merge la variante extreme, vorbind de mitomanie, de personalități antisociale, care ajung la vieți duble.

De cele mai multe ori, în cuplu, când vorbim de minciună, cel mai des este infidelitatea, dar nu numai. Vorbim și de chestiuni financiare ascunse, legate de cheltuieli, de acțiuni pe cont propriu, care se duc într-o autonomizare a partenerilor.

Există o zonă pe care noi o recomandăm: „grădina secretă”, spațiul secret al fiecăruia, cu mențiunea ca acesta să nu afecteze structura de rezistență a cuplului.

PREZENTATOR: Cum facem să nu afecteze? Cum facem să controlăm astfel încât să folosim aceste minciuni albe în folosul nostru, al partenerului?

Smaranda Cernescu: Să cunoaștem cum funcționează psihicul uman. De exemplu, la începutul unei relații există un alt mit: că dezvăluirile cât mai complete ajută la cunoașterea cât mai profundă a partenerului, în așa fel încât să luăm o decizie cât mai bună în ceea ce privește acea relație, dacă continuăm sau nu.

Noi, psihologii, recomandăm precauție în a prezenta detaliile relațiilor trecute și recomandăm să îi prezentăm partenerului lecțiile învățate și elementele relevante.

Dacă am fost căsătoriți, dacă avem copii, dacă am fost căsătoriți... dar nu detalii.

PREZENTATOR: Asta e tot o minciună albă. De ce nu e bine să dăm toate detaliile?

Smaranda Cernescu: Pentru că încarcă foarte mult și sunt irelevante. Ne interesează cât poate duce interlocutorul. Adevărul se dă în măsura gradului în care celălalt îl poate duce din punct de vedere psihic.

Am avut cazuri în care astfel de dezvăluiri, de la început, au afectat debutul relației.

PREZENTATOR: Sunt studii care spun așa: cei care folosesc minciunile benefice așa cum trebuie se dovedesc că sunt oameni empatici? Ajută să te pui în pielea celuilalt ca să poți să le folosești corect?

Smaranda Cernescu: Este nevoie de această chestiune de protecție. De exemplu, mă întreabă: „Cum ești?” „Sunt OK, sunt fresh, sunt bine.” O să ascund faptul că sunt obosită și că nu mai am 100% baterie, pentru că se întristează celălalt. Nu dezvoltăm tot.

Așa mai facem și cu părinții, nu dezvăluim tot. Întotdeauna va exista un grad de omitere.

Adevărul absolut ar încălca niște granițe, respectând informațiile relevante de structură a relației: legate de infidelitate, de surse importante, în așa fel încât să nu stric relația.

PREZENTATOR: Asta înseamnă să îl cunoaștem și pe celălalt foarte bine, să știm ce poate suporta, ce îi putem spune.

Smaranda Cernescu: Exact. Sau când să spunem sau în ce manieră să spunem.

Eu sunt trainer de comunicare și pentru companii și în cadrul terapiilor de cuplu sau de familie. Contează mult modalitatea în care spun, tonul, formularea, cuvintele alese, nu doar conținutul.

PREZENTATOR: Cum controlăm toate aceste lucruri? Să nu ajungem în minciuna clasică, dăunătoare?

Smaranda Cernescu: În primul rând, învățăm despre psihologie relațională, comunicare. Eu îndemn să creștem acest coeficient de inteligență emoțională, relațională, despre cum să comunicăm lucruri. Să ne cunoaștem mai bine pe noi și pe partener.

PREZENTATOR: Dacă tot ați spus de inteligența emoțională, citeam că și copiii folosesc aceste minciuni benefice. Este un semn de inteligență și la ei? Pe la ce vârstă încep copiii să mintă?

Smaranda Cernescu: Ei încep să mintă când încep să vorbească. E un mecanism de protecție. Depinde când folosesc... este un indicator pe care eu îl urmăresc.

Se vede nonverbal, în mimica feței, în tonalitate, dacă am o remușcare, o părere de rău... Trădează și arată că îmi pasă.

Dacă doar spun minciuna și nu se vede nimic, de parcă nu m-ar interesa, atunci intrăm în altă direcție...