Urmează noaptea magică de Sânziene. Superstiţii pentru fetele care vor să se mărite repede
Noaptea care urmează, 23 spre 24 iunie, este una magică, cea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să danseze.
Noaptea care urmează, 23 spre 24 iunie, este una magică, cea premergătoare zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să danseze.
Mâine, 24 iunie, creştinii români sărbătoresc Sânzienele, cunoscută în popor şi sub denumirea de Amuţitul Cucului sau Drăgaica. Este o sărbătoare a Soarelui, a iubirii şi a fertilităţii.
Se crede că noaptea care precedă ziua de Sânziene este una magică, în care toate minunile sunt posibile. Cerurile se deschid, iar Sânzienele încep să danseze.
Numite în tradiţia populară şi Sfintele, Frumoasele, Măiastrele, Sânzienele sunt fiinţe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase, care au numai însuşiri bune.
Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele şi Rusaliile, Sânzienele (Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile oamenilor şi apără lanurile de intemperii.
Superstiţii în noaptea de Sânziene
În credinţa populară, Sânzienele sunt femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinităţi nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.
Ielele sunt fecioare zănatice, cu o mare putere de seducţie şi cu puteri magice. Se crede despre ele că locuiesc în văzduh, în păduri sau în peşteri, pe maluri de ape sau la răspântii şi apar noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă, în locuri retrase, dansând goale, cu părul despletit şi cu clopoţei la picioare, în unele legende.
Locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo.
Se crede că în Noaptea de Sânziene ielele se adună şi dansează în pădure, iar cine le vede rămâne mut sau înnebuneşte.
Ritualuri pentru măriţiş şi dragoste
Micile flori galbene, numite sânziene, cresc în poieni şi sunt culese de fete, în muzica şi chiuiturile flăcăilor. Se împletesc apoi în formă de cerc pentru fete şi de cruce pentru băieţi. Aceste cununi se pun în casă, pe porţi, la ferestre, pe şuri, pe stupi şi chiar în culturi, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug.
Fetele îşi aruncă aceste cununi pe un acoperiş, cele care rămân prinse prevestind măritişul apropiat, sau peste vite: dacă nimereşte una tânără, fata se va căsători cu un tânăr, iar dacă i se prinde cununa într-una bătrână, un om în vârstă îi va fi alesul.
Fetele strângeau flori de Sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credinţa că îşi vor visa ursitul. În unele zone, fetele îşi făceau coroniţe din Sânziene, pe care le lăsau peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineaţa găseau coroniţele pline de rouă, era semn sigur de măritiş în vara care începea.
De asemenea, dacă poartă flori de sânziene în păr sau la sân, fetele şi femeile măritate vor deveni atrăgătoare şi drăgăstoase.
Ți-a plăcut acest articol?
LikePuteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰